Mă bucur că d-l Gheorghe Fedorovici a afirmat, într-o intervenţie pe blogul său următoarele: Ca unul care a avut şansa de a-l întîlni pe părintele Ghelasie de la Frăsinei, nu pot decît să confirm descrierea făcută de dl. Florin Caragiu, atunci cînd spune că „Părintele Ghelasie a îndemnat mereu pe toţi să fie oameni cu conştiinţă eclezială şi liturgică, în comuniune cu întreaga Biserică, dezvoltându-se, în specificul tradiţional propriu, în consonanţă cu Sfinţii Părinţi.”
***
După această mărturisire apreciativă la adresa părintelui Ghelasie, de care nu pot să nu mă bucur, d-l Gheorghe Fedorovici interpretează greşit o afirmaţie a mea că Părintele Stăniloae nu a citit decât foarte puţin din părintele Ghelasie şi nu a fost în măsură să dea un verdict argumentat asupra scrierilor lui. D-l Fedorovici vede în asta o atitudine ofensatoare la adresa capacităţii Pr. Stăniloae, amintind de vastele sale tratate şi studii patristice. Nimic mai greşit decât această interpretare tendenţioasă. Ştiu foarte bine ce a scris pr. Stăniloae, nu era nevoie să-mi amintească. Mă uimeşte uşurinţa cu care trage această concluzie.
Evident, cum singur recunoaşte că nu a citit nimic din ce am scris, îi este poate necunoscut faptul că am scris o carte despre opera părintelui Stăniloae, anume "Antropologia iconică reflectată în opera Părintelui Stăniloae" (Sophia, 2008). Aprecierea mea faţă de capacitatea pr. Stăniloae e una superlativă. Pentru mine, pr. Dumitru e un sfânt teolog, chiar dacă încă necanonizat, al Bisericii. Va fi cu siguranţă, pentru că zestrea pe care a lăsat-o Bisericii este inestimabilă. Numai că unele aprecieri negative ale sfinţiei sale la adresa pr. Ghelasie, aprecieri care circulă zvonistic pe ici colo şi provin din spusele unor terţi, nu au fost argumentate. Nefiind argumentate, nu au decât valoarea de a invita la cercetarea scrierilor părintelui Ghelasie. Părintele Stăniloae avea în jur de 90 de ani când a apărut volumul "Memoriile unui isihast" şi, după cum a mărturisit un cunoscut, nu a citit decât câteva pagini şi a obosit, nemaicontinuând. Trebuie să amintesc faptul că acest volum era tipărit cu fontul 8 sau 9, fiind aproape de necitit.
Părintele Stăniloae rămâne o flacără vie a Bisericii, la fel ca şi părintele Ghelasie. Astea sunt faptele, concret. Pentru mine, o poziţie neargumentată, indiferent de cine o susţine, are nevoie de cercetare ulterioară. Şi la asta invit. Îl invit şi pe d-l Fedorovici să cerceteze scrierile Părintelui Ghelasie, cu toată deschiderea, şi chiar să intrăm într-un schimb de idei fertil. Nu cred că ofensez pe nimeni când spun că o simplă afirmaţie (neargumentată) a unui părinte foarte capabil duhovniceşte nu este suficientă pentru a da un verdict asupra altuia, mai ales că nu eu (care nu cred că sunt în măsură să îmbogăţesc pe nimeni duhovniceşte, cum mă "gratulează" d-l Fedorovici), ci ierarhi, preoţi şi pustnici, intelectuali şi oameni simpli, şi însuşi d-l Fedorovici, au mărturisit la superlativ despre duhovnicia pr. Ghelasie. Cred că folosul în urma cercetării acestor scrieri nu va fi deloc unul neînsemnat. Sper ca aceste lămuriri să elimine confuziile posibile. Probabil că d-l Fedorovici a vrut să sancţioneze ceea ce i s-a părut a fi o lipsă de smerenie din partea mea, cer iertare dacă a părut că vreau să minimalizez în vreun fel persoana pr. Stăniloae, îl asigur că nu este deloc vorba de aşa ceva. Îi iubesc şi îi cinstesc deopotrivă pe Pr. Stăniloae şi Pr. Ghelasie, şi am avut bucuria de a descoperi foarte multe afinităţi de substanţă în gândirea lor. De asemeni, intervenţia mea de acum nu afectează cu nimic părerea mea apreciativă faţă de d-l Fedorovici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu