1. Introducere în LIMBAJUL Isihast
Isihasm este Taina Cuvântului – Fiului Lui Dumnezeu „coborât” în Creaţie. Revelaţia Creştină ne vorbeşte de Taina Treimii Dumnezeieşti, ca Viaţă Dumnezeiască în Sine. Dumnezeu Tatăl este IUBIREA absolută, Sf. Duh este Dragostea absolută şi Fiul este Dăruirea – Cuvântul absolut. Iată Originile Vieţii. Chipul lui Dumnezeu este CHIPUL TREIMII Dumnezeieşti. Şi noi, Creaţia, suntem „Chip de Dumnezeu” transpus în „chip creat” (Fac. 1, 26).
Domnul Hristos Vine cu „descoperirea CHIPULUI Lui Dumnezeu”. „Cine M-a văzut pe Mine a Văzut pe TATĂL” (Ioan, 14, 9). Fiul este CUVÂNTUL Tatălui. Iată „esenţa Chip”. „La început a fost Cuvântul” (Ioan 1, 1). CHIPUL Lui Dumnezeu este Vorbirea – Cuvântul. Aici mistica Isihastă îşi identifică „Fiinţa”. „A FI” este „a Cuvânta – Vorbi”. Limbajul este totuna cu Fiinţa. Aici filosofii se încurcă.
CUVÂNTUL este CHIP – PERSOANĂ, nu Idee devenită apoi Cuvânt. Ideea este „energia harică” a CUVÂNTULUI – CHIP – PERSOANĂ. Iată „fiinţa” misticii Isihaste. LIMBAJUL CHIP – PERSOANĂ, din care apoi energetic iese „Ideea” – semilimbajul CUVÂNTULUI CHIP.
Aristotel învinuia „Ideile platonice” că nu au „ideea ideii în sine”, adică nu au „CHIPUL” Ideii. Creştinismul vine cu „redescoperirea” CHIPULUI Ideii, ce este CUVÂNTUL CHIP PERSOANĂ, HRISTOS. Cine vrea mistică Isihastă, trebuie să „descopere” Limbajul CUVÂNTULUI CHIP PERSOANĂ, dincolo de „semilimbajul” filosofic al Ideii.
Isihasmul începe cu „Redescoperirea” Limbajului CUVÂNTULUI CHIP. Isihasmul este mistica „RESACRALIZĂRII” Limbajului, a „Intrării” în Limbajul CUVÂNTULUI CHIP dincolo de „limbajul ideilor”. „Cuvintele Idei”, nu sunt Limbajul Isihast, ci „CUVINTELE LOGOS PERSOANĂ CHIP” sunt Isihasmul. Ideile – esenţele sunt „umbre – informaţii” de CUVÂNT CHIP PERSOANĂ.
Ca „introducere în Limbajul Isihast” este „Intrarea în LIMBAJUL CUVÂNTULUI CHIP”. Taina Trăirii Isihaste este Taina Lui Hristos CUVÂNTUL CHIP PERSOANĂ. Isihasmul Este Taina COMUNICĂRII CHIP PERSOANĂ, ca PERSOANĂ faţă de PERSOANĂ, nu prin „idei” de Persoană. Limbajul de Rai era Limbajul CHIP. Căderea din Rai „întunecă” până la uitare acest Limbaj Fiinţial. Mistica filozofilor este „mistica limbajului Ideilor”, a „umbrelor de LIMBAJ CHIP”.
Isihasmul este „Rememorarea” LIMBAJULUI de Rai. Gramatica Limbajului Ideilor este „logica dualităţii contrare”, bine şi rău, pozitiv şi negativ. GRAMATICA LIMBAJULUI CHIP este LOGICA TRINITARĂ, a Triplei Afirmaţii, ce nu are niciodată „negaţie”. Raiul este „fără negaţie”. Căderea din Rai aduce „negaţia”. Fiinţa LIMBAJULUI CHIP este TREIMEA CHIP Dumnezeiesc, CHIPUL TATĂLUI – IUBIRII, CHIPUL SF. DUH – DRAGOSTEI, CHIPUL FIULUI – CUVÂNTULUI. IUBIREA este Supraafirmaţia, DRAGOSTEA este Afirmaţia şi CUVÂNTUL este Recunoaşterea.
Iată Gramatica Limbajului CHIP, Logica Trinitară de Rai, ce este „readusă” de Hristos. Căderea din Rai aduce „destructurarea” Limbajului. Hristos aduce „RESTRUCTURAREA” Limbajului. Dacă se poate vorbi de o „Filozofie Creştină”, aceasta ar fi Filozofia Restructurării destructurării Limbajului. CUVÂNTUL CHIP este Taina Restructurării. Isihasmul are acest „ideal”. Frumos zice Părintele Stăniloae, că „Restaurarea Omului” este „CUVÂNTUL HRISTOS (CUVÂNTUL CHIP parafrazăm noi).
2. Isihasm, Taina Limbajului PREOŢIEI şi Bisericii Hristice,
Început în „dicţionarul” Isihast
Pentru „lumea de astăzi”, Taina Creştină trebuie „retradusă” în „limbajul specificului său”. Turnul lui Babel este în maximă destructurare a „limbilor”. Trebuie „păstrat” Dicţionarul „Limbajului Unic”, ca „Reidentificarea” limbajelor „încurcate – denaturate”. Creştinismul Vine cu „Rememorarea Limbajului Ancestral”. Isihasmul este Mistica „Limbajului Hristic, Rememorarea Limbajului Sacru” Sfinţii Părinţi s-au străduit să ne „lase” o „Limbă pur Creştină”. Noi cei de astăzi o „destructurăm” până la „neînţelegerea ei”.
Învăţătura Teologică se sileşte să o „salveze”. Dar şi în „Teologie” apare o „încurcare a limbilor”, de unde atâtea confesiuni şi secte. Filosofia şi Ştiinţa sunt de asemeni aşa de „controversate”, încât destructurările sunt în adevărată „avalanşă”. Se încearcă mai nou o „Salvare prin Mistică”. Dar şi „misticile” sunt o „puzderie”...
Mistica Isihastă este astfel în situaţia de a se „Identifica prin Sine”, faţă de celelalte. De aici „situaţia nouă” de „Dialog între Limbaje”. Astăzi vor Isihasm şi „laicii” şi aceştia au nevoie de „Restructurarea Limbajului laic”, Resacralizarea limbajului. Noi cei de astăzi trebuie să „redescoperim” Limbajul „Filocalic”, prin „Resacralizarea” Limbajului „laic”. Relatările noastre despre Isihasm sunt în această „formă de Resacralizarea limbajului”, (fapt, n. red.) ce multora le pare „netradiţional”. Noi vrem „Limbajul Sf. Părinţi”, dar ca să „ajungem” la el trebuie să trecem prin „Sacralizarea” limbajului nostru „laic”.
Încercăm astfel „câteva repere de Dicţionar Isihast”. Alfabetul este în „Origini”. CHIPUL, TRIFIINŢIALITATEA CHIPULUI şi PERSOANA, sunt cele Trei Începuturi, ca Logică şi Gramatică a Limbajului Creştin. Revelaţia Creştină vine cu „descoperirea CHIPULUI TREIMIC” al Lui Dumnezeu. De aici cele Trei Categorii de Limbaj Creştin:
1. CHIPUL, Deplină Fiinţialitate – Totalitate de Sine, permanentă, Indestructibilă, în deschidere nesfârşită de Sine;
2. TRIFIINŢIALITATEA CHIPULUI [1], ca Deplinătate UNUL deschis deja în Sine, în Potenţă dar nu Manifestat. CHIPUL Absolut este DUMNEZEU TATĂL, care este deja în Sine TATĂL – TRIFIINŢIALITATE, ca Potenţă de Purcederea Sf. Duh şi Naşterea Fiului. Aşa CHIPUL este ORIGINEA Originilor, este TATĂL, SPIRITUL DUMNEZEU ABSOLUT.
În Viziunea Creştină, SPIRITUL Absolut DUMNEZEU nu este „neantul divin”, ci « UN DUMNEZEIESC CHIP – TATĂL, nu este „necuprinsul fără formă”, ci Necuprinsul „SUPRAFORMĂ CHIP TATĂL”. CHIPUL este SUPRAFORMA – Deplinătatea şi a Formei şi a Conţinutului şi Dincolo de ele. SUPRAFORMA – CHIPUL are deja în Sine FORMA şi CONŢINUTUL, are pe SF. DUH şi pe FIUL şi aşa din CHIPUL TATĂL deja TRIFIINŢIALITATE POTENTĂ se Naşte TREIMEA de PERSOANE CHIP. De aici:
3. PERSOANA, ca CHIP TRIFIINŢIAL PROPRIU. Revelaţia TREIMII Creştine ne „readuce” Originile „tuturor Chipurilor” de Realitate, ne „rememorează” Limbajul Realităţilor. (Mai pe larg în manuscrisul „Memoriile unui Isihast”, vezi Triadele Chipului – Persoanei).
De aici „Limbajul” nostru Creştin, ca CHIP de Dumnezeu, CHIP de TREIME de PERSOANE, TATĂL, SF. DUH, FIUL. Chipul Creat este „după CHIPUL Lui Dumnezeu” (Fac. 1, 26). CHIPUL Lui Dumnezeu tradus în Creaţie este CHIPUL ALTAR + PREOŢIE. Chipul Creat este Chipul Biserică, Templul CHIPULUI Lui Dumnezeu.
Început în Dicţionarul Limbajului Trăirii Mistice Isihaste sunt acestea: Limbajul Preoţiei – CHIP de Dumnezeu, şi Limbajul Bisericii – Chip de Creaţie. Trăirea Isihastă este astfel Dialogul Haric între CHIPUL Lui Dumnezeu ca Preoţie şi Chipul de Creaţie ca Biserică – Cântare (adusă, n. red.) Lui Dumnezeu.
3. Isihasm, RITUALUL Haric al Liturghiei PREOŢIEI Hristice
Mistica isihastă este UNIREA în DIALOG dintre CHIPUL Lui Dumnezeu şi Chipul de Creaţie, Dialog Liturgic dintre Altar – Preoţie şi Credincioşi – Biserică. Fiinţa Misticii Isihaste este în cele Trei Chipuri de bază:
1. CHIPUL de DUMNEZEU, SACRUL Absolut în Sine, dincolo de toate Chipurile de Creaţie, dar Izvorul tuturor Chipurilor;
2. CHIPUL Dumnezeiesc „coborât” în Creaţie, ca Altar – Preoţie, SACRUL în Dăruire – Împărtăşirea Creaţiei;
3. Dialogul între CHIPUL – SACRUL Dumnezeiesc şi CHIPUL de CREAŢIE, Biserica – Templul SACRULUI, adică RITUALUL HARIC.
SACRUL este CHIPUL Lui DUMNEZEU TATĂL, PREOŢIA + ALTARUL este CHIPUL lui DUMNEZEU FIUL şi RITUALUL este CHIPUL SF. DUH. Fără acestea Trei deodată, neamestecate, nedespărţite şi în egalitate, nu se poate vorbi de o Trăire mistică pur Creştină. Trăirea isihastă este SACRUL CHIP de DUMNEZEU, în RITUAL HARIC CHIP de SF. DUH, prin LITURGHIA PREOŢIEI EUHARISTICE HRISTICE.
Misticile necreştine sunt o „Căutare” a Sacrului fără CHIP, de Sacru „neant divin”, într-un Ritual „gol” de CHIP Dumnezeiesc, fără Liturghie – Preoţie. Ritualul – gesturile misticilor necreştine sunt „autogesturi”, ca „deschidere” de Creaţie spre „divin”. RITUALUL HARIC Creştin este din contră „coborârea” Lui DUMNEZEU în GESTURI de DUMNEZEU şi în LITURGHIE tot de DUMNEZEU.
RITUALUL HARIC Creştin este ÎNSUŞI SF. DUH cu ENERGIILE HARICE NECREATE, Care SĂVÂRŞEŞTE LITURGHIA LUI HRISTOS CEL DUMNEZEU, prin PREOŢIA HRISTICĂ. Preotul de Creaţie trebuie să „Primească PREOŢIA HRISTICĂ”, prin care RITUALUL – PREOŢIA SF. DUH Săvârşeşte LITURGHIA Lui HRISTOS totodată DUMNEZEU şi FIU – Frate de Creaţie, ca DUMNEZEU Întrupat.
Cine nu „descoperă” Taina RITUALULUI HARIC al SF. DUH, nu va „Trăi” Liturghia HRISTICĂ, nu se va „Împărtăşi” de EUHARISTIA Lui Hristos şi nu va şti ce este „Mistica pur Creştină”. Fără RITUALUL HARIC nu este Lucrarea SF. DUH şi fără LITURGHIA HRISTICĂ nu este SACRUL DUMNEZEIESC al TATĂLUI DUMNEZEU, nu este UNIRE cu DUMNEZEU.
RITUAL fără Preoţie, sau Preoţie fără Ritual, nu este RITUAL şi PREOŢIE HARICĂ, ci doar „simboluri – umbre”. Unii vor un „ritual” laic, până la „gesturi tehnice – mecanice”, fără Liturghie Sacerdotală, doar ca „autopreoţie de proprie împărtăşire”. De aici „laicizarea Ritualului” în „tehnici şi gesturi mecanice de energii corporale profane”. Autoritualizarea şi autoliturghisirea până la „desfiinţarea” RITUALULUI şi PREOŢIEI în SINE, este „pierderea” Misticii Harice, şi „căderea” în mistică „laică”.
Isihasmul este prin excelenţă „Mistică HARICĂ”, ca RITUAL şi PREOŢIE HRISTICĂ „peste autoritualul şi autopreoţia proprie de Creaţie”. Fără aceste „repere”, Isihasmul este „falsificat” şi eronat interpretat. Noi Creaţia avem şi „un autosacru” propriu, dar este „Dăruire” de la Dumnezeu, ca Chip Sacru Creat, ca Chip de CHIP de Dumnezeu. Despărţirea de SACRUL CREATOR şi „rămânerea” doar în Sacrul Creat se face „magie ritual laic”, nu „Taină RITUAL HARIC”. Deosebiţi Chipurile. SACRUL CREATOR este HARIC.
Notă:
[1] sau TREIMICITATEA CHIPULUI; în lucrarea sa „Mystagogia Icoanei”, Părintele Ghelasie precizează:
„Esenţa-DUMNEZEIREA este SUPRAESENŢA TRIFIINŢIALĂ, fără să fie „trei fiinţe”, ci o Absolută FIINŢĂ cu Esenţă de Trifiinţialitate...
Ca Teologie, TATĂL DUMNEZEU este MONADA în care este Esenţa – DUMNEZEIREA, ca Identitate şi totodată Distincţie, ca Fire – Natură – Substanţă în deja Distincţie de Persoană. Şi aşa MONADA TATĂL poate NAŞTE pe FIUL şi purcede pe SF. DUH, ca TREIME a UNICEI FIRI – NATURI – a TATĂLUI şi totodată a SUPRAESENŢEI DUMNEZEIRII. Sf. Părinţi au clarificat toate acestea. Noi însă mai insistăm pe „Puntea” dintre TATĂL ca ÎNCEPUT al TREIMII şi DUMNEZEIREA – ESENŢA care este Însăşi PATERNITATEA în Sine. Această Tainică „Punte” noi o Identificăm cu ARHECHIPUL de PATERNITATE, care neputând fi fără IPOSTAS – PERSOANĂ, are deja ca ASUMANT CHIPUL de IPOSTAS – PERSOANĂ ca TATĂL.
Aşa, TATĂL este mai Întâi SUPRACHIP al SUPRAESENŢEI de PERSONALITATE şi apoi CHIP al TREIMII de PERSOANE TREIMICE. Şi aceasta rezolvă greaua problemă a CHIPULUI de PERSOANĂ... Ce face ca ESENŢA DIVINĂ să se facă CHIP de PERSOANĂ? Dacă este deja un ARHECHIP în Sine de PERSOANĂ, atunci CHIPUL de PERSOANĂ nu mai este „o derivaţie de structurare”, ci o „Deschidere tocmai de Esenţă – Natură” în Sine...
Aşa, DUMNEZEIREA nu mai este o Esenţă „separată” de Distincţiile Sale IPOSTATICE şi totodată SUPRAPERSONALUL ARHECHIPAL de PATERNITATE anihilează presupusul „impersonal”, fiind fără „gol” faţă de CHIPUL de PERSOANĂ”. (p. 11-12).
„Puntea” între esenţă şi distincţii este „Taina ICONICULUI”: „Iată Originea ICONICULUI, ca TEO-CHIPUL PATERNITĂŢII ARHEPERSOANEI TATĂL”. „De aceea în Practica Mistică ICONICĂ, Rugăciunea TATĂL Nostru ocupă un loc de mare Valoare, ca ORIGINEA ARHECHIPALĂ în SINE a RUGĂCIUNII. Cu Rugăciunea TATĂL Nostru se începe orice Rugăciune şi tot cu aceasta se sfârşeşte. Este Origine şi ÎNCUNUNARE”. (ibid. p. 12). (n. ns.)
(text publicat în volumul "Avva Ghelasie, Cuvântătorul de Dumnezeu", ed. Platytera, Bucureşti, 2005, pp. 122-127)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu