După METANIA adusă după cuvinţă Lui DUMNEZEU,
CELUI în TREIMEA dincolo de toate,
Cui să mă Închin mai întâi?...
La care Sfânt să mă plec primul?
Toţi au acelaşi Chip de Sfinţi
Deşi fiecare cu Feţe diferite.
Pe SCAUN stă SFÂNTUL Sfinţilor,
EL HRISTOS Cel DUMNEZEU şi Făptură
CHIPUL ARHIERIEI-PREOŢIEI.
Şi în jur toţi ceilalţi, în Cete diferite.
Mai întâi MAICA DOMNULUI
Chipul BISERICII Sfinţilor,
Îngerii în toate Culorile Cerului,
Natura cu toată Mireasma Florilor şi Luminile Astrelor
Şi Sfinţii Oameni, în toate Virtuţile.
Eu umilul şi păcătosul, mă cutremur de atâta SLAVĂ!
Către cine să îndrept Ochii?...
O RANĂ ce mă înfricoşează şi mă doare până în oase
Văd pe TRUPUL Lui HRISTOS.
Este RANA păcatelor mele...
Văd o brazdă adâncă pe Chipul MAICII DOMNULUI,
Pe care curg Lacrimile păcatelor mele...
Din mulţimea nenumărată de Îngeri
Văd un Chip întristat şi totuşi Zâmbitor,
Pe Îngerul meu cel Bun şi Păzitor...
Din mulţimea de Sfinţi văd pe Sfântul meu,
Îl Recunosc după înseşi RĂNILE mele
Ce sunt totodată şi Rănile lui...
O, ce Cântare să aduc înaintea acestei PRIVELIŞTI?
Mă Închin, Privesc şi tac…
Nu merit să mă ÎMPĂRTĂŞESC de această MINUNĂŢIE,
Şi totuşi mi se Dăruieşte...
Doar ÎNCHINÂNDU-MĂ pot aduce Răspunsul meu.
(text apărut în volumul Ierom. Ghelasie, "Isihasm", ed. Platytera, Bucureşti, 2007, pp. 71-72).
Versiunea în limba engleză poate fi accesată aici.
Versiunea în limba germană poate fi accesată aici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu