Sfântul Mucenic Victor, icoană zugrăvită în tempera de maica Andreea de la Sfânta Mânăstire Nera
1
Unirea unor Părinţi îmi zămisleşte Corpul,
Locaşul unde să se Sălăşluiască
Noul meu Suflet creat.
O, ce Taină este acest Corp,
Apă-Pământ, Carne şi Sânge,
Care mă Înrudeşte cu Lumea!...
În acest Corp se Pecetluieşte Chipul Părinţilor mei,
Cu Moştenirea Unui Neam întreg...
De asemenea mă Înrudesc cu Astrele de Sus,
Cu ultimul firicel şi cea mai mică Făptură.
Carnea este Taina în care se adună
Toată Lumea ca Memorie,
Şi Sângele tot o Taină
Prin care Curge Înrudirea a toate.
De aceea întâi mi se Zămisleşte Corpul,
După cum, DOAMNE,
Şi Tu ai făcut întâi Corpul Lui Adam.
Corpul, Pământ făcut Carne şi Apă făcută Sânge,
Este ADUNAREA întâi a Chipului Lumii,
Ca Sufletul pe care apoi Tu îl Creezi
Să aibă Faţa Făpturii.
Corpul este Pecetea Chipului de Creaţie
Şi prin acesta Tu Însuţi MĂSORI Lumea.
Părinţii mei îmi dau Chipul de Creaţie,
Dar nu-mi pot da Suflet
Şi Taina Fiinţei mele este UNIREA celor două Asemănări
De DUMNEZEU şi de Creaţie
2
Iată ZIUA Zămislirii mele,
Este Ziua LITURGHIEI mele de Naştere.
Zămislirea mea din Părinţi
Este PRESCUREA ce Urcă până SUS
Şi se duce la ALTARUL CERESC
Unde se Slujeşte LITURGHIA Sfinţilor.
Vin multe PRESCURI-Zămisliri
Şi fiecare Sfânt când Slujeşte ia câte Una...
Fiecare Sfânt vede ce Chip este în PRESCURĂ,
Ştiind că Alegând-o îl va ÎNFIA,
Luând asupră-şi şi RĂNILE „păcatelor“ lui...
PRESCUREA Zămislirii mele intră astfel
În BISERICA de SUS, Chipul MAICII DOMNULUI
Care PRIMEŞTE toate PRESCURILE…
EA este PRIMA ce vede Chipul PRESCURII
Cât este şi de păcătos…
O, MAICA DOMNULUI, Tu ai văzut Chipul meu
Şi iată ai început să plângi...
Ai văzut un noian de păcate de moştenire,
Şi pe cele ce eu le voi face în VIAŢA mea,
Dar Tu ai fost Prima care ai MÂNGÂIAT PRESCURA...
Ai SĂRUTAT-O apoi, devenind prin aceasta
CEREASCA MAMĂ a mea.
Tu, MAICA DOMNULUI, ai ales un Înger
Şi cu Ochii în Lacrimi l-ai rugat...
– Te rog, ia această PRESCURĂ,
Du-o la SLUJIRE şi fii PĂZITORUL ei...
Şi a dus Îngerul PRESCURA mea
La ALTARUL LITURGHISIRII
Unde Un Sfânt tocmai SLUJEA.
Acesta a luat-o în Mâini, a privit-o lung,
A vrut s-o refuze de câteva ori...
Dar o Lacrimă i-a căzut pe ea…
„O, Sfântule ce ai luat PRESCURA mea,
Tu m-ai primit ca Fiu al tău, de-a pururea“
3
Şi Sfântul ce mi-a ales PRESCURA
Începe LITURGHISIREA,
O ridică în SUS
Unde o primeşte însăşi DOMNUL HRISTOS,
În MÂINILE Sale DUMNEZEIEŞTI
ZICÂND un CUVÂNT de TAINĂ,
La care Însuşi SFÂNTUL DUH vine
Şi ia PRESCURA în MÂINI
Cu un SUSPIN de MARE MILĂ...
– PĂRINTE DUMNEZEIESC,
Dăruieşte Fiinţă încă Unui Suflet.
CUVÂNTUL Meu l-a Conceput
Şi SFÂNTUL DUH de asemenea,
Doar BINECUVÂNTAREA Ta să mai Fie
Pentru o nouă Fiinţă vie....
Şi Sfântul Liturghisitor Taie AGNEŢUL din PRESCURĂ
Şi din AGNEŢ curge SÂNGE
Pe care în POTIR ÎL pune…
O, ce TAINĂ înfricoşată,
AGNEŢUL e plin de RĂNI
Cu dureri amare...
Sunt Rănile mele, din păcate moştenite,
Sunt Rănile mele, din păcatele ce le voi face,
Care acum se prevăd şi se descoperă...
Şi Rănile acestea RĂNESC şi TRUPUL Lui HRISTOS
Din care Curge SÂNGE DUMNEZEIESC
Ce se amestecă totodată cu Sângele meu
Şi în POTIRUL de TAINĂ
Se UNESC şi se-NRUDESC...
Aici în POTIRUL de TAINĂ
Iată, eu, ca Suflet mă Nasc,
COPIL Nou Născut la Viaţă,
Ce înfricoşător, port TRUPUL Lui HRISTOS
DEODATĂ cu EL care poartă Trupul meu...
Ca o ÎNTRUPARE UNUL în ALTUL,
DEODATĂ Doi ce se Împletesc...
O, TAINĂ a LITURGHIEI VIEŢII!...
FIUL Lui DUMNEZEU, printr-un ANUME CUVÂNT
Sufletul meu l-ai Creat,
PECETLUINDU-L cu acesta în adânc
Ca INIMĂ-CHIP al Lui DUMNEZEU.
O, PREASFINTE DUHULE SFINTE,
O ANUME SUFLARE a Ta
S-a PECETLUIT şi mi-a pus în mişcare INIMA.
O, PĂRINTE, absolută BINECUVÂNTAREA Ta
ÎNTREITA PECETE a UNIT
Şi Noul meu Suflet s-a Zămislit.
Şi prin AGNEŢUL scos din PRESCURĂ,
SÂNGE de DUMNEZEU şi Sânge Creat
Sufletul meu s-a Întrupat.
AGNEŢUL, IUBIRE ÎNTREITĂ de DUMNEZEU,
AGNEŢUL, Iubire şi de Creaţie,
AGNEŢUL, Iubirea BISERICII,
AGNEŢUL, Cer şi Pământ în UNIRE,
AGNEŢUL, Suflet şi Trup în ÎNRUDIRE,
AGNEŢUL, TAINĂ mai presus de Fire,
AGNEŢUL, TAINĂ de LITURGHIE,
AGNEŢUL, TAINA TAINELOR-EUHARISTIE.
4
Ce sunt eu Noul Născut?
Sunt un Corp de Părinţi Zămislit
Ce are Chipul de Creaţie
Şi Înrudirea de Neam
Şi o Moştenire de Virtuţi şi de „păcate“,
În carne şi sânge adunate,
PRESCUREA BISERICII Pământeşti.
Şi această PRESCURĂ are DESTIN să URCE la CER.
La CER unde este BISERICA de SUS.
Unde să se Nască şi un Suflet.
Corpul este Pecetea Chipului de Jos,
Sufletul este Pecetea Chipului de SUS
Şi aşa o UNIRE de CER şi Pământ eu sunt.
Zămislirea Sufletului meu
Este printr-un CUVÂNT CREATOR
Şi printr-o SUFLARE a SFÂNTULUI DUH
În a TATĂLUI BINECUVÂNTARE,
PECETEA CHIPULUI Lui DUMNEZEU
CUVÂNTUL este Chipul INIMII şi SÂNGELUI,
PRESCURII şi POTIRULUI,
Pământului şi Apei.
DUHUL este Chipul VIEŢII-RITUALULUI,
BINECUVÂNTAREA este Chipul Fiinţei.
Aşa Sufletul meu Nou Născut
Are PECETEA-ASEMĂNAREA de CUVÂNT,
Are VIAŢĂ-ASEMĂNAREA de DUH,
În UNIRE de BINECUVÂNTARE.
Şi DESTINUL Fiinţei mele Create
Este Viaţă de Pământ şi Viaţă de CER,
În CÂNTARE de CUVÂNT şi GLAS de DUH
În EUHARISTIE-ÎMPĂRTĂŞIRE adunate.
5
MULŢUMESC Ţie, DOAMNE, că m-ai Creat,
Deşi ai văzut că nu merit VIAŢA...
Tu PRIMUL în JERTFA CRUCII m-ai luat,
MAICA DOMNULUI ca Fiul BISERICII m-a ÎNFIAT,
Un Înger a vrut să-mi fie Păzitor,
Şi un Sfânt mi s-a făcut OCROTITOR...
Iar jos, nişte Părinţi şi un Neam
M-au făcut al TAINEI VIEŢII MOŞTENITOR.
SLAVĂ Ţie DOAMNE, SLAVĂ Ţie
TAINĂ de IUBIRE-EUHARISTIE!
(text apărut în volumul Ierom. Ghelasie, "Isihasm", ed. Platytera, Bucureşti, 2007, pp. 74-80).
Versiunea în limba engleză poate fi accesată aici.
Versiunea în limba germană poate fi accesată aici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu