Fiecare Sfânt are Destin de a fi Părintele RESFINŢlTOR al multor „nesfinţi“. Aici este Taina Cultului Sfinţilor. Noi, cei „păcătoşi“, ne naştem datorită HARULUI-DARULUI lui DUMNEZEU, în totodată Darul Sfinţilor, ce ne „iau în garanţia lor“. DARUL DUMNEZEIESC şi Darul Sfinţilor sunt de o importanţă capitală.
MOTTO:
O, Sfântul meu, CREDINŢA Mântuirii mele
Ţi-o CREDE Însuşi DUMNEZEU,
CREDINŢĂ ce ţi-o Cred şi eu.
Într-o Zi fără timp, în DUMNEZEIRE,
FIUL ca Răspuns de IUBIRE,
Împreună cu DUHUL SFÂNT,
Aduc TATĂLUI DUMNEZEU
Un PRINOS de MULŢUMIRE.
– Veşnicule PĂRINTE,
Primeşte această Dăruire,
Ale Tale dintru ale Tale,
Ţi-aducem înainte.
Şi TATĂL Priveşte...
Vede încă o Iubire
De Creaţie.
– PRIMEŞTE CHIPUL IUBIRII,
E CHIPUL Tău, PĂRINTE!
Şi TATĂL BINECUVÂNTEAZĂ!
*
– Iată, PĂRINTE, odată
Cu Prinosul meu de IUBIRE
Şi un Chip de Creaţie,
În care Eu Mă Revărs pe Mine
Şi prin Mine
Revărsarea Însăşi de Tine.
Eu sunt Însăşi IUBIREA Ta,
Şi după CHIPUL acesta Eu mai Creez
Şi un Chip de Iubire Creată,
Ce Te va Iubi pe Tine
ASEMENEA ca Mine.
Tu, PĂRINTE, eşti CHIPUL IUBIRII
Şi în FAŢA Ta stă
Doar tot un Chip de Iubire.
Şi vede DUMNEZEU TATĂL
Un Chip de Iubire Creată.
Dar mai vede Şi un „anti-chip de rău“...
– PĂRINTE, zice FIUL,
Pe Cei ce Te IUBESC
Îi Priveşte,
Aceştia sunt Sfinţii Tăi
Cărora le dai VIAŢĂ.
BINECUVÂNTAREA Ta
Este doar asupra celor Sfinţi,
Pe aceştia Ţi-i aduc
Ca Prinos de IUBIRE.
*
FIUL aduce înainte
Conceperea de Creaţie,
„Cartea Vieţii“.
DUMNEZEU TATĂL citeşte
Toate Numele Făpturilor,
Pe cele Sfinte le lasă,
Pe cele păcătoase le „şterge“.
– PĂRINTE, doar Sfinţii
Pot într-adevăr fi Scrişi
În Cartea Vieţii...
Dar Fiecare Sfânt
Este ca un Părinte de Creaţie
Şi cum „să moară Fiii lor“
Chiar dacă vor fi nişte păcătoşi?
– Da, zice TATĂL,
Pe toţi Fiii Sfinţilor, oricum ar fi
Nu-i şterg,
Dar numai
Pe cei ACOPERIŢI de Sfinţi.
Cei Sfinţi să facă
O Sfinţenie în plus
Şi pentru cei ce nu o fac.
Nu poate exista şi o Lume Creată,
Decât dacă este Sfântă.
– PĂRINTE, pentru că este Conceperea Mea
Am să Mă ÎNTRUPEZ Eu
Ca PRIMUL SFÂNT de Creaţie
Şi sub ACOPERĂMÂNTUL MEU
Să se nască toţi Fiii de Creaţie,
Pentru că „moartea nu există“...
Şi dacă păcatul o „inventează“,
EU am să ÎNVIEZ pe toţi morţii.
Şi TATĂL BINECUVINTEAZĂ.
*
DOAMNE, eu cel păcătos
Trebuia să nu fiu Creat,
Nu trebuia să mă nască
Părinţii mei...
O, VIAŢĂ, ce BUCURIE,
O, VIAŢĂ, ce TAINĂ DUMNEZEIASCĂ
Eu ca păcătos
Nu pot avea dreptul la VIAŢĂ...
Păcatul este „oprirea“ de la VIAŢĂ.
O, ce Taină, ca totuşi
Eu cel ce nu merit
Să fiu totuşi Creat şi născut...
Este Taina de Sfânt.
*
DOAMNE, în mine în primul rând este MILOSTIVIREA Ta
Este apoi Rugăciunea MAICII DOMNULUI şi a Sfinţilor,
Şi mai ales a Sfântului meu şi a Îngerului Păzitor.
În Darul cărora am fost Creat şi născut.
Este de asemenea suspinul neamului meu pământesc
Şi mai ales a unor Părinţi, cu Destin să-i Mântuiesc.
În mine este CHIPUL Tău ca un SOARE DUMNEZEIESC,
Este o Candelă, Chipul MAICII DOMNULUI,
Este şi un Sfeşnic de Sfânt şi o Făclie a Părinţilor
Şi în aceste Lumini este Viaţa mea.
CHIPULUI Tău trebuie să mă Închin,
În Candelă trebuie să pun Uleiul Credincioşiei mele,
În Sfeşnic trebuie să aprind mereu Făclia
Şi în această Slujire să fiu permanent eu.
Eu trebuie să fiu ca o Biserică proprie
Cu ALTARUL PREOŢIEI CHIPULUI Tău
(text apărut în volumul Ierom. Ghelasie, "Isihasm", ed. Platytera, Bucureşti, 2007, pp. 63-67).
Versiunea în limba engleză poate fi accesată aici.
Versiunea în limba germană poate fi accesată aici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu