Ierom. Ghelasie Gheorghe: "Viaţa Isihastă"

Motto:

Dintr-o Maică de-a pururi Fecioară
aşa s-a zămislit, s-a întrupat
Cel ce-a păzit nevătămat
trupul rugului de pară.
Cuvântul de rostit s-a făcut
Numele Domnului de Slavă.
Dumnezeul cel nevăzut
ce’n inima focului s-a ghicit,
Faţa frumuseţii cereşti, Chipul cel nemărginit,
Pre sine s-a încăput
Cu măsura s-a măsurat
Şi aevea, Cel nenumit,
aci printre noi s-a arătat
în biruitor smerit
călare pe o asină.
Cercaţi dară şi voi, puterile Numelui de lumină.
Şi de la moarte la viaţă veţi trece
cu firea îndumnezeită;
ca să cântăm cu toţii laolaltă
limpede şi fără ispită:
Bucură-te, Temeiul prin care şi în noi Dumnezeu se încape!

Sandu Tudor, Imnul Acatist



PRIMA PREDICĂ A Isihasmului


Fiilor,
Voi, doritorilor de ISIHIE, veniţi să Primiţi mai întâi „Înfierea”. Isihasmul este Trăirea SACRULUI Dumnezeu doar ca Fii ai lui Dumnezeu. Doar Fiii lui Dumnezeu TATĂL Îl pot Cunoaşte pe Dumnezeu pînă la Unirea cu El.
Voi, Fiilor păcătoşi şi „rătăciţi” ca slugi la „porci - păcate”, Reîntoarceţi-vă ACASĂ la PĂRINTELE CERESC şi deveniţi iarăşi Fii Demni. Sînteţi murdari, buboşi, bolnavi, înrăiţi, îndrăciţi chiar... Veniţi totuşi ACASĂ... ACASĂ este RAIUL cu ÎMPĂRTĂŞIREA DIN EUHARISTIA IUBIRII Dumnezeieşti. În „afară” este „iadul” cu nebunia păcatelor, antiiubirea-negarea. Viaţa este Trăirea IUBIRII. Moartea este „trăirea negării - neiubirii”.
FIILOR, ieşiţi din „împărăţia iadului-morţii-negării-neiubirii”, reveniţi ACASĂ în ÎMPĂRĂŢIA VEŞNICĂ A IUBIRII. Drumul „Reîntoarcerii” în ÎMPĂRĂŢIA IUBIRII Dumnezeieşti este Calea Isihiei. Începeţi să nu mai „suportaţi” iadul morţii neiubirii de „afară”... Nu veţi găsi alinarea suferinţelor decît ACASĂ... Taina ISIHIEI este Taina HARICĂ a „alinării” suferinţelor morţii şi răului.
FIILOR, Calea spre Odihnă - Isihie are „Trei URCUŞURI”, al Minţii, al Inimii şi al DUHULUI direct de Suflet, ca Trei „Reînvieri”. Păcatul-fuga de ACASĂ a produs „nebunia Minţii”, „desfrânarea Inimii” şi „adormirea Duhului” de Suflet. De aici cele „Trei Lucrări Harice” ale Isihiei, asupra Minţii, asupra Inimii, şi asupra Duhului direct de Suflet. Isihasmul Filocalic vorbeşte de „Trei Isihii”, Isihia Minţii, Isihia Inimii şi Isihia Duhului, ca „Ieşirea Minţii” din gîndurile profane, ca Virtuţi Harice Hristice curăţitoare de Inimă şi ca „Harizare şi Hristizare-Îndumnezeire” a Sufletului IUBITOR de Dumnezeu.
Fiilor, opriţi „nebunia Minţii”, ieşiţi din gîndurile profane şi laice, începeţi Sacralizarea Minţii, prin CUVÎNTUL HRISTIC: Gîndurile Minţii sînt „ecouri-umbre” de Cuvînt de Suflet, şi „gîndurile” au natura Cuvîntului, sau „Odihna Cuvîntului”. Descoperiţi Taina Odihnei Gîndului în Cuvînt. Filozofii aici se încurcă... Cuvîntul este Originea Gîndului, nu Gîndul Originea Cuvîntului. Cuvîntul este „Personal”, Cuvîntul este Chip, este Fiinţă, pe când Gîndul este „energie şi Har”, Strălucire de Persoană Cuvînt.
Fiilor, „descoperiţi” Taina Limbajului Cuvîntului Persoană, dincolo de Gîndul „esenţei” de Persoană. Persoana-Chipul nu are altă „esenţă” decât tot Chipul-Persoana. Nu amestecaţi Fiinţa-Persoana cu energiile sale, nu amestecaţi Cuvîntul cu gîndul... Ideea nu este „esenţa” Persoanei – Fiinţei, ci este „energia de afară” a Cuvîntului Chip Fiinţă. „La început era Cuvîntul... şi Cuvîntul era Dumnezeu” (In. 1,1).
Ieşiţi din „limbajul Minţii” şi Intraţi în Taina Limbajului Cuvîntului - Chip - Persoană. Ca isihasm al Minţii, coborîţi mintea din „locul ei capul” şi opriţi-o în „locul gîtului, locul Cuvîntului”. Nu faceţi „filozofie - meditaţie” de „ruperea - separarea” dintre Cuvînt şi Gînd - Idee, ci faceţi „taina Întîlnirii Cuvîntului cu Ideea”. Aceasta este Mistica Minţii Isihaste, „unirea contrariilor Idee şi Cuvînt”, dar nu în „destructurarea” Cuvîntului în Idei, ci în „Restructurarea Ideilor în Cuvânt”.
Iată Taina Misticii Minţii Isihaste.
Naşterea din „Apă - Cuvînt” şi din „Duh-Har”. Mintea se „Creştinează” prin Cuvintele Evangheliei Hristice, se „botează prin Cuvînt”. Isihasmul Minţii este Iconografic, „Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul”, Căruia i se „taie Capul” şi-l poartă pe „tipsie la Inimă-Piept”. Miturile vorbesc de „tăierea capetelor balaurului-şarpelui-păcatului. Sabia este Cuvîntul Hristic. Sabia „fermecată”.
Fă Isihasmul Minţii prin „tăierea capetelor de şarpe” – gândurile profane şi păcătoase, cu Sabia Cuvîntului-Numelui Hristic. Se zice că „Peştii-Cuvintele” Sacre, prin „păcat”, se fac „şerpi-gînduri profane-reale”. Unele mituri reprezintă „Capul nostru” cu un „şarpe cu multe capete”. Mintea la „Origine” este „Peşte cu mulţi pui înotînd în Apa sacră a Cuvîntului Logos”. Prin „căderea” din Rai, Peştii se transformă în „şerpi”, chipurile diavoleşti. Isihasmul Minţii este „ieşirea din chipurile diavoleşti”, ca reîntoarcere în Chipul de peşte – Hristos”.
NUMELE lui HRISTOS este „TAINA” ce readuce Chipul de Peşte Minţii noastre. „Limbile de Foc” de la Pogorîrea Sf. Duh peste Apostoli este HARUL Cuvîntului Hristic. Limbile Cuvîntului, care prefac Mintea în „Propovăduirea- Mărturisirea Cuvintelor” Evanghelice „Hristice”. „Iluminarea Minţii” în Creştinism este „Harul – Limbile de Foc Divin”, ce „Transformă Mintea în Sacralitatea Cuvintelor Hristice”. Iluminarea nu vine din „activitatea – meditaţia Minţii”, ci din Harul ce vine cu „Limbile– Cuvintele Hristice”, care Prefac „Gîndurile Minţii” în „Participare– Mărturisire” la Cuvintele Hristice „dincolo de Minte”.
Iluminarea Minţii nu este o „natură subtilă a Minţii”, ci o „Primire” HARICĂ a CUVÎNTULUI Hristic, ce „Transfigurează” Mintea în CUVÎNTUL HRISTIC, ca „Participare Harică a Minţii la TAINA CUVÎNTULUI” mai presus de Minte. Isihasmul Minţii nu este „Meditaţie Transcendentală”, ci este „primire” HARICĂ a Limbilor de FOC DIVIN – Cuvintele Dumnezeieşti HRISTICE. Deosebiţi „specificul pur” Isihast. În Isihasmul Minţii, nu Mintea „face Mistică”, ci CUVÎNTUL – LIMBILE de FOC HRISTIC , ce „îmbăiază” Mintea şi o fac CUVÎNT. „Prefacerea” Minţii – Ideii în CUVÎNT – LOGOS HRISTIC, este Isihasmul Minţii.
ROSTIREA NUMELUI CUVÎNT al lui IISUS HRISTOS de către Minte, este „Întoarcerea Minţii – Gîndirii în Originea sa CUVÎNTUL – LOGOSUL”. „Descalţă-te” de „încălţămintele” murdare ale gîndurilor păcătoase – profane, şi intră „în RUGUL APRINS al CUVÎNTULUI LOGOS”.
Urmează a „doua Isihie” a INIMII. Din „Rugul Aprins” al Cuvîntului urmează „CÎNTAREA HARICĂ din RUGUL APRINS”.
Cuvîntul se face Biserică – INIMĂ.
Aici CUVÎNTUL se face „PRUNC” în Braţele Maicii Domnului – Biserica PREOŢIEI CUVÎNTULUI Hristos. Isihasmul INIMII este „Chipul Bunei Vestiri”. Isihasmul Minţii este Chipul „Rugului Aprins” peste care coboară Harul Limbilor de FOC Hristic. La Buna Vestire „coboară Sf. DUH” şi face din FECIORIA INIMII Biserica Întrupării CUVÎNTULUI. Isihia INIMII trebuie să Nască pe Hristos, să-L Poarte pe Braţe ca pe cea mai Sfântă, Dumnezeiască COMOARĂ VIE.
Dacă Isihasmul Minţii este în Chip de Cuvînt – PERSOANĂ, Isihasmul Inimii este în „dublă Persoană” a PRUNCULUI DUMNEZEIESC şi a MAICII Domnului ce Naşte pe Hristos. Aici DIALOGUL dintre INIMĂ ca Biserică proprie – Chip de Maica Domnului şi PRUNCUL Hristos este „DIALOG VIU”. Mintea coboară în Inimă şi se face „FRATE cu PRUNCUL Hristos” (vezi Sf. Simeon Noul Teolog). Mintea şi ea este tot ca „Prunc” de-abia născută din Naşterea CUVÎNTULUI Hristic şi aşa Mintea Prunc Dialoghează cu PRUNCUL DUMNEZEIESC.
Iconografic este Mintea – pruncul Ioan Botezătorul ce se „Îmbrăţişează cu PRUNCUL HRISTOS” în directa Privire atentă a MAICII Domnului. În Inimă, Cei Doi Prunci, Cresc împreună, fiecare în Persoana Proprie, ca Înainte Mergător şi Botezător şi ca MÎNTUITOR DUMNEZEU, FIUL HRISTOS. Cele două ISIHII astfel nu se amestecă, ci se Transfigurează în Chipuri distincte, dar „LEGATE în ACEEAŞI LUCRARE DUMNEZEIASCĂ”.
Urmează a treia Isihie a DUHULUI de Suflet, în care Mintea se „Jertfeşte cu totul”, ca Ioan Botezătorul ce este „omorît” de Irod prin „tăierea Capului” ca să se „ARATE ÎNVIEREA lui HRISTOS”. Isihasmul Duhului de Suflet este al ÎNVIERII după RĂSTIGNIREA din Inimă şi Minte. Isihasmul Duhului este cel mai „dur”, că trece prin „RĂSTIGNIRE”.
Aici se „împotmolesc” majoritatea. Nimeni nu este „vrednic de ÎNVIERE” fără „RĂSTIGNIRE”. Să te RĂSTIGNEŞTI din IUBIRE pentru DUMNEZEU şi IUBIREA Semenilor, Asemenea lui HRISTOS. Isihasmul Minţii şi al Inimii pare „poezie şi muzică Mistică”. Isihasmul Duhului este LITURGHIE a RĂSTIGNIRII ce Naşte „Euharistia – ÎMPĂRTĂŞIREA MISTICĂ” propriu-zisă.
Cine nu se face „JERTFĂ LITURGICĂ pe Sine Însuşi”, Jertfa Iubirii ABSOLUTE, nu va „gusta” din ISIHIA DUHULUI direct de SUFLET. Aceasta este ISIHIA de TAINĂ a celor cu adevărat MISTICI ISIHAŞTI.
Fiilor, începeţi cu Isihia Minţii, şi totodată cu Isihia Inimii de Minte ce se face „Prunc – Cuvînt”. Nu coborîţi Mintea în Inimă decît după ce se face „Prunc născut din CUVÎNTUL Hristic”. Altfel falsificaţi Isihasmul Inimii şi faceţi din Biserica Inimii o „mistică magică necreştină”, o „automistică mentală”, fără Întîlnirea cu PRUNCUL LOGOS ce este Adevărata Mistică a Inimii.
Fiilor, Isihasmul nu este „simpla mistică a Minţii”, a contemplării Minţii de care vorbesc filozofii şi alte mistici. Isihasmul este „Triplă Mistică Harică”, este „DIALOG – RITUAL LITURGIC” în ÎMPĂRTĂŞIREA EUHARISTIEI MISTICII propriu-zise. Contemplarea în „Limbaj Creştin” este „ÎMPĂRTĂŞIREA” din DIALOGUL RITUALULUI SF. DUH al LITURGHIEI EUHARISTICE HRISTICE. Cine are „urechi” de auzit, să audă!



A Doua PREDICĂ a Isihasmului


Rostind NUMELE TĂU, Doamne IISUSE,
Se „deschide” în mine „Ceva Cunoscut”.
Parcă se „trezeşte” în mine „Memoria” unei „Vorbiri” uitate.
Eu sînt „Un Anume CUVÎNT” al TĂU ce mi-a Creat un Anume Suflet al meu.
Şi Acest CUVÎNT al TĂU este „Izvorul APEI VII”.
Pe acesta trebuie să-l „Dezgrop”, să înceapă „să curgă” în mine.
Rostirea – Cîntarea – Doinirea NUMELUI TĂU, Doamne IISUSE,
Este „DORUL” Fiinţei mele Create de Întîlnirea cu TINE,
Cu TINE, DOMNUL, CREATORUL ŞI DUMNEZEUL meu.

Fiilor,

Sînteţi nerăbdători să „gustaţi” din „APA VIE” a Trăirii Isihaste. Începeţi cu această „Rostire” a Isihasmului Minţii. Mintea, datorită „păcatului” căderii din Rai, „şi-a încurcat minţile”. În „locul ei din Cap”, Mintea este „bolnavă, răutăcioasă” şi chiar „îndrăcită”... Mintea trebuie să „iasă din Cap”, să intre la „Şcoala lui Hristos”, la „reeducare”.
Noi, Creaţia, sîntem „dihotomie Suflet şi Corp”, Fiinţă Creată şi energiile sale tot Create. Sf. Grigorie Palama ne arată că Dumnezeu este FIINŢĂ TREIME în SINE şi Energii Necreate HARICE. Dumnezeu este „dincolo” de Corp. El are HAR în loc de Corp. Traducerea – transpunerea HARULUI în Creaţie este Corpul, de aceea şi noi avem Suflet Fiinţă Creată şi „har” energii Corp Creat. Sufletul este Chip de Duh şi Spirit „dincolo de energiile Corpului”, iar Corpul este „îmbrăcămintea” Sufletului.
Pe noi, Oamenii, Dumnezeu ne Creează (cum zice Scriptura, Fac. 2, 7) Corp – Pămînt şi Suflet SUFLAT – CREAT direct de Dumnezeu în Corp. Dumnezeu „ne croieşte întîi Hainele – Corp” pe „măsura” Sufletului, întîi ne „face Casa”, ca Sufletul să nu fie „gol şi fără Casă”. Filozofii se încurcă aici, considerînd că Dumnezeu ne Creează „Scîntei – Suflete” şi ne „dă drumul” în Lume să ne construim singuri Corp – Casă Sufletului, ca o „evoluţie – devenire – încorporare”...
Scriptura ne „revelează” clar, că Dumnezeu ne Creează „Complet” de la început, nu pe „jumătate”... Evoluţia – devenirea nu este „prin construirea Corpului”, cum zic unele mistici, de la „foc, aer, apă, pămînt”. Este o „mistică a Stihiilor”, dar în alt „sens”. Cele patru „Stihii” sînt Chipurile Arhetipale ale Lumii Corpurilor, Lumina-focul, Cerul-aerul, Marea-apa şi separarea Pămînt-Apă, ca cele dintîi Trei Zile ale Facerii Lumii (vezi Fac. 1, 3-13).
Păcatul „căderii din Rai” aduce „moartea Corpului” şi desfacerea în „Stihiile Corpului”. Păcatul aduce „orbirea – muţenia Sufletului”, Sufletul mai rămînînd cu „Auzirea”. De aceea Sufletul, prin „Auzirea Cuvîntului Evanghelic, se trezeşte la Conştiinţă”. Sufletul are Conştiinţa şi IUBIREA ca OCHI şi Cap, are Duhul de Suflet ca Inimă şi Piept, are Vorbire – Limbă de Suflet ca „Limbă şi Auz” şi organe de Suflet. Mîini şi Picioare Sufletul le are tot de Duh şi Spirit.
Datorită „acestui Chip Trinitar de Suflet” şi Corpul are cele „trei părţi”, Cap, Trunchi şi Membre, ca treducere în Corp a Chipului de Duh şi Spirit al Sufletului. Viaţa Sufletului este IUBIREA – CONŞTIINŢA pură de Suflet, în Duh Simţire pură de Suflet şi în Vorbire de FOC – Spirit directă de Suflet. Corpul are corespondenţa acestora, ca Minte – conştiinţă de Corp, ca Inimă – simţire de Corp şi ca „organe – Vorbire de Corp”. Aici filozofii se încurcă.
După căderea din Rai, Sufletul „orbeşte de Conştiinţă, muţeşte de Vorbire”, devine nesimţitor ca Duh, rămînînd cu „Auzul pe jumătate”... Sufletul în această „stare” este „purtat” de Corp. Aşa Mintea Corpului se face „Conştiinţa Sufletului”. Simţirea Inimii se face şi ia locul Duhului de Suflet şi Vorbirea – Limba Corpului se face „Vorbirea Sufletului”. Aşa „Psihologicul” nostru este doar „Amintire de Suflet”, nu însuşi Sufletul. De aceea zice „ştiinţa” că nu „vede Sufletul nici în Creier, nici în Inimă”... Aici este Mistica.
Corpul nostru este „ecou – umbră – Informaţie energetică de Suflet”, şi Sufletul nu se „vede cu organele Corpului”, ci doar cu Sufletul direct. Mistica „vrea să deştepte Sufletul, să Vadă el însuşi realitatea”, nu prin „ferestrele ceţoase ale Corpului”.
Fixaţi-vă bine „realităţile”. Sufletul este Fiinţa – Persoana noastră Adevărată. Iar Corpul este „har” energetic de Suflet Creat. Sufletul are Vorbire – Limbaj de Foc – Duh, dincolo de limbajul minţii energetice. Esenţa Sufletului este Vorbirea – Limbaj de Foc – Duh şi „esenţa Corpului” este „Gîndirea – Mintea – Legea – Raţiunea”. Aici, filozofii se încurcă. Uitînd de Suflet ca Viu de Sine, îl cred „Mintea – Legea – Raţiunea” Corpului. Mistica „descoperă” că Sufletul este „dincolo de Minte”, este Duh – Foc Spiritual pur. Filozofii fac Mintea Spirit, ce este „greşit”. Mintea este „harul Creat al Sufletului Creat”, este „puntea de legătură” dintre Sufletul Duh pur şi „materia” Corpului. Mintea este „Vorbirea” Corpului şi Mintea face „legătura” cu Vorbirea Sufletului ce este „Vorbirea de Limbă – Cuvînt de Foc – Duh pur”.
Aici este Mistica Isihastă ca „trecerea” de la Mintea de Corp, la Vorbirea pură de Suflet, Limba de Foc – Duh. Isihasmul începe cu „Taina Pogorîrii SF. DUH de la Rusalii”, cu LIMBILE de FOC. LIMBILE sînt CHIPUL FIULUI – CUVÎNTULUI şi FOCUL e CHIPUL SF. DUH, ca „Naştere din APĂ şi DUH”. Mintea este „harul Creat” ce înrudeşte Sufletul – Duh cu energiile Corp. Aici se încurcă filozofia şi ştiinţa. Mintea este „energia luminoasă ce iese din Sufletul Duh pur”, care se face totodată „întrupare” de Suflet, se face „veşminte materiale”. Corpul este „lumina condensată – materie”, zice mai nou ştiinţa. Mistica Isihastă este Taina „Întoarcerii Minţii” în Originea sa CUVÎNTUL FOC – DUH de Suflet.
Păcatul „rupe” Mintea Corpului de CUVÎNTUL LIMBA de FOC – DUH Suflet. Isihasmul Minţii este „Mistica – Unirea” Minţii cu Limba de FOC – DUH Cuvîntul de Suflet, Asemănare de CHIP de Dumnezeu. Mintea „refuză” reîntoarcerea, dar o „Botezăm”, o „Renaştem din APA - HRISTOS CUVÎNTUL şi din SF. DUH”. „Coboară – îngenunche” Mintea în ROSTIREA NUMELUI lui IISUS, care va face „Miracolul Pogorîrii LIMBII de FOC – DUH”. Mintea de energii Corp trebuie să se „reîntoarcă” în VORBIREA de FOC – DUH a Sufletului. LIMBA de FOC este VORBIREA cu HRISTOS şi SF. DUH, este Mistica, Unirea Minţii cu DUMNEZEU.
RUGĂCIUNEA ISIHASTĂ este LIMBĂ de FOC – DUH, nu este „meditaţie” de Minte. FOCUL din RUGĂCIUNE este ÎNSUŞI HRISTOS şi SF. DUH. Descalţă Mintea de toate „gîndurile” şi intră în „Rugul Aprins al LIMBII de Foc”, unde este „IZVORUL HRISTIC” al APEI VII Isihaste. Apa cea VIE Isihastă este APĂ de FOC – DUH CE „botează Mintea” şi o face capabilă să „ia parte” la „Ospăţul de Nuntă” al FIULUI HRISTOS.

Minte „învăpăiată” de LIMBA de FOC a Domnului Iisus,
De acum nu mai vrei să te „întorci” la „gîndurile reci”,
Un DOR fără seamăn ţi-a intrat pînă în adîncuri.
Rostesc fără încetare NUMELE TĂU, Doamne IISUSE,
Mintea „gătită” de gînduri „se” umple de un FOC Dumnezeiesc,
Mintea începe să „Vorbească” o altă Limbă
Dincolo de Minte...
NUMELE TĂU, Doamne IISUSE, se face un „IZVOR” de APĂ de FOC,
Care „CURGE” în mine şi în „ŞOAPTA LUI” TE Aud pe TINE,
Şi simt că mai trebuie doar „un pas” şi Te voi ÎNTÎLNI
Pe TINE ÎNSUŢI.

De acum va urma Isihia INIMII. Mintea din Rostirea din „gît” a RUGĂCIUNII Isihaste va „intra” în Biserica INIMII unde este CÎNTAREA LITURGHIEI HRISTICE, într-o LIMBĂ pe care Mintea n-a mai „auzit-o”, dar cu „uimire” o „înţelege”, fiind Luminată de „LIMBA de FOC” ce a „primit-o” prin Rostirea NUMELUI DOMNULUI IISUS.



A Treia PREDICĂ a Isihasmului


Fiilor,

Aţi intrat deja în Taina Harică a Rugăciunii Isihaste. Aţi înţeles că Mintea trebuie „scoasă” din „locul Capului” unde are Sistemul Nervos – Creierul ca vehicul. Toţi ştim cîtă „nebunie” este în Capul nostru, ce furtuni de „gînduri”... Sf. Părinţi au înţeles că Mintea, de este „mutată” în alt „loc” i se ia „roata morii”. Mintea este ca „apa”, ce învîrte „roata nervilor” noştri cu simţurile lor. Creierul este „roata”.
Ca Isihasm al Minţii, primul lucru este să dăm „apei Minţii” alt „curs”. Îi dăm „Cîntarea din Gît”. Astfel Creierul se odihneşte, nervii se calmează, exploziile mentale încetează, simţurile îşi potolesc „patimile”. Daţi Minţii Roata Cuvîntului SACRU, ROSTIREA NUMELUI LOGOSULUI CUVÎNTULUI DUMNEZEIESC. În Creier, Mintea avea „Memoriile zisului subconştient nervos şi celular”, cît şi al „obiectelor simţurilor”. Scoasă din Cap, Mintea este „liberă”.
Dar mare atenţie, nu lăsaţi Mintea „liberă”, că se face „ucigătoare”. Mintea începe să se „mişte” prin Minte, aşa zisele „subtilizări de Minte”, ce duc la „magie şi ocultism”. Mulţi încearcă „magia Minţii”, dar Isihasmul nu este aceasta. Isihasmul nu face „meditaţii de Minte”, nu face „detaşări” de Minte, nu face „subtilizări şi alchimisme mentale”, nu face „mistica energetică a Minţii”. Isihasmul are altă Taină. Mintea scoasă din Creier, o „punem la treabă Isihastă”, ce este „Cîntarea Liturghiei NUMELUI SACRU HRISTIC”.
Mintea este obişnuită să aibă gînduri, idei, imaginaţii, să întărîte simţurile, să se lupte cu alte gînduri... Mintea oprită în Cîntarea Isihastă a NUMELUI LUI HRISTOS, va fi „nemulţumită şi revoltată”, va încerca mereu să se întoarcă la vechile gînduri, va fi neatentă la Cîntare, va ploua Cîntarea cu imagini urîte şi hulitoare... Nu vă lăsaţi, ţineţi-vă tari.
Mintea trebuie să „descopere” Taina Cuvîntului SACRU. Aici este tot Isihasmul Minţii. Mintea este o „energie” ce iese din Viul Mişcării Sufletului, ce este dincolo de „toate energiile”. Sufletul este PERSOANA pur Spirituală cu proprie CONŞTIINŢĂ ca EU PERSONAL, cu DUH – MIŞCARE directă de CONŞTIINŢĂ şi cu LIMBAJ - CUVÎNT direct de CONŞTIINŢĂ – PERSOANĂ.
Mintea este „energia primă” ce iese din VIUL TRIFIINŢIALITĂŢII PERSOANEI SUFLET. Mintea prelungeşte în „străluciri de afară” CHIPURILE – VORBIREA de SUFLET. Aşa mintea duce în Corp prin Creier şi sistemul nervos, tocmai VIUL de SUFLET. Mintea este cea care „poartă VIUL de SUFLET” şi-l duce în Corp (vezi mai pe larg despre energiile Corpului din „Medicina Isihastă”). Dar Mintea, datorită „păcatului”, consumă ca din VIUL PERSONAL, şi în Corp duce mai puţin VIU.
De aceea, Mintea „trebuie adusă” la „conştiinţa Sacră”, să nu mai „fure”... Aşa, primul „pas” în Isihasmul Minţii este „Resacralizarea Minţii” prin RUGĂCIUNEA din locul Cuvîntării – Gîtului. Aici „spălăm” Mintea, o purificăm, o deparazităm de gînduri diavoleşti, o „naştem” din nou din APĂ – CUVÎNT şi din DUH SACRU (In. 3, 5). Mintea „păcătoasă” nu poate „Participa” la Dumnezeiasca LITURGHIE a lui Hristos. Mintea, ca să poată „face RUGĂCIUNEA Isihastă”, trebuie să se „Resacralizeze”. În Cap – Creier, Mintea nu se poate Resacraliza, fiind permanent împiedicată de „circuitele nervoase ale Organelor Corp”. Mintea poate apoi „aduce” SACRUL în CREIER şi de aici în Organele Corpului, dar după ce s-a Sfinţit ea în „Baia CUVÎNTULUI SACRU” din locul Gîtului.
Multe mistici încearcă o „mistică a Creierului” şi a Nervilor, făcînd o „magie a energiilor corp”. Mare atenţie, Isihasmul este de altă factură. De asemenea, Isihasmul nu este mistica ocultă a Minţii detaşate de Creier şi „Nervi – Simţuri”. Mintea, de face „desfrîul” propriei Minţi, se „autodivinizează”, ce nu mai este Isihasm, ci „magie” de Minte.
Isihasmul „identifică Mintea” ca „energie de CUVÎNT SUFLET” şi o „repune” în „circuitul adevărat”, de „purtătoare a VIULUI de SUFLET” care Participă la „VIUL de SUFLET”, fără „automagia energiei în energie”, a Minţii în Minte. Mintea nu este „o realitate” în ea însăşi, ci este o „purtătoare” de Realitate de SUFLET şi de face „automagie de Minte”, atunci Mintea se face „contrară” şi negativă SUFLETULUI.
Aici Sf. Părinţi Filocalici insistă pe „curăţirea Minţii” de păcatul „mîndriei Minţii” de a se crede o „realitate în sine”. Mintea să se „smerească, să se despersonalizeze”, ca să Participe la Adevărata Personalizare a SUFLETULUI Chip de CHIP DUMNEZEIESC. Mintea în ea însăşi nu este „persoană”, ci purtătoare de Mişcări de Persoană. Mintea este cea care ne dă „vibraţiile” în tot Corpul nostru. Temperamentul Nervilor noştri este în funcţie de „temperatura” Minţii noastre.
La unii, Mintea este „înceată” şi legată mult de Simţuri. La alţii, Mintea este prea agitată, cu explozii nervoase. Simţurile ne dau „bătăile Inimii” şi Mintea ne dă „ritmul Respirator”. Mulţi „consumă” prin Simţurile lor aproape toată Mintea şi pentru ei a Gîndi înseamnă a Simţi cu Organele. Alţii „consumă” cu Mintea lor „energiile Simţurilor” pînă la un „intelectualism de fier”. Şi Simţirea exagerată şi intelectualismul extrem sînt o „magie a Minţii în ea însăşi”.
Isihasmul caută o „depăşire” atît a Simţurilor cît şi a „Intelectualismului pur”, fără să le „excludă” însă, Sacralizîndu-le în DORUL după ÎNTÎLNIREA cu PERSOANA ca şi în CÎNTAREA – CUVÎNTAREA – LITURGHISIREA din Chipurile Pur Spirituale ale PERSOANEI în SINE. De aceea, fiţi atenţi. Pronunţarea în CUVÎNT – Gît a RUGĂCIUNII Isihaste nu este „vibraţie”, deşi este Cîntare.
Deosebiţi „vibraţia energetică” de NUMIREA – ROSTIREA CUVÎNTULUI DUH din care apoi iese şi „vibraţia energetică”. Întîi este NUMIREA – ROSTIREA – CUVÎNTUL DUH, ce nu este prin „vibraţii”, ci prin însăşi PERSOANA în SINE, care tot ca PERSOANĂ VORBEŞTE. Noi pricepem greu aceasta. Siliţi-vă să „descoperiţi” ROSTIREA – NUMIREA – CUVÎNTAREA DUH „dincolo” de vibraţiile energetice şi aşa aţi „găsit” Taina RUGĂCIUNII ISIHASTE.
Unii se „folosesc de Sunetele” Cuvintelor sacre, ce fixează şi calmează Mintea. Muzica este cunoscută ca o „liniştire” a Minţii. Ca Isihasm, trebuie o „depăşire şi o trecere” Dincolo de „Sunete şi Muzică”, ca o „Intrare în DUH”, altfel nu se ajunge niciodată la adevărata Trăire Isihastă de SUFLET DUH dincolo de „toate energiile”. Numirea este Taina Isihasmului Minţii. NUMIREA NUMELUI lui IISUS, cu Închinăciune şi Rugăciune, cu DORIRE – CHEMARE – ÎNTÎLNIRE directă de PERSOANĂ. Chiar dacă „Sunetul şi muzica” vă însoţesc Aceasta, căutaţi permanent să „treceţi dincolo”, în ÎNTÎLNIREA FAŢĂ către FAŢĂ.
Nu „reduceţi” NUMELE SACRU la „Idee pură”, că de asemenea nu mai este Isihasm. Întîi este CUVÎNTUL SACRU de PERSOANĂ direct DUH şi CUVÎNTUL este DUH – SPIRIT din care apoi energetic iese şi Ideea. „La început a fost Cuvîntul” (In, 1, 1). NUMIREA Isihastă este „dincolo” de Ideaţia pură, este „Intrarea în PERSONALIZAREA PERSOANEI DUH. De aceea, Mintea prin NUMIREA Isihastă, se „opreşte” din proprie activitate de Minte şi Participă la „cele dincolo de Minte”, ca o „reîntoarcere” a Minţii în „originea” ca NUMIREA – CUVÎNTUL. ROSTIREA este înaintea „Sunetului” şi ROSTIREA este „dincolo” de „toate energiile şi sunetele”.

Doamne IISUSE, NUMESC NUMELE Tău în Rugăciunea Minţii,
NUMIREA NUMELUI Tău este dincolo de Minte,
NUMELE Tău este dincolo de „Ideea pură”.
NUMELE Tău, IISUSE, este ÎNTÎLNIREA cu Însăşi PERSOANA Ta.

Doamne IISUSE, în NUMIREA NUMELUI Tău
Mintea mea începe Să-şi descopere „obîrşia” şi Taina,
În NUMELE Tău îşi redescoperă Identitatea.
Mintea şi-a „uitat” Originea sa, NUMIREA – CUVÎNTUL,
Crezîndu-se o „curgere” de Gînduri şi Idei,
Dar NUMIREA CUVÎNTULUI îi descoperă CHIPUL adevărat.

NUMELE Tău, IISUSE, este de acum DORUL Minţii mele,
Numele Tău este CĂUTAREA MEA,
NUMELE TĂU, IISUSE, este „Odihna” Gîndurilor mele.

RUGĂCIUNEA NUMELUI Tău este DOR, CHEMARE, ÎNTÎLNIRE,
NUMELE Tău este DUMNEZEIASCA IUBIRE,
NUMELE Tău este LITURGHIE – EUHARISTIE.

Misticile vorbesc de „fixarea” Minţii. Filocalia vorbeşte mereu de „Paza Minţii”. Fixarea Minţii tot prin Minte este o „magie a Minţii”. Nu Mintea „stăpîneşte” Mintea, ci CUVÎNTUL este Stăpînul Minţii. Descoperiţi „Aceasta” şi veţi înţelege ce este Isihasmul. Fixaţi Mintea nu prin Idei tot mentale, ci prin CUVINTE SACRE. Pronunţaţi CUVINTE SACRE cu atenţie şi îndelungat şi veţi vedea ce efect miraculos au asupra „gîndurilor” Minţii.
„Aruncaţi gîndurile” în „Focul CUVÎNTULUI SACRU” şi „gîndurile” se vor „linişti” şi se vor Sacraliza. Aşa zisele „Repetări” de CUVINTE SFINTE sînt în acest sens, recunoscut experimental. Psihologii vorbesc de „autosugestia prin Cuvînt”. CUVÎNTUL nu este „autosugestie”, ci STĂPÎNUL MINŢII, care apoi „sugestionează–comandă” Minţii. Mintea are în sine „Ascultarea CUVÎNTULUI”, de aceea CUVÎNTUL o poate influenţa pînă la „comandare”. Hipnoza este tot de la Puterea CUVÎNTULUI asupra Minţii. Cine descoperă „Puterea CUVÎNTULUI” a găsit „calea stăpînirii Minţii”.
Unii folosesc aceasta ca „magie pînă la ocultism”. Cuvîntul „rău şi desacralizat” de asemeni „influenţează Mintea”, pînă la declanşarea unor „stări energetice” în Organismul nostru. Aşa zisele „tehnici psiho-energetice” sînt deja cunoscute. Mulţi folosesc „magia puterii Cuvîntului”.
Fiţi atenţi şi nu vă lăsaţi „pradă” acestor magii negative. Cuvîntul „cade” în magie cînd este „despărţit” de PERSOANĂ şi cînd din CUVÎNT SACRU trece în „cuvînt păcătos”. De aceea, Mintea „păcătoasă” are „cuvinte hulitoare – murdare”. Cînd aveţi „gînduri negative”, căutaţi Cuvîntul „Duh” corespondent, şi repetaţi-l mereu, şi veţi vedea cum „răul” scade pînă la atenuare.

Doamne IISUSE, NUMELE Tău mă „izbăveşte” de tot gîndul rău,
În NUMELE Tău CUVÎNTUL se face STĂPÎNIREA Minţii mele,
NUMELE Tău, IISUSE, este ODIHNA Dumnezeiască.

CUVÎNTUL mai are şi Taina GESTULUI – RITUALULUI. Punerea în Lucrare a CUVÎNTULUI este GESTUL – RITUALUL. CUVÎNTUL, de nu este în „GEST SACRU”, se face „nociv şi profan”. „Tehnicile psihoenergetice” folosesc „Cuvinte – informaţii” în mişcări – poziţii corporale. Isihasmul nu are „poziţii corporale”, are RITUALUL SACRU al CUVÎNTULUI SACRU. RITUALUL este „originea” mişcărilor şi poziţiilor – gesturilor corporale. RUGĂCIUNEA Isihastă este ROSTIRE de CUVÎNT HRISTIC în RITUALUL SF. DUH, ca ÎNCHINĂCIUNE SACRĂ. RITUALUL este CHIP de SF. DUH direct.
Cine exclude RITUALUL, se „lipseşte” de Însuşi SF. DUH. Mare atenţie! Sînt multe „secte” care fac paradă de SF. DUH, dar sînt „duşmănoase” faţă de RITUALUL SACRU. Unde nu mai este RITUAL, nici LUCRAREA Harică a SF. DUH nu mai este. Descoperiţi Taina RITUALULUI SACRU şi aşa veţi înţelege Taina Trăirii Isihaste.
Aşa zisele „tehnici de terapii energetice”, cu pase şi masaje, cu gesturi de ridicarea mîinilor şi alte poziţii corporale, sînt un fel de „reîntoarcere” la RITUALUL „pierdut”. RITUALUL este Taina dincolo de „poziţii corporale”, dar este totodată „urmat” şi de „gesturi exterioare”. De aceea, în RITUAL se fac „anumite mişcări ritualice”.
În RUGĂCIUNEA Isihastă, RITUALUL ISIHAST este „DORUL Adînc după DUMNEZEU”, este CHEMAREA Adîncă a lui DUMNEZEU şi este AŞTEPTAREA ÎNTÎLNIRII cu Învăpăierea de DUH a lui DUMNEZEU. RITUALUL Isihast este GEST SACRU de RUGĂCIUNE, de NUMIRE CUVÎNT. Acesta se traduce şi în „gesturi sfinte” corporale, ca Închinăciuni, ridicarea mîinilor, mătănii, prosternări şi alte gesturi Rituale. Aveţi în vedere însă „originea acestora” în RITUALUL SF. DUH ca Adevărat RITUAL.

În Biserica Inimii ÎNSUŞI IISUS şi SF. DUH se ROAGĂ,
Şi Mintea, cu propria ei Rugăciune, PARTICIPĂ doar
La LITURGHISIREA LUI HRISTOS în RITUALUL SF. DUH.

Filă de ACATIST

Doamne IISUSE, LITURGHIA IUBIRII Dumnezeieşti în Sine,
Deschide Inima mea şi Coboară în mine.
Vino în săracul şi smeritul meu Sălaş.
Fă-mă Veşnicei Tale Liturghii, Lăcaş.
Din LITURGHIA IUBIRII TALE m-ai zidit,
Viaţa mea din IUBIREA TA s-a Ivit,
Din IUBIREA TA negrăită Făptură Creată m-ai Născut,
Din ÎMPĂRTĂŞIREA IUBIRII TALE m-ai Făcut.

Sufletul are Inimă de DUH şi Corpul Inimă de Trup
Şi în Amîndouă Doresc LITURGHIA IUBIRII TALE să Cînt.
Inima de DUH are în Sine LITURGHIA CUVÎNTULUI TĂU,
Care LITURGHISEŞTE Permanent IUBIREA în Sufletul meu.
Niciodată nu se „Opreşte LITURGHIA IUBIRII”,
De aceea este „INIMA NEMURIRII”,
De aceea este INIMĂ Bătaie Neîncetată,
Că LITURGHIA IUBIRII nu încetează niciodată.

IISUSE, Bate IUBIREA TA în Inima mea
Şi nu poate Inima niciodată să Stea.
Doamne IISUSE, IUBIREA cea VIE,
Bucură-te, Isihie,
În Taina IUBIRII Necontenită LITURGHIE,
Bucură-te, Isihie,
Ce în Potirul Inimii Te FACI Dumnezeiască Euharistie.
Bucură-te, Isihie, Taina LITURGHIEI IUBIRII LUI HRISTOS,
Bucură-te, Isihie,
Ce Cobori pe DUMNEZEU pînă la cele de „jos”.

Bucură-te, Isihie,
Taina Liturghiei IUBIRII Lui Hristos.
INIMĂ învăpăiată de Dumnezeiescul DOR,
Deschide-ţi Adîncul,
Deschide Uşa Lui Dumnezeu CUVÎNTUL.
Aprinde-te, INIMĂ, de Venirea de Taină
A Celui ce este Liturghie,
Fă-te Potir în care coboară Dumnezeiasca Euharistie.
Fă-te Sf. Masă a Chipului de Sus,
Ca să Slujească Liturghia IUBIRII Dumnezeieşti
Marele PREOT, IISUS.

Vino, Minte, şi îngenunche în INIMĂ
Şi ascultă Liturghia IUBIRII.
Descalţă-te afară de toate „mişcările firii”.
Pleacă-ţi „fruntea” dincolo de podeaua de carne,
Intră în INIMA Vistieriei de Taine.

INIMĂ, biserică de Creaţie,
Fă-te Staul de Betleem,
Fă-te Templu unde se Jertfeşte MIELUL Iertător de blestem.
Fă-te mormînt al Celui Răstignit
Ca să Înviezi cu Cel ce păcatul a biruit.

IISUSE, Cîntarea IUBIRII Dumnezeieşti,
IISUSE, Vino în INIMA mea să Liturghiseşti,
IISUSE, coboară PACEA Ta în cele de jos.

Bucură-te, Isihie,
Taina Liturghiei IUBIRII lui Hristos.


(text publicat în volumul "Avva Ghelasie, Cuvântătorul de Dumnezeu", Ed. Platytera, Bucureşti, 2005, pp. 131-147)