Prof. Univ. Dr. Gheorghe Mustaţă: Un Dialog despre ORIGINILE LUMII cu Părintele Ghelasie Gheorghe

Introducere

Începând cu anul 1990, universul gândirii mistice este susţinut şi de relatările Părintelui Ghelasie Gheorghe.
Lucrările sale ne surprind prin forţa cu care se pun problemele, prin stilul insolit şi prin caracteristicile ortografice. Cu adevărat importantă este însă profunzimea gândirii şi redescoperirea Duhului Misticii. Limbajul Părintelui Ghelasie Gheorghe încercă paradoxal o „desincretizare” a misticii creştine, pentru a fi apoi ,,restructurată”.
Ucenic al pustnicului Arsenie Praja din Cheile Râmeţului (Munţii Apuseni), la rândul său ucenic al ,,tradiţionalului” specific mistic Carpatin, Părintele Ghlasie Gheorghe ne dezvăluie ,,frumoase iconări” mistice ale Isihasmului Românesc.
Mergând pe această linie,Părintele Ghelasie ne reaminteşte că Taina misticii creştine este Taina ,,ÎNTRUPĂRII-ICONĂRII” DIVINULUI în Lume.
Cine nu porneşte de la „CUVÂNTUL care se face TRUP”, nu va înţelege niciodată Taina creştină. .Şi cine nu vede Lumea ca pe o ICOANĂ a FIULUI Lui DUMNEZEU, care ,,Se face PRUNC în Braţele MAICII DOMNULUI, Fecioarei Lumii, nu va şti ce este „Sacralitatea ICOANEI” şi nu va şti să facă „Gestul de taină” al ÎNCHINĂRII DIVINE.
Părintele Ghelasie ne dezvăluie în majoritatea relatărilor sale tocmai acest ,,ICONIC de Taină”, ce reprezintă de fapt însăşi ,,Misticul Lumii”.
,,ORIGINILE” Lumii sunt în Taina ,,TRUPULUI ICONIC” al CUVÂNTULUI DIVIN ce astfel se face şi o ,,Lume de Creaţie”.
Mai mult ca oricând se simte nevoia unor ,,Convorbiri” dintre ,,Ştiinţă şi Religie”. Cum spune Părintele Ghelasie, să nu se confunde ,,Cunoaşterea-Ştiinţă” cu ,,gnosticismul” (ce pretinde că Divinul se poate cuprinde de Cunoaştere). Cunoaşterea –Ştiinţă este ca ,,ceara şi uleiul” în care se poate ,,aprinde” LUMINA cea de TAINĂ a Revelaţiei, fără să se confunde.
Să urmărim scurtul nostru Dialog ce îşi propune tocmai această dezbatere.

Iaşi, Săptămâna Luminată,
Mai 1997,
Mustaţă Gheorghe


Un Dialog despre ORIGINILE LUMII cu Părintele
Ghelasie Gheorghe

Mereu recitesc cartea dumneavoastră ,,Din Memoriile originilor” şi de fiecare dată, surprind noi faţete ale interpretării Originilor noastre. Unele aspecte sunt criptice pentru mine, iar altele au o apropiere paradoxală de teoriile ştiinţifice, în circulaţie astăzi, care încearcă să descifreze tainele Originilor.
Gheorghe Ghelasie – Acestea sunt cu adevărat taine. Ele pot fi înţelese doar prin revelaţie. Misterele Originilor nu se pot descifra doar prin gândire, fie ea şi ştiinţifică, cum pretind unii. Numai Revelaţia Divină ne poate permite accesul la cunoaşterea unor taine atât de profunde care, altfel, sunt de nepătruns pentru Fiinţa umană.
Mustaţă Gheorghe – Pe bună dreptate, D. D. Roşca consideră că tragedia umană este tragedia cunoaşterii. Cu cât cunoşti mai mult, cu atât ţi se deschide hăul necunoaşterii.
G. G. – Cunoaşterea este limitată pentru Om. Numai prin Harul lui Dumnezeu ni se poate deschide calea către Cunoaşterea Divină.
M. G. – Prea Cuvioase Părinte, ştiu că vă daţi silinţa să pătrundeţi în tainele cunoaşterii mistice. Căutarea Originilor este calea misticii pe care o alegeţi.
G. G. – Într-adevăr, trăirea mistică este Regăsirea Originilor în propria Fiinţialitate. Originea Originilor este DUMNEZEU şi noi suntem Chipul şi Asermănarea Lui.
M. G. - Întrucât am descoperit multe afinităţi în gândirea noastră, nu ar fi lipsit de interes să încercăm a găsi elemente comune privind descifrarea Originilor.
G. G. – În prima perioadă, se accepta Creaţia şi se căuta planul după care Dumnezeu a făcut lumea.
M. G. – Au pornit de aici, însă treptat s-au detaşat de ideile creaţioniste şi au încercat să explice lumea ca urmare a unui proces de evoluţie, unde hazardul sau jocul întâmplărilor ar fi avut un rol mai mult sau mai puţin important în realizarea configuraţiei actuale a universului şi în apariţia vieţii.
G. G. – În multe privinţe, gândirea mistică nu intră în contradicţie cu cea ştiinţifică.
M. G. – Pentru mine, a constituit un paradox faptul că multe aspecte privind Căutarea Originilor prezintă elemente comune în gândirea ştiinţifică şi cea mistică, sau vizează aceleaşi esenţe, chiar dacă interpretările sunt adesea diferite.
Biolog fiind, eu văd Cosmosul într-o perpetuă evoluţie. Evoluţia este pentru mine un dat, o dogmă, care caracterizează nu numai viaţa, ci întreg Cosmosul. Putem surprinde multiple aspecte evolutive la nivelul structurii profunde a materiei, la nivelul atomului, de asemenea putem vorbi de o evoluţie a elementelor chimice şi chiar a cristalelor, înainte de evoluţia fiinţelor vii, fiecare palier tinzând parcă spre desăvârşire.
G. G. – În această privinţă, nu cred să găsim puncte comune, deoarece Dumnezeu a Creat Lumea cu adevărat ,,Întreagă” chiar din Actul Creaţiei.
M. G. – Pentru ochiul cercetătorului, pentru cel care încearcă să urmărească fenomenele vitale de la primele începuturi, i se deschide perspectiva evoluţiei. Planeta noastră a început a fi populată cu fiinţe cvasisimple, de tipul Monerelor lui Ernest Haekel, iar treptat au apărut fiinţe din ce în ce mai complex structurate şi cu funcţii mai diversificate şi mai integratoare. Seria fosilelor porneşte chiar de la formaţiuni abiologice, de la microsferele imaginate de S. Fox şi se desfăşoară până la omul de Cro Magnon.
G. G. – În Căutarea Originilor, trebuie să pornim de la faptul că Viaţa este o permanentă Rememorare a Originilor. Viaţa este reproducere din Memoriile Originilor.
M. G. – În biologie există o lege fundamentală, care postulează faptul că ,,ontogenia reprezintă o recapitulare scurtă şi rapidă a filogeniei”. Deci, în dezvoltarea individuală, de la celula ou până la maturitate şi chiar pînă la senectute, pot fi recapitulate anumite etape ale istoriei speciei. Aşa cum aţi afirmat, Viaţa este o reproducere din memoriile originilor.
G. G. – În Adâncul Fiinţei noastre se găsesc Memoriile Originilor, care fără oprire se renasc pe sine.
M. G. – Fiecare fiinţă realizează o recapitulare sau o rememorare a originilor, putând adesea să introducă o notă particulară, o conotaţie de care se va putea ţine seama în dezvoltarea altor fiinţe.
G. G. – Memoriile Originilor din Adâncul nostru ,,Singurul SACRU” căruia trebuie să ne ,,Închinăm” cu adevărat.
M. G. – În căutarea originilor trebuie să pornim de la începutul Timpului,de la Explozia Primordială sau Big- beng.
G. G. – Şi noi, în gândirea mistică vorbim de ,,Big – bangul Creaţiei” deoarece Creaţia începe cu Big – bangul CUVÂNTULUI CREATOR.
M. G. – Expresia folosită de dumneavoastră ,,Big – bangul Creaţiei” m-a lăsat cu respiraţia tăiată. Putem porni alături în descifrarea Originilor.
G. G. – Putem porni de la ipotezele cosmogonice, destinele ,,laicilor” adică publicului general, teoria Universului în expresiune emanând de la o explozie primordială ,,marea explozie” Big – bang, pe care o prezintă atât de bine Steven Weinberg în ,,Primele trei minute ale Universului”.
M. G. – Spre deosebire de animal, omul îşi pune întrebări asupra existenţei şi nemuririi sale în univers. Pentru ce există Existentul? De ce a trebuit să existe ceva ca să existăm şi noi ?
Se încearcă diferite răspunsuri la astfel de întrebări.Apariţia universului ar putea fi rodul hazardului, după unele teorii. Că totul s-ar datora întâmplării, nu poate fi un răspuns. Şi, dacă totuşi, ne este impus ca un răspuns, este fără sens, fără noimă.
G. G. – Şi dacă Existentul există, ne apare o nouă întrebare. Aşa a fost de la începutul Timpului ?
M. G. – Că n-a fost aşa, suntem siguri deoarece în existenţa noastră ca oameni, am surprins unele modificări. Am putea afirma că am pus în evidenţă unele aspecte evolutive majore.
G. G. – Dacă este aşa, atunci ce a fost la începutul Timpului?
M. G. – Într-un fel trebuie să fi existat, chiar dacă un astfel de început pentru noi ar marca un sfârşit sau o fază a unui algoritm etern.
G. G. – De unde s-a pornit şi cum de s-a ajuns la ceea ce percepem noi astăzi?
M. G. – De-a lungul timpului, oamenii au încercat tot felul de răspunsuri. Au fost formulate diferite teorii. Noi ne vom opri asupra unei teorii moderne care, în zilele noastre, pare a fi mai plauzibilă. Este vorba de teoria Big- bangului.
Conform acestei teorii, universul s-a născut în urma unei explozii gigantice, după care a urmat expansiunea materiei şi formarea a tot cea ce percepem astăzi.
G. G. – Ce anume se acumulase înainte de a fi provocată explozia? Este o întrebare pe care ne-o punem cu toţii.
M. G. – O formaţiune care pare a fi egală cu nimicul şi care, totuşi, conţinea în ea atâta energie şi materie încât ne este greu să ne putem imagina. Formaţiunea care ar fi explodat ar fi măsurat 10 -33 cm, ceea ce înseamnă de miliarde şi miliarde de ori mai mică decât nucleul unui atom, care ar măsura 10 -13 cm. Temperatura acestei formaţiuni era de 1032 grade, ceea ce constituie un aşa–numit ,,zid de temperatură”. Presiunea era pe aceeaşi măsură, iar materia nu avea o structură orgrnizată. Materia ar fi putut fi reprezentată printr-o ,,supă” de formaţiuni sau de particule primare, care ar fi constituit strămoşii îndepărtaţi ai cuarcilor, dacă şi cuarcii au avut o evoluţie a lor, după cum afirma Jean Guiton, 1992.
Cele patru forţe fundamentale (gravitaţia, forţa electromagnetică, forţa tare şi forţa slabă) nu erau diferenţiate.
G. G. – Şi ce s-a întâmplat după explozie?
M. G. – După Big- bang, deci după explozia primordială, cosmosul s-a organizat după legi perfecte şi rigide, urmând o traiectorie evolutivă.
Dacă pornim de la începutul Timpului, de la 10-43 de secunde de la declanşarea exploziei originare, atunci universul măsura, aşa cum am mai amintit, 10 -33 cm. În perioada cuprinsă între 10 -35 şi 10 -32 secunde ar fi avut loc cea mai fantastică mărire a universului. Acesta s-ar fi dilatat de 10 50 ori, ajungând până la dimensiunea unei portocale de circa 10 cm diametru. Acest univers ar fi prezentat numeroase striuri şi neregularităţi, care s-ar fi dezvoltat mai târziu şi ar fi dat naştere la galaxii, planete şi stele. În deplasarea sa spaţială şi temporală, universul s-ar fi structurat. Astfel, la 10 -32 secunde ar fi avut loc separarea forţei electro-slabă. La 10 -11 secunde, forţa electro–slabă s-ar fi separat în forţa electromagnetică şi forţa slabă. Fotonii erau diferenţiaţi de alte particule primordiale, de cuarci, leptoni şi gluoni.
În perioada cuprinsă între 10 -15 şi 10 -5 se formează neutronii şi protonii prin asocierea cuarcilor. Se formează apoi celelalte particule elementare şi atomii. Particulele elementare se asamblează pentru a forma izotopii nucleelor de hidrogen şi apoi de heliu. Cam după o perioadă de 100 milioane de ani se formează primele stele.
Urmărind traiectoria evoluţiei cosmosului, putem surprinde faptul că el se organizează după legi perfecte şi rigide, că nimic nu se desfăşoară la întâmplare.
G. G. – Dacă este aşa, atunci unde sunt înscrise aceste legi perfecte şi rigide? Unde se găseşte înscris algoritmul după care se realizează desfăşurarea spaţială şi temporală a cosmosului?
Există o informaţie primordială? Există un cod, asemenea celui genetic, care să fie înscris la nivelul materiei profunde?
M. G. – Aici este o mare taină. În fond, ce a existat înainte de explozia primordială, înainte de ,,zidul lui Planck”? Se pare că, aşa cum afirma J. Guitton, ,,în spatele acestui zid se ascunde o realitate inimaginabilă”.
Un fizician care a încercat să privească dincolo de ,,zidul lui Planck” spune că ,,zărise o realitate ameţitoare în care domină haosul, în care gravitaţia era aşa de puternică încât sfărâma structura spaţiului pentru a-i da alte dimensiuni, pentru care trecutul, prezentul şi viitorul nu mai aveau nici o semnificaţie” (J. Guitton, p. 33).
John Wheeler considera că dincolo de ,,zidul lui Planck” era „un ocean de energie care are înfăţişarea neantului”.
Se pare că John Wheeler are dreptate. În fond, conform teoriei câmpului cuantic, universul fizic este făcut din fluctuaţii minore, care au loc pe suprafaţa unui imens ocean de energie. Deci, particulele materiale elementare şi universul întreg ar proveni din acest ,,ocean de energie”. Spaţiul, timpul şi materia se nasc din acest ocean de energie infinită şi de flux cuantic.
Poate că dincolo de ,,zidul lui Planck” era un ocean de vid cuantic. Vorbim de un vid cuantic deoarece vidul absolut, carectizat aşa cum credem noi, printr-o lipsă totală de materie şi energie nu există. Vidul în stare pură este o imaginaţie a minţii omeneşti, nu există, deoarece nu putem elimina acel câmp electromagnetic rezidual, care constituie ,,fondul” vidului.
G. G. – Nimicul nu ,,există” şi astfel Creaţia este ceva care n-a existat şi de aceea se zice că este Creată din nimic.
M. G. – Ceea ce reuşeşte fizica cuantică să descifreze este de-a dreptul fantastic. S-a descoperit existenţa unei energii reziduale în sânul vidului. Această energie ar putea ca, în cursul ,,fluctuaţiilor ei de stare” să se transforme în materie. Ajungem astfel să acceptăm ideea paradoxală că ,,noi particule se vor naşte din neant” (J. Guitton, p. 34)
În vidul cuantic, particulele pot apare şi dispare într-un timp extrem de scurt. Aici dispare graniţa dintre materie şi energie. Aici putem să surprindem jocul trecerii materiei şi invers, într-o succesiune infinită.
Suntem la graniţa nimicului, a neantului,dar nu a inexistenţei.
G. G. – Nimicul…golul…
Ca viziune Creştină, DUMNZEU este FIINŢA-TOTUL absolut, ca Originea în Sine. Nimicul nu există şi nici nu este noţiunea despre aşa ceva.
M. G. – Nimicul, vidul nu există. „Fizica cuantică demonstrează că materia poate să apară din vid cu condiţia ca să fie injectată o cantitate suficientă de energie; prin extensie, este aşadar îngăduit să presupunem că la orogine, exact înainte de big-bang, un flux de energie incomensurabilă a fost transferat în vidul iniţial, antrenând o fluctuaţie cuantică primordială, din care avea să se nască universul nostru”, afirma J. Guitton, p. 34.
De aici, ideea că în spatele „zidului lui Planck” se găseşte un ocean de enegie primordială, a cărei forţă n-o putem concepe.
După Jean Guitton, „oceanul energiei nelimitate este Creatorul” (1992, p. 35).
G. G. – La început a fost TOTUL –DUMNEZEU.
M. G. – Se mai spune că înaintea „zidului lui Planck” nu exista nimic, sau că exista „împărăţia totalităţii atemporale”, sau o simetrie absolută, sau „un ocean de inteligenţă”.
G. G. – „La început era CUVÂNTUL şi DUMNEZEU era CUVÂNTUL, Care a făcut Cerul şi Pământul” (Ioan 1, 1-3, Fac. 1,1 ).
M. G. – Ce se întâmpla înainte de Big –bang? Se pregătea marea explozie, se cristaliza „codul genetic” al cosmosului. Dacă după explozie totul se desfăşoară după legi perfecte şi rigide, înseamnă că întregul algoritm al evoluţiei cosmosului s-a pregătit în „oceanul de inteligenţă” şi a fost înscris într-un „cod cosmic primordial”.
G. G. – Un astfel de cod nu putea să fie conceput decât de Inteligenţa Divină. E ca şi cum, în nemărginirea oceanului de Inteligenţă, în infinitatea timpului de dinaintea „zidului lui Planck” se concepea şi se scria „codul cosmic primordial”, pregătindu-se Big–bangul Creaţiei.
M. G. – Cum s-a declanşat explozia? Ce s-a întâmplat ?
Jean Guitton îşi imaginează că „apoi «ceva» urmează să se producă. Ce? Nu ştiu. Un suspin al nimicului. Poate un fel de accident al neantului, al fluctuaţiei, al vidului; într-o clipă fantastică, Creatorul, conştient de a fi Cel ce Este în Totalitatea neantului, va hotărî să creeze o oglindă pentru propria-i existenţă. Materia, universul; reflectări ale conştiinţei sale, ruptură definitivă cu frumoasa armonie a neantului originar. Dumnezeu tocmai şi-a creat o imagine a lui însuşi” (1992, p 35)
G. G. – Nimicul Facerii Lumii este legat doar de creaţie. DUMNEZEUL Relevaţiei Creştine este aşa de DEPLIN, încât nu mai poate fi şi „altceva” dincolo de EL. Creaţia trebuie să fie total de „altă natură, de alt spaţiu, de altă mişcare”, şi mai mult, „de altă Fiinţă”.
DUMNEZEUL Relevaţiei Creştine este FIINŢA UNICĂ absolută, care poate Crea şi o „Fiinţă Creată”, care n-a putut exista înainte şi care astfel este Creată din „nimic”. ACTUL Creaţiei produce „nimicul”.
Creaţia începe cu Big–bangul CUVÂNTULUI CREATOR, cu Big–bangul LUMINII.
CUVÂNTUL Creează real şi concret, din nimicul făcut special ca spaţiu de Creaţie. Pentru actul Creaţiei se produce „nimicul”. Dumnezeu trebuie să facă un loc în deplinul Său, deoarece „alt spaţiu” nu există. FIINŢA Lui DUMNEZEU se retrage pe Sine ca să rămână „golul- nimicul” pentru Fiinţa sau Existenţa Creată.
M. G. – Să rămânem la pregătirea exploziei primordiale. Cum poate fi privită aceasta în gândirea mistică?
G. G. – Fizicienii spun că înainte de „zidul lui Planck” era „neantul” sau poate un „ocean de simetrie”, o energie infinită….
Mai bine să spunem că era un „ocean de Inteligenţă”, un „ocean de IUBIRE” sau de LUMINĂ, era TAINA LUI DUMNEZEU, TAINA DIVINĂ, era DUMNEZEIREA ADEVĂRATĂ.
Nu se realizase încă nimic din Creaţie.
Urmează momentul cel de Taină, este momentul exploziei primordiale, este momentul începutului Creaţiei. În acest moment, se revarsă în Cosmos un CEVA DIVIN, Binecuvântarea TATĂLUI DUMNEZEU, care se dăruieşte Lumii.
Începe Dimineaţa Cosmică. Un GLAS ce zguduie Cosmosul rosteşte UN NUME DE TAINĂ. Este GLASUL DIVIN. Este GLASUL LUI DUMNEZEU, ce declanşează Creaţia, explozia primordială.
Să fie LUMINĂ!
Iată rostirea glasului lui DUMNEZEU. Această rostire provoacă explozia.
M. G. – Anticii vorbesc şi ei de un SUNET ce pulsează în cosmos.
G. G. – Pentru Creştini, Numele Lui IISUS HRISTOS este CUVÂNTUL-LOGOSUL, care se face trup de creaţie. Numele lui DUMNEZEU este deci CUVÂNTUL, prin care toate s-au făcut.
M. G. – CUVÂNTUL DIVIN este Glasul Informaţional al Cosmosului, este Inteligenţa Divină după care toate s-au făcut?
G. G. – Anticii ţineau „ascuns” Numele Divin şi doar „corespondenţa” Sa o dezvăluiau. Creştinismul scoate din Chivot Numele lui DUMNEZEU, nu însă şi Taina Numelui Divin. Taina Numelui Divin se poate dezvălui doar celor care vor reuşi să-L audă. El este auzit de cei sfinţi.
Începe DIMINEAŢA SUPRACOSMICĂ, cu aşa-numitul SUNET SUPRACOSMIC, din care izvorăşte şi se menţine lumea.
Glasul FIULUI LUI DUMNEZEU, LOGOSUL a declanşat Creaţia.
Să fie LUMINĂ!
După acest moment Supracosmic urmează un al doilea moment, un al doilea fapt tot atât de intens. Un GLAS tot DIVIN, intră în Cosmos şi se PECETLUIEŞTE în Creaţie. Acest GLAS DIVIN este un GLAS DE TAINĂ în Numele Lui Hristos, este CUVÂNTUL VIU, care se face Trup de Creaţie. GLASUL DIVIN conţine Informaţia, Inteligenţa Divină, Planul Creaţiei. Acesta este format din Cuvintele (codonii cosmici) care curg din CARTEA VIEŢII. Cuvintele se însămânţează şi fac să „crească Lumea”.
GLASUL DIVIN este complex, este asemenea unei Simfonii Divine, care generează Simfonia Creaţiei. GLASUL DIVIN este codul informaţional Divin, care intră în Cosmos şi se pecetluieşte în Creaţie. Conţine acele Cuvinte Arhetipale care au creat şi creează mereu Lumea.
M. G. – Cuvintele Arhetipale sunt „codonii” şi „genele” informaţionale care alcătuiesc Informaţia Cosmică Divină.
G. G. – Prin cele două GLASURI de Taină, Divinul coboară permanent în Creaţie. Creaţia are un fond Divin permanent.
M. G. – Să revenim şi să detaliem încă unele elemente legate de pregătirea Big–bangului Luminii. Cum se face mai departe pregătirea Dimineţii Supracosmice?
G. G. – Ca răspuns la Iubirea TATĂLUI, FIUL îi aduce TATĂLUI şi un Chip de Iubire de Creaţie. – „EU, FIUL TĂU, sunt MĂSURA TA, ŞI IATĂ şi o Creaţie pe Măsura Mea, ca o „CARTE a Creaţiei”. Din bucuria Iubirii Mele de FIU, Eu Creez şi un chip de Iubire de Creaţie. Pentru aceasta, EU Însumi Mă fac şi un Chip de Creaţie. În acest fel, sunt de două ori FIU.
EU, FIUL TĂU, sunt în acelaşi timp şi CUPRINDEREA TA într-o „cuprindere de Creaţie”. Primeşte dar, PĂRINTE al MEU, ca prinos din partea FIULUI TĂU DUMNEZEIESC, şi acest CHIP de Iubire de Creaţie. Astfel vom face OM după CHIPUL NOSTRU.
M. G. – În ce mod a prezentat FIUL Darul Său de Creaţie?
G. G. – Este un aşa zis ICONIC Precosmic, „CARTEA VIEŢII”. În CARTEA VIEŢII se găseşte întregul algoritm al Creaţiei.
CUVÂNTUL este CREATOR.
În acest mod, prin CARTEA VIEŢII care se va desfăşura în Creaţie, FIUL DUMNEZEIESC devine de două ori FIU. Cel Născut direct din TATĂL şi cel făcut şi un Chip de Creaţie.
M. G. – Deci două Chipuri într-un Unic IPOSTAS de FIU.
G. G. – LOGOSUL CREATOR revarsă Chipul TREIMEI DUMNEZEIEŞTI.
M. G. – Şi astfel putem deduce că Chipul Creaţiei îşi are Originea în CHIPUL LOGOSULUI CREATOR.
G. G. – FIUL FIINŢIAL al Lui DUMNEZEU este LOGOSUL în SINE. El îşi Creează SIEŞI un CHIP DE LOGOS DE CREAŢIE, ce este un LOGOS PREHRISTIC sau LOGOSUL CREATOR AL LUMINII (LOGOSUL FĂPTURILOR, LOGOSUL COSMIC şi DEMIURG al LUMII).
M. G. – Lucrurile sunt limpezi acum. La început a fost CUVÂNTUL şi CUVÂNTUL era DUMNEZEU (Ioan, I,1-3).
G. G. – Înainte de Dimineaţa Supracosmică, Inteligenţa Divină pregătise totul. Totul era înscris în CARTEA VIEŢII. Inteligenţa Divină elaborase întregul „cod cosmic” al Creaţiei şi algoritmul după care avea să se desfăşoare. CARTEA VIEŢII este o „MAMĂ” cu Însuşi FIUL LUI DUMNEZEU în Pântece.
M. G. – Codul este CUVÂNTUL. CUVINTELE înscrise în CARTEA VIEŢII se materializează. Decodificarea „codului cosmic” din CARTEA VIEŢII este tocmai materializarea Cuvintelor.
G. G. – Aşa cum se spune în Biblie, Dumnezeu a zis: „Să dea pământul verdeaţă, iarbă cu sămânţă, pomi roditori, care să facă rod după soiul lor şi care să aibă în ei sămânţa lor pe pământ”(Fac., cap. 1)
M. G. – Trebuie să înţelegem că toate Cuvintele care erau înscrise în CARTEA VIEŢII în acest „paragraf” al „codului cosmic” se materializează în funcţie de ordinea în care erau înscrise, devenind elemente ale Creaţiei.
G. G. – Încă nu se realizase explozia. Urmează Momentul cel de Taină. În acest moment se revarsă, aşa cum am mai spus, CEVA DIVIN în Cosmos. Începe Dimineaţa Supracosmică. Un GLAS ce zguduie Cosmosul rosteşte Cuvinte de Taină. Este GLASUL DIVIN. Este GLASUL FIULUI LUI DUMNEZEU, este rostirea LOGOSULUI, care provoacă explozia.
Să fie LUMINĂ!
M. G. – Şi s-a făcut lumină. Ce simbolizează în gândirea mistică?
G. G. – Chipul Luminii este Arhechipul MAICII DOMNULUI, care este ARHECHIPUL MAICII COSMICE, care conţine în sine codul COSMIC prin care FIUL se desfăşoară în Creaţie. MAMA COSMICĂ simbolizează BISERICA COSMICĂ, iar în Chivotul din Altarul Cosmic se găseşte Codul Cosmic al Creaţiei.
MAMA COSMICĂ a Chipului Creat, care poate să Întrupeze pe FIUL Lui DUMNEZEU este Taina Posibilităţii Creaţiei. Arhechipul MAICII COSMICE este Taina care poate Întrupa LOGOSUL DIVIN.
M. G. – Cum poate INCREATUL să „treacă” în Creat? Iată o întrebare dificilă a filosofiei antice.
G. G. – Revelaţia Creştină arată că această „trecere” este posibilă prin Iconicul de Creaţie, care este ARHIECHIPUL MAICII DOMNULUI. După cum afirma Sf. Maxim Mărturisitorul, Originea în sine a Creaţiei este FIUL DUMNEZEIESC, care Creează un Chip de Creaţie, pe care îl asumă ca ARHECHIP PREHRISTIC CREATOR.
Acest Arhechip, care este un Chip de Preoţie şi un Chip de Biserică, poate realiza dialogul între Divin şi Creaţie în Facerea Lumii.
M. G. – Trebuie să înţelegem că, după cum Arhechipul Prehristic Creator se Întrupează şi într-un Chip de Făptură de Creaţie, ca OMUL HRISTOS, tot aşa şi ARHIECHIPUL de MAMĂ COSMICĂ (de Biserică Cosmică) se Întrupează în Chipul de Făptură ca MAICA DOMNULUI.
G. G. – Arhechipul Creator Prehristic, ca FIU de Creaţie, creează din „Coasta” Sa pe MAMA COSMICĂ, care devine în acelaşi timp şi MAMA –NĂSCĂTOARE a FIULUI (aşa cum Eva a fost Creată din Coasta lui Adam).
FIUL nu are pe MAMA în Sine, ci din «Coasta” FIULUI de Creaţie Creează Chipul de Mamă-Născătoarea Fiului.
M. G. – Cu alte cuvinte, FIUL nu are în Sine pe MAMA SA, ci are în Sine Naşterea Sa (Coasta) care este „Sămânţa” din care se Plămădeşte Mama – Născătoarea Fiului. Mama are în schimb în Sine, prin natura sa, pe Fiul în Sine (Chipul Fiului spre Naştere).
G. G. – De aici apare ARHECHIPUL MAICII DOMNULUI ca Iconic de Creaţie.
M. G. – Trebuie să înţelegem că Fiul Divin Creator îşi Creează pe Mama Sa, Lumina?
G. G. – Intrarea Divinului în Creaţie se face prin Lumină-Timp. Divinul se înscrie în Cuvântul CREATOR, ca Spaţiu şi intră în Creaţie prin Lumină-Timp. Lumina este Arhechipul Naşterii, este Chipul FIULUI, care Naşte Lumina, care este Propria MAMĂ.
M. G. – Deci, în Creaţie FIUL este Originea MAMEI.
G. G. – În Dumnezeire, TATĂL este Originea FIULUI şi FIUL care „iese” în Creaţie îşi Naşte o Origine de Creaţie, ca MAMA.
M. G. – Putem folosi şi alte simboluri?
G. G. – FIUL este „Coasta” sau Inima TATĂLUI, deoarece mistic, COASTA este Chipul INIMII –Centrul FIINŢEI.
M. G. – Deci, FIUL este Naşterea Inimii TATĂLUI, iar MAMA din Creaţie este Naşterea Inimii FIULUI. În FIUL bate Inima TATĂLUI şi FIUL este Icoana TATĂLUI.
G. G. – FIUL CREATOR Îşi face INIMA SA CUVÂNT de Creaţie. Şi Limbajul Cuvântului Său este CARTEA de Creaţie.
În Actul Creator, Cuvântul Divin Îşi Creează prima dată o Inimă de Creaţie, care este Lumina sau Mama de Creaţie.
De aici Hexaimeronul Facerii Lumii, ca Hexaimeronul Naşterii Cuvântului Creator în Multitudinea de Creaţie, prin Întruparea din Arhechipul Mamei–Lumina Creată.
M. G. – Chipul MAMEI CUVÂNTULUI CREATOR are mai întâi CHIPUL LUMINII Create, care apoi va avea Chipul de Mamă de făpturi.
G. G. – Creaţia este o TAINĂ. FIUL Lui DUMNEZEU nu este doar un arhitect al Lumii, ci chiar Născătorul ei. FIUL LUI DUMNEZEU Se Renaşte în Făpturile Create. „Eu concep şi Nasc totodată Creaţia. Şi aceasta nu este «totul», în «afara» MEA, că EU Însumi Mă RENASC în Făpturile Create. CONCEPEREA MEA o fac VIE mai întâi prin MINE ÎNSUMI, care se face totodată Fiecare Făptură Creată. Aşa, Fiecare Creaţie este o MEMORIE mai întâi a Mea, în care Mă IDENTIFIC, EU însumi. Mă fac în MINE Fiecare Făptură şi după aceea o Creez în „afară”.
M. G. – Este ca şi cum fiecare Concepere a SA din Creaţie este un Cuvânt şi prin fiecare Cuvânt se crează o Făptură individuală, deoarece Cuvântul Se Întrupează.
G. G. – Creaţia este în Originea FIULUI DUMNEZEIESC. „La început era CUVÂNTUL prin care toate s-au făcut” (Ioan. 1. 1-3) .
CARTEA CUVÂNTULUI VIEŢII, APA care Curge din ea şi LUMINA sunt Arhechipurile Luminii Create.
Începe Prima Zi a Creaţiei.
Să fie LUMINĂ!
Cu Chipul LUMINII Create Lumea se Naşte. Primul Chip al Lumii sunt Îngerii LUMINII. Îngerii sunt Făpturi de Lumină. Îngerii sunt Spiritele Luminii Create. Ei sunt primii Cuvântători şi primii Cântători ai CUVÂNTULUI şi ai LUMINII.
Îngerii, Spiritele Luminii Create, apar ca Chip al Cerului, care nu este încă Creat din Apa Primordială, deoarece întâi se creează un Cer Spiritual şi apoi un Cer Spaţial.
Originea Spaţiului Creat este CARTEA CUVÂNTULUI CREATOR din care Curge APA Primordială, Spaţiul se Naşte din CUVÂNTUL Creator.
G. M. – Deci cu Lumina începe Prima Zi.
G. G. – Îngerii stăteau permanent în jurul Altarului, în jurul CĂRŢII DIVINE . Deschiderea CĂRŢII DIVINE avea să declanşeze desfăşurarea Creaţiei. CARTEA VIEŢII era pecetluită, iar Îngerii nu ştiau ce este în ea.
Deschiderea CĂRŢII n-o putea realiza decât FIUL LUI DUMNEZEU. Cartea era înconjurată de Îngeri, iar în fruntea lor stătea Luceafărul. Cu toţii vedeau CARTEA DIVINĂ ca pe o TAINĂ care poartă în „Pântecele” său pe Însuşi FIUL DIVIN. CARTEA SFÂNTĂ este MAMA ce-L va Naşte pe FIUL LUI DUMNEZEU în Creaţie.
Dar iată marea surpriză! Luceafărul se grăbeşte să rupă peceţile CĂRŢII pentru a declanşa El Naşterea Creaţiei, deoarece El dorea ca DUMNEZEU să Creeze prin Îngeri lumea. Luceafărul considera că DUMNEZEU i-a gândit pe Îngeri, iar Îngerii trebuie să gândească Lumea.
Acest comportament a determinat Căderea. Alături de Îngerul Luceafăr au căzut ca un trăznet, prăvălindu-se într-un „gol”, toţi Îngerii care i se alăturaseră.
M. G. – Aceasta a fost deci, căderea Îngerilor.
G. G. – La început DUMNEZEU face Cerul şi Pământul, adică Chipul de Altar de Sus şi de Jos. După acestea trece la „Construirea” Lumii. Pentru aceasta face mai întâi „Materialul – Apa Primordială”. Este „APA VIE”, Arhetipul apei obişnuite, este APA COSMICĂ.
M. G. – Ce simbolizează APA din punct de vedere mistic?
G. G. – Apa ESTE Iconografie Chipul LOGOSULUI-CUVÂNTULUI care „curge” din DUMNEZEIRE şi Naşte Lumea Creată.
Apa este substanţializarea de Creaţie a CUVÂNTULUI, este VIAŢA, „prin care toate s-au făcut”.
Apa este Arhetipul Sângelui – Substanţializarea Vieţii. Lumea se Naşte din Apă – SÂNGELE CUVÂNTULUI DIVIN.
FIUL LUI DUMNEZEU Crează mai întâi Altarul, ca Cer şi ca Pământ, apoi face „Temelia – Apa Primordială”. Chipul CUVÂNTULUI DIVIN Cel A-Cosmic se Cosmicizează prin Chipul Apei.
M. G. – Având Altarul şi Temelia trece la „Facerea” propriu-zisă a Lumii. Urmează „Zidirea”.
Temelia este APA – Spaţiul, iar LUMINA este Timpul Creat.
G. G. – Spaţiul – APA Primordială este Transpunerea CUVÂNTULUI Creator. De aceea Lumina – Timpul şi Spaţiul – Apa sunt cele două paralele ale Creaţiei.
Apa şi Lumina sunt „Împletirea” Divin şi Creaţie În Transpunere reciprocă.
În sens Creştin, Divinul Se Îmbracă în Creaţie şi totodată Creaţia se Îmbracă în Divin.
M. G. – Deci, Apa – Spaţiul este Îmbrăcarea Divinului în Creaţie, iar Lumina – Timpul este Îmbrăcarea Creaţiei în Divin.
G. G. – Divinul coborât din Creaţie este CUVÂNTUL – LOGOSUL – APA, iar Creaţia urcată în Divin este Lumea. Lumea este Pământul care Întrupează APA şi LUMINA.
LOGOSUL Prehristic Creator Creează Chipul de „Substanţă Creată” care este APA Primordială. În APA primordială este „Cerul şi Pământul”, peste care se odihneşte DUHUL DUMNEZEIESC.
M. G. – APA Primordială nu trebuie înţeleasă ca apa fizică substanţializată.
APA Primordială ar putea fi comparată cu Hyle sau materia lui Aristotel, iar DUHUL DUMNEZEIESC ar putea fi asemănat formei aristotelice? Ele sunt elemente care se găseau înaintea exploziei primordiale. Apa reprezintă „substanţa” de Creaţie. LOGOSUL DIVIN creează „Substanţa de Creaţie” care este Însuşi LOGOSUL Creat, pe care o face „Trupul Său”.
G. G. – Lumea Creată nu înseamnă desacralizarea Sacrului Divin, ci Crearea unui „Sacru de Creaţie”. Deci Sacrul nu se pierde, ci se arată într-un Chip Creat.
M. G. – APA primordială este APA VIE, este Chipul LOGOSULUI, care curge din Dumnezeire şi Naşte Lumea Creată.
Cerul este întruparea CHIPULUI DUMNEZEIESC de SUS, iar pământul al Celui de Jos. În Cer au fost creaţi Îngerii, iar pe Pământ Natura, OMUL este unirea celor două Întrupări.
Încep să se limpezească multe lucruri. Să revenim însă la „Zidirea” Lumii. „La început, DUMNEZEU face Cerul şi Pământul” (Fac. 1, 1), adică CHIPUL de ALTAR de Sus şi Jos, după care trece la „zidirea” Creaţiei. Ce simbolizează ALTARUL din punct de vedere mistic?
G. G. – Altarul este CHIPUL LOGOSULUI ÎNTRUPAT, care apoi se face Model al „Bisericii – Lumea Creată”. Aici se încurcă unii care vorbesc de o simplă Biserică fără ALTAR. ALTARUL este originea Bisericii, iar Transpunerea ALTARULUI este Biserica.
ALTARUL reprezintă în aceeaşi măsură Originea PREOŢIEI, care este CHIPUL direct Divin.
FIUL DUMNEZEIESC, ca PREOŢIE, Creează ALTARUL – ÎNTRUPAREA PREOŢIEI şi ALTARUL se ÎNTRUPEAZĂ în PÂNTECELE FECIOAREI – Bisericii.
ALTARUL este LOGOSUL Creat ASUMAT direct de LOGOSUL în Sine CREATOR.
„La început FIUL DUMNEZEIESC a Creat Cerul şi Pământul, CHIPUL de ALTAR, CHIPUL LOGOSULUI DIVIN şi AL LOGOSULUI CREAT, CA CHIP Prehristic. Şi LOGOSUL Prehristic CREATOR Creează Chipul de „Substanţă Creată”, APA Primordială, în care este „Cerul şi Pământul netocmit şi gol”, peste care DUHUL DUMNEZEIESC se ODIHNEŞTE. Şi a Zis : „Să fie LUMINĂ!” şi se zideşte Altarul de Creaţie. Cu LUMINA – ALTARUL de Creaţie începe prima Zi de Creaţie”.
M. G. – Deci trebuie să înţeleg că Cerul, Pământul, APA Primordială sunt ARHECHIPURILE LOGOSULUI CREATOR, care Se ÎNTRUPEAZĂ Prehristic în LUMINA Creată – ALTARUL de Creaţie.
G. G. – Întocmai. Iată cum în Creştinism este ÎMPLINIREA întocmai a BISERICII INTEGRALE,ca ALTAR şi Biserică, PREOŢIE-DIVIN şi Biserică-Creaţie.
De aici cele „Două Hexameroane”, al Facerii Lumii, ca DIVIN închis în CHIVOT, Prehristic şi „cel EUHARISTIC, ca DIVIN HRISTIC, NĂSCUT-ÎNTRUPAT, Ieşit la VEDERE, ca Deschiderea ALTARULUI şi extinderea lui ca Biserică a Tuturor.
M. G. – După câte ştiu, nu este vorba doar de două Hexameroane.
G. G. – Da, este vorba de Hexameronul Facerii Lumii, de Hexameronul EUHARISTIC sau LITURGIC şi de Hexameronul ESHATOLOGIC.
Hexameronul Facerii Lumii este cel al Vechiului Testament. Viziunea Creştină vorbeşte de ENIPOSTAZIEREA LOGOSULUI DUMNEZEIESC, adică de preluarea şi asumarea de către IPOSTASUL FIULUI DUMNEZEIESC şi a Firii de Creaţie. „Şi CUVÂNTUL Trup S-a făcut”(Ioan, 1,14).Aceasta este însăşi ÎNTRUPAREA HRISTICĂ. Astfel, PERSOANA FIULUI LUI DUMNEZEU îşi asumă şi Firea de Creaţie, alături de SUPRAFIREA de DUMNEZEU, în acelaşi IPOSTAS–PERSOANĂ, HRISTOS Cel deodată DUMNEZEU şi OM. Este TAINA esenţială a Revelaţiei Creştine.
În Hexameronul Facerii Lumii sunt „SEMINŢELE” CHIPULUI LUI HRISTOS. LOGOSUL PREHRISTIC şi PREEVANGHELIC, al Templului şi al DIVINULUI „închis” în CHIVOT, trece în LOGOSUL LITURGIC, Nou- Testamentar. Este LOGOSUL ICONIC al CHIPULUI HRISTIC TAINIC, ce se ARATĂ la FAŢĂ. Acum POMUL VIEŢII-PREHRISTICUL-Se face ROD-EUHARISTIE-ÎMPĂRTĂŞANIE.
Acum IPOSTASUL FIINŢIAL direct şi PERSONAL Se ÎNTRUPEAZĂ şi Se ARATĂ ca ICOANĂ.
În Hexameronul Facerii Lumii, DUMNEZEU Se FACE şi Creaţie, iar în Hexameronul LITURGIC, Creaţia se face şi DUMNEZEU.
În Hexameronul EUHARISTIC, lucrurile structurate ca individualităţi se reunesc şi refac CARTEA VIEŢII prin formarea POMULUI VIEŢII.
Este ca şi cum TRUPUL HRISTIC s-a Împărtăşit în lucrurile create, însă prin POMUL VIEŢII are loc refacerea TRUPULUI HRISTIC, ce reface Rodul.
M. G. – De aici practica liturgică şi Împărtăşirea care se face din Trupul lui Hristos.
G. G. – Da, fiecare lucru creat are parte din TRUPUL Lui HRISTOS.
Mântuirea sau preîndumnezeirea se face prin câştigarea condiţiei Hristice, deci prin Împărtăşirea cu TRUPUL Lui HRISTOS.
Datorită păcatului, căderii Îngerilor şi pierderii Raiului, LOGOSUL ICONIC îşi mai adaugă şi MENIREA de MÂNTUITOR şi RESTAURATOR (RESTABILITOR) al Chipului de Creaţie.
M. G. – Şi astfel se furnizează Plămădeala Veşniciei.
G. G. – Şi, în sfârşit, urmează Hexameronul ESHATOLOGIC, al CELEI de a DOUA VENIRI.
Este Hexameronul SFÂNTULUI DUH, care va determina Îndumnezeirea Creaţiei.
M. G. – Am încercat să facem o paralelă între cunoaşterea ştiinţifică şi cea mistică în ceea ce priveşte căutarea Originilor şi constat că am ajuns, poate paradoxal, la o comuniune de idei. Este dificil să privim dincolo de „Zidul lui Planck” şi chiar dacă acest lucru ar fi cu putinţă, ne-ar fi greu să înţelegem ceea ce vedem.
G. G. – Aceasta fiindcă este vorba de o mare TAINĂ DIVINĂ, care nu se descoperă decât prin Revelaţie.
M. G. – În ultima vreme se vorbeşte tot mai mult de o „inteligenţă a materiei”, de capacitatea de a se autoorganiza după legi precise.
G. G. – Şi anticii vorbeau de o inteligenţă Divină, chiar dacă nu o concepeau în sensul creştin.
M. G. – Mihai Drăgănescu, un gânditor contemporan, vorbeşte despre o inteligenţă primordială, la nivelul informateriei. De altfel, Lima de Faria în Teoria autoevoluţiei (Teoria evoluţiei fără selecţie) sugerează existenţa unui cod informaţional la nivelul materiei profunde, care ar putea explica algoritmul desfăşurării cosmosului în traiectoria sa evoluţionistă.
G. G. – Acest algoritm, pentru gândirea mistică, se află în CARTEA VIEŢII. Aşa cum subliniam, întreaga desfăşurare a informaţiei s-a realizat prin Întruparea CUVÂNTULUI înscris în CARTEA VIEŢII.
M. G. – Vă mulţumesc, Prea Cuvioase Părinte, pentru disponibilitatea de a parcurge împreună acest itinerar în căutarea Originilor. Sper să mai avem ocazia să abordăm fenomenele Vieţii şi ale Creaţiei.
G. G. – Se va putea face, chiar dacă gândirea mistică este mai criptică şi nu poate fi abordată fără un limbaj adecvat.
M. G. – Mulţi vă înţeleg greu.
G. G. – Cine „caută“ LUMINA, va trece peste toate „greutăţile” până o va „Găsi”şi Bucuria va fi cu atât mai mare.
M. G. – Mulţumesc, Prea Cuvioase Părinte, şi Dumnezeu să ne dea „Gândul cel Bun de Rai”, nu cel „rupt” după căderea în păcat!


(text publicat în volumul "Avva Ghelasie, Cuvântătorul de Dumnezeu", Ed. Platytera, Bucureşti, 2005, pp. 179-197)