miercuri, 8 noiembrie 2017

† VARSANUFIE, Arhiepiscopul Râmnicului: Părintele Ghelasie de la Frăsinei – cuviosul contemporan desprins din filele Patericului


În literatura patericală românească au apărut o serie de scrieri, pe lângă Patericul românesc, alcătuit de Părintele Ioanichie Bălan, care descriu nevoințele ascetice ale unora dintre părinții duhovnicești, viețuitori în mănăstirile din țara noastră, dintre care se distinge chipul duhovnicesc al Părintelui Ghelasie Gheorghe, fost viețuitor al Mănăstirii Frăsinei, din binecuvântatul ținut al Olteniei de sub Munte.
Cuviosul Ghelasie de la Frăsinei, nu doar prin scrierile sale, ci mai ales prin viața sa deosebită este pentru noi cei de astăzi pildă de adevărat monah – ostaș al lui Hristos, ucenicind pe lângă pustnici cu viață deosebită, contemporani nouă, și născând, la rândul lui, pe foarte mulți ucenici, spre trăirea autentică în monahismul românesc, pe care cuviosul deseori îl numea carpatin.
Tradiția spiritualității ortodoxe românești, sublinia vrednicul de pomenire, Mitropolitul Antonie Plămădeală, se dovedește a fi fost de-a lungul veacurilor vie și neîntreruptă. Cercetările din ultima vreme au descoperit la români o adevărată vocație a desăvârșirii, a realizării prin mijloacele oferite de spiritualitatea locală a unui tip uman integru, trupește și sufletește, liber de patimi, frumos și bun.
În perioada contemporană, apariția și prezența abundentă a scrierilor despre monahismul ortodox încearcă să descopere tot mai mult că monahismul constituie cea mai profundă și autentică formă a gândirii și viețuirii ortodoxe. Sigur că la o observare atentă, așa cum atrăgea atenția renumitul patrolog Stylianos Papadopoulos, în teologia academică putem observa că nu există multe referințe despre monahism. În aproape toate manualele de dogmatică din perioada actuală, în capitolul referitor la eclesiologie nu există nicio mențiune despre importanța monahismului în cadrul trupului eclesial. Lipsa aceasta este mai puțin simțită în Biserica noastră, având scrierile Avei Ghelasie care fundamentează și dogmatic rolul călugărilor în Biserică, ca Trup al lui Hristos.
Se încearcă, de un anumit număr de ani încoace, să se delimiteze niște trăsături caracteristice spiritualității ortodoxe românești. Efortul a fost răsplătit prin descoperirea acestor caracteristici în chipul echilibrat al sihastrului român, în absența extremelor din trăsăturile vieții lui, a exceselor, care pot falsifica și dezumaniza sufletul omenesc. Chipul Părintelui Ghelasie, isihast exemplar al Bisericii noastre românești, întruchipează toate aceste trăsături. În lucrarea lui, Părintele Ghelasie a dovedit un discernământ viu și un echilibru demn de urmat.
Scrierile Cuviosului Ghelasie, editate prin grija directorului Editurii Platytera, Florin Caragiu, ucenic care a primit ca ascultare de la Părintele Ghelasie această lucrare editorială, cuprind, pe de o parte, cuvintele pline de înțelepciune ale acestuia, iar pe de altă parte, chipul duhovnicesc și aspra nevoință a Avei Ghelasie, care trezesc și în noi dorul de a-l urma în drumul către Împărăția cea cerească și a nu lăsa să se piardă în negura timpului această comoară vie și fără de preț, pe care Cuviosul Ghelasie ne-a lăsat-o ca moștenire.
Binecuvântăm cu părintească dragoste tipărirea acestui volum, Pateric carpatin. File de Isihasm, nădăjduind că astfel se va întregi chipul duhovnicesc al Cuviosului Ghelasie în sufletele cititorilor și se va înțelege mai bine învățătura acestuia, ce are rădăcinile adânc înfipte în tradiția isihastă a Bisericii Ortodoxe.





† VARSANUFIE
Arhiepiscopul Râmnicului

8 noiembrie 2017,
Soborul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil
şi al tuturor cereştilor puteri

(Cuvânt înainte la volumul "Pateric carpatin. File de isihasm", 
în curs de apariție la editura Platytera)