Ierom. Ghelasie Gheorghe: "DUHOVNICUL şi ucenicii"

1. CHIPUL de Duhovnic

Se tot vorbeşte de „iniţiere”. Noi avem Cuvântul de „Duhovnicie”... Cel ce se „iniţiază şi învaţă” în Creştinism este DUHOVNICUL, PREOŢIE HRISTICĂ. HRISTOS este MARELE PREOT–ARHIEREUL, Cel ce „naşte” în Creaţie PREOŢIA–DUHOVNICIA. De aceea Preoţia şi Duhovnicia nu poate fi decât prin Hirotonia de la Arhiereu CHIPUL direct al Lui Hristos.
Fiecare are în sine „potenţă-deschidere de Duhovnicie–Preoţie”, dar prin Hirotonie se face Preoţie–Duhovnicie Sacerdotală „LUCRĂTOARE”. Fiecare în sine este „Biserică–Potenţă de Preoţie universală”, dar nu este ALTAR–PREOŢIE LITURGICĂ. Să se deosebească „potenţa de Preoţie a Bisericii ca Interior propriu”, de PREOŢIA SUPRAPERSONALĂ, de Hirotonie. Fiecare suntem Biserici–Temple ale CHIPULUI Lui DUMNEZEU, Preoţie personală, ce nu poate „ieşi” din propria Persoană. PREOŢIA SUPRAPERSONALĂ LITURGICĂ SACERDOTALĂ este „Primire” prin Arhiereu – Hirotonie.
În Filocalie se vorbeşte de AVVĂ şi de STAREŢ. PREOTUL SACERDOTAL DUHOVNIC este PREOŢIE SUPRAPERSONALĂ LUCRĂTOARE. AVVĂ şi STAREŢ este Biserică Preoţie Personală, ca Duhovnicie personală în Lucrare proprie, ce poate fi „Exemplu” şi altora, dar nu în „LUCRARE asupra altora”. AVVA este „EXEMPLU” de proprie Duhovnicie, ce poate fi un „îndemn” de Duhovnicie proprie şi altora.
AVVA totodată şi PREOT SACERDOTAL, este AVVĂ DUHOVNIC. La fel Stareţul. DUHOVNICUL nu este „Putere proprie”, ci „Putere HARICĂ” peste puterea proprie. AVVA este „un Harismatic” în proprie Persoană. DUHOVNICUL este un „HARISMATIC SUPRAPERSONAL”, ce dă HAR nu din propriile Câştiguri Harice, ci din PUTEREA PREOŢIEI SACERDOTALE.
Ideal este ca să se „împletească” cele două „Puteri Harice”. DUHOVNICUL dă HAR de la DUMNEZEU direct. Dacă are şi Harisme proprii, acestea se fac „însoţitoare”, dar nu „înlocuiesc” HARUL SACERDOTAL. DUHOVNICUL este PUTERE HARICĂ indiferent de harismele proprii, deşi ideal este să fie o Integralitate, de ambele. Se vorbeşte de o „Scară” a Chipurilor DUHOVNICEŞTI.
a. Paternitate, Sacralitatea Preoţiei în Sine;
b. Înfierea, Împărtăşirea Paternităţii – Sacralităţii;
c. Înfrăţirea, înrudirea cu „Înfierea”;
d. Împrietenirea, Comuniunea între „Înfieri”;
e. Învăţătorul, Comuniune între „Împrieteniri”;
f. Duhovnicia, Renaşterea tuturor acestora, ca UNIRE cu Paternitatea – Sacralitatea Preoţiei în Sine.
De aceea, CHIPUL de DUHOVNIC este SUPRACHIPUL tuturor PARTICIPĂRILOR SACRE.
Prin DUHOVNIC se face „Duhovnicie proprie”, prin „Preoţia Sacerdotală” se Actualizează şi se pun în Lucrare Chipurile sacre. DUHOVNICUL este SUPRACHIPUL HRISTIC în Putere Lucrătoare. PUTEREA Lucrătoare a CHIPULUI HRISTIC este SF. DUH. DUHOVNIC este CHIP HRISTIC în LUCRAREA SF. DUH.
Te „duci” în faţa Duhovnicului ca în FAŢA CHIPULUI Lui Dumnezeu, ce se „face Lucrare Duhovnicească”, începând de la „Înfiere şi toată Scara, până la Renaşterea – UNIREA cu DUMNEZEU”.
SPOVEDANIA la DUHOVNIC este „Intrarea în DUHOVNICIE”, în Lucrarea Sacră HRISTICĂ. Prin Spovedanie ai „acces” la Duhovnicia DUHOVNICULUI, la PUTEREA HARICĂ. Duhovnicul Creştin este mai „complex” decât „Învăţătorul şi Iniţiatorul” celorlalte mistici, întrunind în el toată SACRALITATEA, atât de „coborârea” Dumnezeirii în Creaţie, cât şi de „Urcarea” Creaţiei în Dumnezeire ca „Îndumnezeire”.

2. Trăirea ISIHASTĂ şi Duhovnicia

Isihasm este Chip de Duhovnicie Hristică, în Trăire Personală – Individuală. Este Vorbire Transcendentală Sacră, Dialog între Icoane. Chip Personal Hristic este Icoana. Isihasmul este „Iconizarea” Hristică. Mulţi din „lumea laică” ar dori Isihasm, dar le este „frică” de Biserică, de Icoană, de Ritualul Haric al liturghiei Euharistice Hristice. Vor un „isihasm ideatic”, de „esenţe spirituale” fără Chipuri.
Isihasm fără Chipuri Personale nu mai este Isihasm. Mistica „ideilor” nu este Isihasm. CUVÂNTUL Hristic este Chip, nu este „idee”. Trăire Isihastă este „Dialog” între Persoane Chip, între Chipuri sacre, între Icoane, este RITUAL HARIC Liturgic. De aici un fel de „Scară Isihastă”.
a. CHIP de DUMNEZEU, dincolo de toate Chipurile, dar Izvorul tuturor Chipurilor;
b. Chip Hristic, Chip de Dumnezeu „coborât” în Creaţie. „Cine m-a văzut pe Mine a văzut pe TATĂL” (Ioan 14, 9) ;
c. Chip Personal de Fiinţă Creată ;
d. Ritualul – Comuniunea între Chipuri;
e. Împărtăşirea între Chipuri;
f. ODIHNA Chipului de Creaţie în CHIPUL Lui DUMNEZEU, Isihasmul propriu – zis.
RITUALUL între Chipuri – Persoane este RITUALUL HARIC. Sfinţii Filocalici vorbesc de „ISIHIE” ca DOR Dumnezeiesc, Aprindere de Duh. „fericiţi cei învăpăiaţi de Dumnezeiescul DOR”. DORUL este CHIPUL ÎNSUŞI al SF. DUH, Adâncul Fiinţialităţii. Dumnezeu TATĂL este IUBIREA CHIP, SF. DUH este DRAGOSTEA – DORUL CHIP şi FIUL este DĂRUIREA – DOINIREA – CÂNTAREA CHIP.
ISIHASMUL este DOR – DUH Permanent în Sine de DUMNEZEU în DOINIRE – CÂNTARE Permanentă. DUHUL este INIMA SPIRITULUI ce Bate fără încetare Sângele IUBIRII ABSOLUTE în CÂNTAREA – DOINIREA fără Oprire. DORUL Este Bătaia DUHULUI şi DOINIREA este Respiraţia FIULUI. Aici sunt Originile VIEŢII, în CHIPURILE Transcendentale ale Însăşi VIEŢII Dumnezeieşti în Sine.
DUMNEZEU în Sine este TATĂL –IUBIRE în DUH SFÂNT – DOR – DRAGOSTE şi în FIUL – CÂNTAREA – CUVÂNTAREA, VIAŢĂ – IUBIRE în INIMĂ – DUH şi RESPIRAŢIE – CUVÂNTARE SPIRITUALĂ Directă. Acest CHIP de DUMNEZEU este Transpus – tradus şi în Chipul de Creaţie.
De aici Isihasmul este Viaţa Dorului – DUH de Suflet în Respiraţia CUVÂNTAREA – CÂNTAREA de Suflet, a Lui Dumnezeu.

Doamne IISUSE, Viaţa mea este DOR de DUH şi CÂNTARE neîncetată,
Este DORUL şi CÂNTAREA IUBIRII TALE,
Fără de care nu mai trăiesc, şi mor...

Doamne IISUSE, Bate Inima mea în RITUALUL DORULUI după Tine,
În SÂNGELE LITURGHIEI CÂNTĂRII IUBIRII Tale,
Ca RUGĂCIUNE neîncetată de DOR şi CÂNTARE.

Isihasmul este RITUAL şi LITURGHIE HARICĂ Fără Oprire în Fiinţialitatea Proprie.

Fac Fiinţa mea BISERICĂ VIE a DORULUI SF. DUH,
Fac Fiinţa mea ALTAR – LITURGHIE VIE a Lui HRISTOS,
Fac Fiinţa mea LOCUL ÎMPĂRĂŢIEI SACRULUI TATĂL Dumnezeu.

Vino, Dumnezeiescule DUH, în mine cu DORUL Lui Dumnezeu,
Vino, IISUSE, în mine cu LITURGHIA CÂNTĂRII Lui Dumnezeu,
Vino, Dumnezeiescule PĂRINTE, ca să „cad” în BRAŢELE Tale ca Fiu păcătos.


(text publicat în volumul "Avva Ghelasie, Cuvântătorul de Dumnezeu", ed. Platytera, Bucureşti, 2005, pp. 128-131)