Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca, icoană zugrăvită de Georgeta Marioara
Sfântul meu, Sfântul meu, mare este Credinţa ta
Că şi eu mă voi Mântui!...
Aşa de mult Crezi că mă voi lăsa de păcate,
Încât şi DUMNEZEU
Pentru că ÎL Iubeşti şi EL te IUBEŞTE,
CREDE Credinţa ta...
Şi de aceea are atâta răbdare cu mine,
Că după Dreptate, de mult aş fi vrednic de moarte.
O, Sfântul meu, Sfântul meu,
Ce DAR mare este să fii Sfânt,
Să ai Credinţa ce ÎNVIAZĂ şi pe cei din mormânt.
*
O, MAICA DOMNULUI,
Tu eşti ÎMPĂRĂTEASA Sfinţilor,
În Tine DARUL Sfinţeniei este cât al tuturor.
Tu ai Născut pe IZVORUL Sfinţeniei,
Tu ai ţinut în Braţe pe FIUL Lui DUMNEZEU
Care Te învredniceşte să fii CHIPUL BISERICII,
Cel mai Sfânt Chip al Făpturii,
MAMA Sfinţeniei din Cer şi de pe Pământ.
(text apărut în volumul Ierom. Ghelasie, "Isihasm", ed. Platytera, Bucureşti, 2007, p. 82).
Versiunea în limba engleză poate fi accesată aici.
Versiunea în limba germană poate fi accesată aici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu