Ierom. Ghelasie Gheorghe: "Libertatea"

„DOAMNE, fă-mă ROBUL tău şi voi fi LIBER”


Paradoxal, Libertatea doar dacă se „Leagă” de „Ceva” se dovedeşte a fi Libertate. Libertatea nu înseamnă „alegere”, ci „Orientare-Legare”. De te „Legi” singur de Ceva, eşti cu adevărat Liber. De eşti „legat” tu de ceva, nu mai eşti liber. A te „Lega absolut” de Ceva, înseamnă „Libertate Absolută”. A fi „legat” de ceva, [înseamnă să] te faci „robul” acestuia. Patimile şi răul nu sunt „alegere-libertate”, ci „robire” de ceva care te „leagă” peste „Legătura” ta.
Legându-te tu de Ceva, „Stăpâneşti”; fiind „legat” tu de ceva, eşti „stăpânit”.
Se spune că CHIPUL Lui DUMNEZEU din noi este Libertatea, Cunoaşterea şi Iubirea. Este Taina CHIPULUI TREIMIC DUMNEZEIESC. IUBIREA este CHIPUL TATĂLUI DUMNEZEU, CUNOAŞTEREA este CHIPUL SFÂNTULUI DUH şi LIBERTATEA este CHIPUL FIULUI.
În sens Creştin, nu se poate vorbi de Iubire, Cunoaştere şi Libertate, decât deodată, în legătură egală şi neamestecat. Iubirea are în sine Cunoaşterea şi Libertatea, şi Cunoaşterea la fel, are în sine Iubirea şi Libertatea, şi Libertatea are în sine Iubirea şi Cunoaşterea. Este CHIPUL TREIMIC neamestecat şi nedespărţit.
Ce este IUBIREA? Este Taina ce NAŞTE LIBERTATEA şi PURCEDE CUNOAŞTEREA..
Ce este CUNOAŞTEREA? Este Taina ÎNTIPĂRIRII-MEMORIEI IUBIRII şi LIBERTĂŢII.
Ce este LIBERTATEA? Este Taina LEGĂTURII IUBIRII şi CUNOAŞTERII.
Libertatea nu este un „gol-neant” în care apar „două contrarii”. Libertatea, paradoxal, este tocmai UNITATEA DEPLINULUI Absolut, CHIPUL FIULUI, care RENAŞTE TOTUL.
Libertatea nu este o simplă „noţiune” şi nici doar un „fapt”, ci în sens Creştin este un CHIP PERSONAL în Sine. A fi Liber peste propria ta Fire şi Voinţă, a-ţi determina propriul Chip, este o problemă greşită pusă. Întâi este PERSOANA şi apoi Libertatea. PERSOANA este SUVERANĂ şi ca Fire şi ca Voinţă şi ca Libertate, că le generează pe toate.
Mare atenţie la această Taină Creştină a CHIPULUI în Sine de PERSOANĂ. Filosofic se face paradă de „Firea şi Natura Fiinţială” care apoi devine Persoană-Eu.
PERSOANA-EUL este Originea Firii-Naturii. Niciodată Firea nu devine Persoană, ci doar PERSOANA generează Firea. Nu există „esenţă impersonală” (ca Fire şi Natură Fiinţială), ci este PERSOANA-EUL în Sine care îşi determină astfel după Propriul CHIP Firea şi Natura. CHIPUL în Sine de PERSOANĂ-EU nu este deja o determinare, ci este tocmai „DESCHIDEREA” peste toate determinările, PERSOANA rămânând PERMANENTUL şi neschimbabilul absolut. „Esenţa impersonală”, ca Fire şi Natură, este o degradare a păcatului. DUMNEZEIREA în Revelaţia Creştină nu este o „Fiinţă ce devine Persoană”, ci este un CHIP în Sine PERSONAL, după care este FIINŢĂ tot PERSONALĂ. Nu există „Fiinţă-Fiinţă”, ci PERSOANĂ-PERSOANĂ în ABSOLUT. Acest EU-PERSOANĂ în Sine are Libertatea şi alte Deschideri ale CHIPULUI PERSONAL. Aşa, PERSOANA este LIBERTATEA peste Libertate, SUPRAFIREA peste Fire, SUPRAVOINŢA peste Voinţă.
În sens Creştin, Libertatea nu este niciodată văzută singulară şi fără legătura sa cu PERSOANA-EUL. Dacă ar fi o zisă „libertate independentă în sine”, nu ar mai fi o Libertate, ci deja o „determinare”. Chiar se vorbeşte plastic de o „povară a Libertăţii” pe care mulţi nu o pot duce. „Libertatea impersonală” a unei Firi doar, este în fond o „determinare”. CHIPUL de PERSOANĂ-EU, ca „peste” Fire şi Libertate, este adevărata Perfecţiune a REALITĂŢII în Sine.
Mulţi se poticnesc faţă de CHIPUL în Sine de PERSOANĂ, pentru că au „căzut din CHIP” în „fără chipul păcatului”.
Pentru Om, CHIPUL de PERSOANĂ înseamnă CHIPUL în Sine de FIU, ca ASEMĂNAREA TAINEI CHIPULUI de PERSOANĂ-PATERNITATE.
Nu există „libertate singulară în sine”, ci doar „LIBERTATE de CHIP de FIU în Sine”. CHIPUL de FIU nu este o „determinare”, ci Originea generatoare de toate nedeterminările şi determinările.
Mistic Creştin, doar în Conştiinţa SUPRALIBERĂ de CHIP de FIU este adevărata Libertate.
LIBERTATEA ICONICĂ este adevărata LIBERTATE, nu cea abstractă şi „dezgolită cu goliciunea păcatului”. Adam, prin păcatul din Rai, s-a „dezbrăcat de Chipul de Fiu de Creaţie” şi s-a „văzut gol”. Atenţie la acest fapt de „goliciune”. Noi nu mai avem o Libertate Îmbrăcată în CHIPUL de FIU, ci o „libertate de gol”, pe care o „umplem” cu „pretinsele noastre libertăţi-alegeri”.
Pentru Mistica Isihastă, LIBERTATEA în CHIP de FIU este toată Libertatea, fără sfârşit şi fără oprire.
A „Fi CHIP de FIU” înseamnă ICOANA LIBERTĂŢII Omului.
Şi CHIPUL de FIU este CUNOAŞTEREA şi IUBIREA Creştină.

(text apărut în revista "Sinapsa", nr. 5/2010, pp. 205-207)

Ierom. Ghelasie Gheorghe: "Aspiraţii şi întrebări (Taină, Revelaţie şi Cunoaştere)"

Iisus Hristos şi Apostolul Ioan, frescă de Manuil Panselinos











*

SACRALITATEA Lumii este Taina de care se lovesc toţi, unii izbindu-se dureros de ea, alţii sărind cu uşurinţă şi chiar cu nepăsare.
Omul, după păcatul adamic, înclină spre „autorealităţi” care-l despart şi chiar îl înstrăinează de „LUMINA cea Adevărată”.
S-au întrebat filosofii dacă DIVINUL este „doar în noi înşine” sau este „dincolo”, de unde apoi se „oglindeşte” şi în noi. Şi unde să privim, „în noi înşine” sau „dincolo”? Unii merg şi mai departe, considerând că tainicul „dincolo” este tot în noi înşine şi deci DIVINUL trebuie căutat şi Întâlnit doar în „Cămara ascunsă” a noastră proprie.
Revelaţia Creştină vorbeşte de un CHIP al Lui DUMNEZEU CREATORUL şi de o „Asemănare de Creaţie”, ceea ce înseamnă că sunt „două Realităţi net distincte”. În „esenţa” Fiinţei noastre nu este Însuşi DIVINUL, ci „Asemănarea Creată” a CHIPULUI Său (Cel dincolo de orice asemănare).
Ce este această „Asemănare”? Se tot face caz de „raţionalitatea” Omului, ca semn al DIVINULUI. În sens mistic direct Creştin, este un „CHIP ÎNRUDIT cu DIVINUL”, ce înseamnă „CHIPUL de FIU”, ÎNRUDIREA cu Însuşi FIUL Lui DUMNEZEU, care ASUMĂ Chipul Lumii, ca Lumea să se poată „naşte”.
Omul este în primul rând un „CHIP al SACRALITĂŢII”, şi din acesta apoi ies toate celelalte.
SACRALITATEA DIVINĂ ce coboară în Creaţie este CHIPUL FIULUI Lui DUMNEZEU şi acest CHIP SACRU de FIU este şi devine şi „Sacralitatea proprie” a Creaţiei.
Creaţia prin CHIPUL SACRULUI este un „raţional”, altfel devine un „iraţional”, până la un „anti-raţional”.
Primul CHIP al Lumii este deci „CHIPUL TAINEI de SACRU", CHIPUL DIVINULUI în Asemănare de Creaţie. Şi concretul SACRULUI este „CHIPUL de FIU", marea Taină a fondului Fiinţial de Creaţie.
Pentru Mistica direct Creştină, Taina Lumii nu este în cine ştie ce „suprarealităţi ascunse” sau în supracontemplaţii şi lumini supranaturale sau fenomene peste fire, ci este în Taina CHIPULUI SACRU de FIU, Asemănarea Creată a DIVINULUI ce se Revelează Lumii. Din CHIPUL de FIU ies LUMINILE HARICE şi toate fenomenele.
Cine doreşte Practică de Mistică direct Creştină, primul pas este INTRAREA în „SACRALITATEA CHIPULUI de FIU”.
Practica Filocalică tocmai pe acesta insistă, ca Rugăciunea Lui IISUS-FIUL Lui DUMNEZEU, din care şi prin care se vor deschide toate celelalte.
Deci NUMELE Lui IISUS nu este o „formulă simbolică”, ce poate fi înlocuită cu oricare alta; nu este nici o modalitate psiho-fizică de concentrare; nici o ecuaţie ocult-magică.
IISUS HRISTOS este NUMELE SACRU al FIULUI în Sine UNIC şi Absolut al Lui DUMNEZEU, care se DĂRUIEŞTE Lumii, ca să se Nască Lumea.
Iată Taina Creştină, RECUNOAŞTEREA acestui CHIP de FIU ca esenţa Lumii şi totodată „DEZVELIREA Filiaţiei de Creaţie” din Fiecare dintre noi, ca însuşi „mobilul Vieţii”.
Noi avem CONŞTIINŢĂ proprie doar prin CHIPUL de FIU; avem MEMORIA DIVINULUI prin această CONŞTIINŢĂ Ontologică de Origine; trăim prin acest CHIP şi Creştem „DESCHIDEREA” acestuia.
Lumea este „Raţionalul DIVINULUI” prin CHIPUL de FIU, şi nu doar un „principiu de Spiritualitate”.
DUMNEZEU a Creat Lumea din „SĂMÂNŢA CHIPULUI de FIU”, care a „RODIT” SPICUL Lumii, cu „Seminţele Făpturilor”.
Dar nu este de ajuns. „Seminţele Făpturilor” trebuie să Rodească şi ele, să se „ÎNTÂLNEASCĂ” în RĂSPUNS propriu cu CHIPUL FIULUI DIVIN CREATOR. În tine însuţi nu te poţi „oglindi”, iar de te „auto-oglindeşti”, vei vedea doar o „umbră fără chip, sau unul fantomatic”. Sămânţa doar în „RODIRE” se „REMEMOREAZĂ”, se poate „oglindi”.

M-am adâncit
În mine
Ca să te găsesc pe Tine,
CHIPUL DIVIN,
Dar cu-nspăimântare
Am dat de un „loc”
Fără „hotare”...

CHIPUL Tău,
DOAMNE,
Din mine,
E un Absolut
Răsfrânt...

Eu nu mă pot „uita”
Peste acest „abis”,
Tu, DOAMNE,
Trebuie să VII
Din NECUPRINS,
Să Te ARĂŢI la FAŢĂ.
O, cum deodată,
DEZVELIT din mine
Însumi Chipul meu
Se Recunoaşte
Oglindit în Tine,
Şi peste „abisul”
LUMINAT
Şi eu şi TU
Ne-am ARĂTAT...

**

Aceasta este REVELAŢIA Creştină, REVELAŢIA CHIPULUI FIULUI Lui DUMNEZEU, prin care ne IDENTIFICĂM propriul Chip de Creaţie.
Aceasta este şi CUNOAŞTEREA Creştină, CONŞTIINŢA CHIPULUI FIULUI DIVIN, în care ne Oglindim şi propriul Chip de Filiaţie.
Noi nu putem Vedea CHIPUL DIVINULUI, dacă nu mai Întâi ne „ÎNTÂLNIM” CU CHIPUL FIULUI Lui DUMNEZEU, care totodată izvorăşte LUMINA, în care se pot privi toate.
Păcatul a „umbrit” CHIPUL de Filiaţie din noi, şi am rămas cu „reflectările atributelor” acestuia, până la „abstractizarea” zis spirituală.
Mistica direct Creştină este Mistica CHIPURILOR PERSONALE.

(text publicat în revista "Sinapsa", nr. 4/2009, pp. 209-211)

Ing. Cîrjeu-Gogan Aurelian: "Isihasmul sau Viaţa ca Taină"

Minunata înţelepciune populară ne sfătuieşte ca „despre morţi să vorbim numai de bine”. De altfel, despre Părintele Ghelasie nici nu se poate vorbi decât de bine.
Când eram mai tânăr, aveam obiceiul de a face în fiecare an, câteva vizite la Mânăstirea Frăsinei, în special în perioada Sfintelor Sărbători ale Paştelui. L-am cunoscut pe regretatul Ghelasie din vremea când era simplu călugăr la Mânăstirea Frăsinei.
Era perioada tiraniei comuniste, iar noi ne-am permis să discutăm, nu politică, ci probleme mistice, filozofice şi spirituale, precum şi să facem schimb de idei, de cărţi şi de diferite materiale ce nu puteau fi procurate în mod oficial, fapte care constituiau grave abateri în concepţia organelor represive comuniste.
Nu-mi voi permite să-i aduc laude sau osanale, deşi le-ar merita din numeroase puncte de vedere: al personalităţii sale, al trăirii isihaste, al extraordinarei calităţi de duhovnic, al strădaniilor depuse în aprofundarea cunoaşterii, al excelentelor calităţi de ascultător, înţelegător şi de minunat sfătuitor şi îndrumător, al contribuţiei adusă isihasmului şi medicinii isihaste, precum şi al darului de a scrie, cu uimitoare uşurinţă şi profundă inspiraţie.
Ceea ce scria Părintele Ghelasie sub inspiraţie divină era definitiv şi curgea ca apa curată şi continuă a unui izvor de munte, care nu are nevoie de nici o purificare, care trebuie sorbită şi asimilată aşa cum este, deşi unii o privesc cu suspiciune, deoarece deşi ea curge continuu şi liniştit, e nevoită a face mici salturi şi emite unele zgomote, datorită pietrelor pe care trebuie să le depăşească.
Din orice eveniment, din orice acţiune, din orice experienţă proprie sau efectuată şi trăită de alţi semeni, Părintele Ghelasie ştia să tragă învăţămintele necesare, să le aplice şi să le împărtăşească şi altora.
Despre isihasm, părintele Ghelasie afirmă că este drumul duhovnicesc spre împărăţia vieţii. Taina isihastă este aceea care asigură calea duhovnicească spre împărăţia vieţii, care se deschide prin porţile inimii. Este taina sau jăraticul prin care se poate descoperi „calul harismatic”, care este biruitorul minţii. Aşa cum jăraticul este format din lemn şi foc în plan fizic, în plan sufletesc el este învăţătura duhovnicească şi rugăciunea, sau mai clar, este cuvântul şi duhul, care sunt biruitorii minţii.
În ceea ce priveşte „medicina isihastă” citez următoarele: „Medicina Isihastă este o Taină a Vieţii. Cine nu consideră Viaţa Un Dar de Taină, cine nu Trăieşte Viaţa ca pe o Taină, care nu vede în Viaţă un Miracol, toţi aceştia vor desconsidera şi orice Relatare despre Sacrul Vieţii. Taina Vieţii este Sufletul, după cum Taina Sufletului este Dumnezeu. Doar un Corp cu Sufletul său este Viu. Şi doar un Suflet Unit cu Dumnezeu este un Suflet plin de Viaţă”.
Închei prin a-mi afirma convingerea că cei ce l-au cunoscut şi l-au iubit cu adevărat şi în mod dezinteresat pe Părintele Ghelasie nu trebuie să-l plângă, nici pentru că i-ar fi părăsit pe ei, nici pentru că el ar fi părăsit prematur această viaţă terestră efemeră, ci să fie convinşi că aceasta a fost voia lui Dumnezeu, că sufletul lui a fost rânduit într-un loc foarte luminos şi că în funcţie de gradul în care se învredniceşte fiecare, el continuă a veghea asupra lor şi, cu certitudine, când vor părăsi această viaţă pământească, îl vor putea reîntâlni.

(text apărut în postfaţa volumului Ierom. Ghelasie, "Medicina Isihastă", ed. Platytera, Bucureşti, 2009, pp. 331-333.)

Ierom. Ghelasie Gheorghe: "Memorii Primordiale"

1

TATĂL, FIUL, SFÂNTUL DUH
Sunt DUMNEZEU TREIME,
O FIINŢĂ şi o FIRE,
Absolutul Cel de Sine.

Zice FIUL: „După CHIPUL Nostru
Să mai Dăm Fiinţă
Şi-unui Chip Creat.
EU îi Dau CHIPUL de FIU,
Tu, PĂRINTE, Dăruieşte-i
Fiinţă, ca un FĂCĂTOR,
Şi Tu, DUHULE, de asemeni,
Dăruieşte-i Viaţă".

Şi TREIMEA cea din Sine
Se mai face şi-n Creaţie
Încă o TREIME*.

2

„La Început a fost CUVÂNTUL LITURGHIA“.
În ne-nceput a fost IUBIREA
Cu Taina Sa, TREIMEA,
Ce este NAŞTEREA-CUVÂNTUL,
Ce este LITURGHIA.

Îngenunchează-n FAŢA
ICOANEI DUMNEZEIEŞTI,
Ce este LITURGHIA IUBIRII,
CHIPUL DOMNULUI HRISTOS.

Descalţă-te de toate „afară“,
Pleacă-ţi Fruntea dincolo de „podeaua de carne“,
Intră în Biserica-Bethleem
Unde MIELUL Cel de SUS
Se face şi Liturghie Pământească,
Ca Lumea să se Nască.

BATE INIMA LITURGHIEI în DUMNEZEU,
Bate şi în Cer şi pe Pământ,
ACEEAŞI INIMĂ HRISTOS,
De SUS şi de Jos.

Cine poate împiedica IUBIREA,
Cine-i poate pune hotar?

Iată pe LOGOSUL DIVIN,
care este totodată
LITURGHIA DUMNEZEIRII, în Sine,
şi cea din Creaţie.

Înfricoşată este Taina Creaţiei,
Că Tu Însuţi o Liturghiseşti;
Tu Însuţi Te ÎNTRUPEZI
Şi Lumea întreagă
O faci TRUPUL Tău,
Prin care şi noi putem URCA
Până în DUMNEZEU.

Şi eu şi fiecare suntem
Un CHIP de Liturghie,
Un Anume CUVÂNT-IUBIRE,
CHIP în Veşnicie.

Şi Fiecare suntem
Chip de Creaţie şi CHIP al Lui DUMNEZEU,
Care Se ÎNTÂLNESC
Doar în CHIPUL Liturgic al Tău.

Doar în acest CHIP mă Regăsesc
În ÎNTÂLNIREA cu Tine,
În CHIPUL Tău de Liturghie,
TAINĂ negrăită de IUBIRE.

Niciodată nu se opreşte
LITURGHIA IUBIRII,
De aceea este „INIMA NEMURIRII“,
INIMA în Bătaie neîncetată
Care nu încetează nicodată.

IISUSE, Bate INIMA TA
În DUMNEZEU, în Cer şi pe Pământ,
În toate Inimile Lumii Bate,
POTIR cu SÂNGE
De DUMNEZEU şi de Creaţie,
Care mereu în LITURGHIE
Se fac EUHARISTIE.

DOAMNE IISUSE, Vin şi eu
La ALTARUL LITURGHIEI Tale,
Unde mă aduc ca pe o „Prescure“
Pe care să o LITURGHISEŞTI.

De puţina mea Iubire nu te scârbi.
Tu m-ai Creat din IUBIREA Ta
Şi CHIPUL IUBIRII S-a Pecetluit
În Veşnicie pe Fiinţa mea,
Şi Această PECETE fă-o JERTFELNIC
Pe care mereu LITURGHISEŞTI,
Şi în Fiinţa mea Te Întrupezi.

Eu sunt căzut din Iubire
Prin multe păcate
Şi zac în prăpastie de moarte,
Dar, DOAMNE,
Primeşte-mă ca pe o Prescure
Din care fă LITURGHIE
Şi „Toarnă” în POTIRUL Tău
Şi o „picătură” din Sângele meu,
Ca IUBIREA Ta şi a mea
Iarăşi să se ÎNTÂLNEASCĂ.

Tu mereu, DOAMNE,
Ne Naşti din IUBIREA Ta,
Şi Creaţia Te Naşte
Neîncetat, de asemenea,
Şi IUBIREA ÎNTÂLNITĂ Se face EUHARISTIE,
PÂINE de Cer şi de Pământ,
CUVÂNTUL care TRUP S-a făcut.

DUMNEZEIASCA PÂINE-HRISTOS,
DUMNEZEU şi Creaţie în UNIRE,
Iată ICOANA ce nu este idol,
În care şi Lumea şi Însuşi DUMNEZEU
Deodată se ÎNCHINĂ.

Tu, DOAMNE IISUSE HRISTOASE,
FIUL Lui DUMNEZEU şi Fiu de Creaţie,
Din LITURGHIA IUBIRII
Naşti Biserica-MAMA Lumii,
Creaţia cu DUMNEZEU în Braţe.

O, IUBIRE a Lui DUMNEZEU înfricoşată,
Cum Te faci şi Chip de Făptură,
Ca şi Lumea să primească
DIVINA Măsură!

O, DUMNEZEU ÎNTRUPAT
Ca şi Lumea să URCE în DUMNEZEU,
DOUĂ IUBIRI ce S-au Găsit
„Peste prăpastia de Absolut“.

De aceea niciodată nu se opreşte
LITURGHIA IUBIRII,
INIMA Nemuririi.

Dacă vreodată LITURGHIA s-ar opri,
Dintr-o dată „toate ar pieri“.

IUBIREA este Necontenita LITURGHISIRE,
Este Nesfârşita NAŞTERE de Sine,
IUBIREA este „Absolutul RITUAL“
Ce Se face EUHARISTIE-DAR.

Ce este mai Minunat,
DIVINUL ÎNTRUPAT
Sau IEŞIREA Făpturii „peste“ Sine
În DIVINUL Dincolo de orice Chip Creat?
DIVINUL făcut Trup este HRISTOS,
Peste Trup este DUHUL SFÂNT,
Şi Ei fără despărţire,
Deodată şi UNA Sunt.
HRISTOS face DIVINUL
TRUP de ÎMPĂRTĂŞIRE,
SFÂNTUL DUH face TRUPUL
CHIP de ÎNDUMNEZEIRE,
HRISTOS şi SFÂNTUL DUH –
A BISERICII LITURGHISIRE.

Un ANUME CUVÂNT al Tău
A Creat un Anume Suflet al meu,
Şi cele Două Chipuri stau Faţă în Faţă,
Aceasta fiind a mea Viaţă,
Să mă Văd în Tine
Chip şi Asemănare,
Fără amestecare.

Eu sunt mai Întâi
Un CUVÂNT de-al Tău,
Înscris în Tine, CARTEA VIEŢII,
Pe care apoi îl ROSTEŞTI
Şi mie mi-l Dăruieşti.

BATE în Fiinţa mea
CUVÂNTUL DIVIN,
INIMĂ de DUMNEZEU.

Iar când pe acesta Îl Aud,
Şi Inima mea
Răspunde Asemenea.

O, Taină a ROSTIRII,
Taina NAŞTERII!

Tu m-ai ROSTIT pe mine
Şi eu Te Rostesc pe Tine!

Când voi ajunge să AUD ROSTIREA
Din care m-am Născut,
Atunci şi eu, IISUSE, mă voi face
Cu Tine „ACELAŞI TRUP“.

3

DOAMNE IISUSE HRISTOASE,
ICOANA din Cer şi de pe Pământ,
Tu eşti CHIPUL
Prin care toate s-au făcut.

Taina DUMNEZEIRII
Este Taina NAŞTERII Tale,
Din TATĂL Cel fără început.
Şi Taina Lumii
Este tot Naşterea Ta
Şi într-un Chip de Făptură,
DUMNEZEU şi Creaţie
În aceeaşi măsură.

CHIPUL TATĂLUI DUMNEZEU
Este dincolo de Vederea noastră,
Dar CHIPUL tău de FIU
Ne Deschide şi nouă
O Tainică Fereastră.

O, CHIP de ICOANĂ,
De DUMNEZEU şi de Creaţie,
De Cer şi de Pământ,
CHIP şi ASEMĂNARE,
Ţie se Cuvine
ÎNCHINARE!

4

DUMNEZEIREA Deschide
UŞA spre Lume
Prin CHIPUL FIULUI Său,
Şi Lumea deschide şi ea o Uşă
Prin care Se VEDE DUMNEZEU,
Chipul MAMEI FECIOARE
Cu PRUNCUL DIVIN în Braţe,
TAINA Icoanei de Creaţie.

Acestei ICOANE se ÎNCHINĂ
Şi Cer şi Pământ deodată,
Şi prin ea se ÎNTÂLNESC
Toate laolaltă.

FECIOARA-MAMÃ
Este ICOANA Lumii,
PRUNCUL HRISTOS
Este ICOANA Lui DUMNEZEU
Şi ÎNTÂLNIREA lor de TAINÃ
Dă Lumii DUMNEZEIASCA HAINÃ.

*

În Tine este ICOANA de SUS
Cã Porţi în Braţe
Pe DUMNEZEIESCUL IISUS,
În Tine este Icoana de Jos,
De Pământ,
Şi aşa în ICOANA Ta sunt
Şi DUMNEZEU şi Creaţia, Împreunã.

O, CHIPUL ICOANEI
MAICII DOMNULUI,
Tu îmi deschizi
UŞA spre DUMNEZEU
Care Se ÎNTRUPEAZÃ în Lume
Ca sã mã Întrupez
În DUMNEZEU şi eu.

(text apărut în volumul Ierom. Ghelasie, "Isihasm", ed. Platytera, Bucureşti, 2007, pp. 97-105).

* Treimea în Sine ni se descoperă în actul Creaţiei ca Treime iconomică, după chipul lui Dumnezeu fiind creat însuşi omul (n.red.).

Versiunea în limba engleză poate fi accesată aici.
Versiunea în limba germană poate fi accesată aici.

Ierom. Ghelasie Gheorghe: "La Răscrucea HOTARELOR de TAINĂ"

DOAMNE, TU ai Creat
O Lume
Care să Te poată ÎNTÂLNI,
Să Te poată IUBI
Pe Tine, Cel Care din IUBIRE
Ai Făcut Lumea!

Dar Lumea
Stă Dincoace de Tine,
Că între Lume şi Tine
Este un HOTAR
Ce DEOSEBEŞTE Făptura
De CREATOR,
O Răscruce de TAINĂ
Unde ALTAR
De SFÂNTĂ ÎNCHINARE
Se Face,
Unde Tu Însuţi Vii
Şi CHEMI Lumea
Să Vină la Tine,
Să TREACĂ HOTARUL
Doar în PREFACEREA Ta,
ÎMBRĂCATĂ în HAINA
De TAINĂ.

Însuşi Cerul are un HOTAR
Peste care nu TRECE
Decât în TAINA
NUMELUI Tău,
Ce este DINCOLO
De tot Numele,
Dar care se „ŞOPTEŞTE“
În IUBIREA Ta,
Ce este TAINA
Însăşi a NUMELUI
Căruia Se ÎNCHINĂ
Şi Cântă în
Nespusă Slavă!

Pământul cu toată Făptura
Are HOTARUL de TAINĂ,
Unde toate se OPRESC
Şi fac ALTAR
Pe care Se DĂRUIESC
JERTFE Vii,
Pe care Tu, DOAMNE,
Le PRIMEŞTI
Şi în MISTUIREA
IUBIRII
Le PREFACI,
Şi aşa TRECEREA
DINCOLO peste HOTAR
Poate să „FIE“.

Lumea nu poate
TRECE HOTARUL de TAINĂ,
Că este Făptură Creată,
Dar Tu Însuţi
ÎNTINZI
IUBIREA Ta
Care Se Face
DRUM peste HOTAR
Unde VEŞNICIA
Se Face
ÎNTÂLNIREA,
TAINA dintre
Tine şi Lume,
NUME-ÎNCHINARE,
IUBIRE-
UNIREA peste toate
IUBIREA-OPRIREA
FAŢĂ în FAŢĂ,
Ce nu se mai Sfârşeşte,
Care mereu ÎNCEPE
Şi mereu se Face
TAINĂ şi Răscruce,
ALTAR şi TRECERE,
IUBIRE fără margini
În care toate se ADUNĂ,
DARURI de ÎMPĂRTĂŞIRE,
HOTAR fără OPRIRE,
OPRIRE fără HOTAR,
DUMNEZEU şi Lume
În ÎNTÂLNIRE!

*

DOAMNE, iată-mă şi pe mine,
La HOTARUL-Răscrucea de TAINĂ
Văd DRUMUL Ceresc
Cu NUMELE
Celui ce s-a ÎNTRUPAT,
FIUL Lui DUMNEZEU,
CUVÂNTUL CREATOR,
Care CRUCEA Lumii
La ÎNVIEREA Veşniciei
A Ridicat.

Şi aşa,
Cu NUMELE DUMNEZEIESC,
Cu ÎNCHINAREA Lui,
DINCOLO Pornesc
În LUMINA Cerească
Fără de Seamăn.

Iată-mă, DOAMNE,
Şi la HOTARUL
Unde Universul întreg
Este PLIN de Frumuseţi
Şi de Miresme
Care pe Tine Te MĂRTURISESC.
Nu este voie sa se rupă ceva.
Le Mângâi cu Mâna
Şi în şoapte de TAINĂ
AUD Cântarea DUMNEZEIASCĂ
Ce mă TRECE Peste HOTAR.

Iată-mă şi la Răscrucea
Unde o ICOANĂ
STĂ LUMINATĂ
De o Candelă
Care nu se mai Stinge Niciodată!
Mă OPRESC
Cu Privirea
La CHIPUL de TAINĂ
Şi AŞTEPT
De asemeni să mă PRIVEASCĂ...

NUMELE DUMNEZEIESC
Îmi răsună în Inimă,
În Urechi
Aud Cântarea Întregii Lumi,
PRIVIREA ICOANEI
Le UNEŞTE pe Toate
În CEVA
În Care DUMNEZEU şi Lumea
Se ÎNTÂLNESC
FAŢĂ către FAŢĂ
Şi nu mai contenesc
Să STEA în OPRIREA
Ce se face VEŞNICIE
Şi totodată
TRECERE ne-oprită
În VEŞNICIE.

O, CHIP de IUBIRE
Care le UNEŞTI pe toate!
O, ICOANĂ,
HOTARUL şi RĂSCRUCEA
Unde Toate TAINELE
Se ÎNTÂLNESC
Şi se ÎMPĂRTĂŞESC
La CINA Cea de TAINĂ,
În VEŞNICIA
Unde mereu este HOTAR
Şi mereu TRECERE.

(text apărut în volumul Ierom. Ghelasie, "Isihasm", ed. Platytera, Bucureşti, 2007, pp. 92-96).

Versiunea în limba engleză poate fi accesată aici.
Versiunea în limba germană poate fi accesată aici.

Ierom. Ghelasie Gheorghe: "CHIP şi ASEMĂNARE. Cântarea FIULUI lui DUMNEZEU"

Preasfânta Fecioară Maria cu Pruncul Iisus, icoană zugrăvită de părintele Ilie















(DIN MEMORIILE ORIGINILOR)

O, PĂRINTE, CHIPUL Absolut
Cel ce eşti înainte de toate,
Cel NENĂSCUT
Şi în Sine NĂSCĂTOR,
Deplinul în Sine
Ţie Se cuvine
Prima Cinstire
Cu Închinăciune.

În Mine, FIUL Tău, Te Renaşti
Şi eşti PĂRINTE şi TATĂ.
În Mine FIUL Tău eşti Întreg
Şi Infinitul Tău Se Deschide
Într un Infinit ce Infinitul Cuprinde.

PĂRINTE, în Mine eşti
Absoluta IUBIRE
Ce Mă NAŞTE ca FIU,
IUBIRE fără oprire,

PĂRINTE absolut şi TATĂ,
În Mine, FIUL Tău, eşti – încă o dată –
Şi nimeni Adâncul Tău nu-l Cuprinde
Decât FIUL Tău care-L Deschide.

În Mine este toată Viaţa Ta
Şi Viaţa Mea este în Tine,
O, IUBIRE,
Tu eşti UNICUL CHIP-ICOANĂ
În Sine şi în Afară.

**

PĂRINTE, Eu, FIUL Tău,
Sunt TOTUL absolut
Cel din Tine NĂSCUT
Şi nu mai este nevoie
Altceva să fie
Decât DUHUL SFÂNT
Cel tot din Tine Purces,
TREIMEA FIINŢEI absolute,
UNICUL în TREI FEŢE Nedespărţite.
Şi totuşi Eu, Fiul Tău,
Creez şi un Chip de Făptură
După a Mea Măsură,
În care Eu Însumi Mă Întrupez
Şi aşa Mă Înfăţişez
De Două ori FIU:
Cel UNUL NĂSCUT
Şi cel creat şi făcut
În ACEEAŞI PERSOANĂ.

Primeşte, PĂRINTE,
Şi Chipul Meu de Fiu creat,
Pe care Ţi-L pun Înainte
Ca pe un Dar de IUBIRE,
Fără contenire.

Şi mai mult,
Prin acest Chip de Fiu creat
Mai Creez şi o Lume
Ce va Cânta al Tău Nume,
Căruia Se cuvine
Iubire şi Închinăciune.

***

Eu, FIUL, LOGOSUL CREATOR,
Am Originea absolută
În Tine, TATĂL absolut,
Din care sunt NĂSCUT.

Dar ca Fiu de creaţie totodată
Am nevoie şi de o Origine creată
Ce înseamnă Chip de Mamă.

Cântare de FIU în Sine DUMNEZEIESC
Îţi aduc, PĂRINTE,
Şi totodată cântare de Fiu de creaţie
Aduc şi Mamei ce Mă Întrupează,
Două CHIPURI între care Eu sunt,
Două IUBIRI ce Se-NTÂLNESC
Şi în CHIPUL Meu de FIU Se UNESC.

(text apărut în volumul Ierom. Ghelasie, "Isihasm", ed. Platytera, Bucureşti, 2007, pp. 89-91).

Versiunea în limba engleză poate fi accesată aici.
Versiunea în limba germană poate fi accesată aici.

Ierom. Ghelasie Gheorghe: "Duhovnicul, Chipul FIULUI în Asemănarea TATĂLUI"

CHIPUL FIULUI este veşnicie
Şi nu se poate schimba
În alt chip,
FIUL se Renaşte veşnic
Tot ca CHIP de Fiu.
Dar FIUL în veşnicia sa
Îl dezveleşte din Sine
Pe TATĂL din care
S-a născut,
Şi îi este Asemănarea,
De unde Taina
TREIMII DUHOVNICEŞTI
În care FIUL
Are Înfăţişarea
Ca şi TATĂL,
Ca şi PREASFÂNTUL DUH.
Dar fiecare
În Propriul Chip
De Adânc
Fără amestecare.
Cine ÎL vede pe FIUL
ÎL vede pe TATĂL
Şi pe FIUL şi pe TATĂL
ÎI Arată
Străluminarea
De DUH PREASFÂNT.

Şi în Lumea Creată,
Omul, Chipul FIULUI
Trebuie să Deschidă
Din Sine, de asemenea
Tot CHIPUL TATĂLUI
Şi aşa FIUL
Mărturiseşte veşnic
Pe TATĂL
Absolutul
Ce Totul a Născut
Şi a Făcut!
Omul CHIP de FIU
Are o Creştere Veşnică,
Ce este Dezvăluirea de Sine,
Asemănarea TATĂLUI.
Omul copil
Ajunge Mare
Când îşi Arată
Tot mai mult înfăţişarea asemeni
Cu a TATĂLUI.

Taina PREOŢIEI FIULUI
Este tocmai acest fapt,
Asemănarea CHIPULUI TATĂLUI,
Prin care FIUL
Primeşte toate ale TATĂLUI
Pe care le face DAR,
De DUMNEZEU ALTAR,
CHIPUL DE FIU
În ÎNCHINARE!

Aşa, FIUL
În CHIPUL de PREOŢIE
Se face PURTĂTORUL
A toate spre TATĂL
Şi mai mult,
PURTĂTORUL TATĂLUI
Spre toate prin FIUL.
Însuşi TATĂL BINECUVÂNTEAZĂ,
MÂNA este a FIULUI,
Doar BINECUVÂNTAREA
Este a TATĂLUI
Şi aşa FIUL
În PREOŢIE şi DUHOVNICIE
Este LUCRAREA TATĂLUI
Ce se face prin FIUL.

O, ICOANĂ de Duhovnicie,
TATĂL LUCRĂTOR
Prin FIUL,
FIUL PURTĂTOR de TATĂL
Şi DARUL Său.
FIUL pe toate le ÎNCHINĂ
Şi în toate
TATĂL Însuşi
BINECUVINTEAZĂ
Şi Duhovnicul
Este FIUL
Ce oglindeşte întru totul
CHIPUL şi LUCRAREA TATĂLUI.
Şi aşa PRIMEŞTE TATĂL
DARUL FIULUI
În cea mai SFÂNTĂ
ÎNCHINARE
Ce Primeşte Absoluta
BINECUVÂNTARE.
Şi nu este BINECUVÂNTAREA Absolută
Decât prin FIUL Duhovnicesc!

*

Avva, Părintele meu,
În genunchi sub Binecuvântarea ta stau.

Prin Mâinile tale coboară mi Cerul,
Prin Ochii tăi HARUL să Strălucească,
Prin Cuvintele tale
Însuşi DUMNEZEU să mi VORBEASCĂ.

Avva, fii Părintele meu,
În care să am Nădejdea de Credinţă
Că şi eu mă voi Mântui.

(text apărut în volumul Ierom. Ghelasie, "Isihasm", ed. Platytera, Bucureşti, 2007, p. 85-88).

Versiunea în limba engleză poate fi accesată aici.
Versiunea în limba germană poate fi accesată aici.

Ierom. Ghelasie Gheorghe: "AVVA şi Ucenicul"

Răstignirea Domnului, zugrăvită de Georgeta Marioara














AVVA al meu, AVVA al meu.
Tu eşti ASEMĂNAREA HARULUI Lui DUMNEZEU,
Eşti Asemănarea Acelui Sfânt
Prin DARUL căruia m-am Născut.

Prin tine DESCOPĂR pe Sfântul ce m-a PRIMIT
În Braţele sale când m-am Zămislit
Şi m-a făcut Fiul său.

AVVA al meu, în Icoana ta,
DUMNEZEU şi Sfinţii şi Părinţii, împreună
Cu Cerul şi Pământul,
În ÎMPĂRTĂŞIRE de TAINĂ se ADUNĂ.

AVVA Părintele meu,
În genunchi, sub BINECUVÂNTAREA ta stau.

Prin Mâinile tale Cerul se coboară.
Prin Chipul tău, HARUL STRĂLUCEŞTE
Prin CUVINTELE tale
Însuşi DUMNEZEU îmi VORBEŞTE.

AVVA al meu, ce DESTIN Sfânt
Este că te-am GĂSIT!...
Fără tine, mult aş mai fi rătăcit
Fără Nădejdea Împlinirii şi Mântuirii…

AVVA al meu, AVVA al meu,
Tu eşti Sfântul meu PARACLIS,
Unde de şapte ori pe Zi
Îngenunchez cu pocăinţă,
Cu Nădejdea plină de Credinţă
Că şi eu mă voi Mântui.

Tot ce am şi eu ca Dar
Este din DUMNEZEIESCUL HAR,
Este din Moştenirea Părinţilor mei
Şi din Virtuţile Sfântului ce m-a Înfiat,
Este şi din Povăţuirea ta, AVVA Părinte,
Dar din DARUL Celor Sfinte.

*

Într-o Zi fără timp, în DUMNEZEIRE,
FIUL ca Răspuns de IUBIRE,
Împreună cu DUHUL SFÂNT,
Aduc TATĂLUI DUMNEZEU
Un PRINOS de MULŢUMIRE.
– Veşnicule PĂRINTE,
Primeşte această Dăruire,
Ale Tale dintru ale Tale,
Ţi-aducem înainte.
Şi TATĂL Priveşte...
Vede încă o Iubire
De Creaţie.

– PRIMEŞTE CHIPUL IUBIRII,
E CHIPUL Tău, PĂRINTE!

Şi TATĂL BINECUVÂNTEAZĂ!

(text apărut în volumul Ierom. Ghelasie, "Isihasm", ed. Platytera, Bucureşti, 2007, p. 83-84).

Versiunea în limba germană poate fi accesată aici.

Ierom. Ghelasie Gheorghe: "ÎNCHINĂCIUNE"

Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca, icoană zugrăvită de Georgeta Marioara













Sfântul meu, Sfântul meu, mare este Credinţa ta
Că şi eu mă voi Mântui!...

Aşa de mult Crezi că mă voi lăsa de păcate,
Încât şi DUMNEZEU
Pentru că ÎL Iubeşti şi EL te IUBEŞTE,
CREDE Credinţa ta...
Şi de aceea are atâta răbdare cu mine,
Că după Dreptate, de mult aş fi vrednic de moarte.

O, Sfântul meu, Sfântul meu,
Ce DAR mare este să fii Sfânt,
Să ai Credinţa ce ÎNVIAZĂ şi pe cei din mormânt.

*

O, MAICA DOMNULUI,
Tu eşti ÎMPĂRĂTEASA Sfinţilor,
În Tine DARUL Sfinţeniei este cât al tuturor.
Tu ai Născut pe IZVORUL Sfinţeniei,
Tu ai ţinut în Braţe pe FIUL Lui DUMNEZEU
Care Te învredniceşte să fii CHIPUL BISERICII,
Cel mai Sfânt Chip al Făpturii,
MAMA Sfinţeniei din Cer şi de pe Pământ.

(text apărut în volumul Ierom. Ghelasie, "Isihasm", ed. Platytera, Bucureşti, 2007, p. 82).

Versiunea în limba engleză poate fi accesată aici.
Versiunea în limba germană poate fi accesată aici.

Părintele Johannes din Buchhagen despre mânăstirea Frăsinei şi scrierile părintelui Ghelasie

“Mă socotesc foarte fericit că am vizitat, împreună cu alţi trei părinţi cu câţiva ani în urmă Mânăstirea Frăsinei. Chiar dacă vizita a fost foarte scurtă, a fost cu toate acestea de neuitat, căci acolo Taina Monahismului stă atât de puternic în centru şi într-un mod cât se poate de firesc. Ne simţim profund legaţi de Frăsinei şi ne rugăm mereu pentru părinţii şi lăcaşul de acolo. Fericit poporul care posedă un asemenea loc!
Textele părintelui Ghelasie trimise de dvs. reflectă în mod minunat o foarte autentică spiritualitate monahală. Ceea ce el descrie poetic corespunde deplin Sfintei Predanii vii, aşa cum eu însumi am putut s-o învăţ de la marii părinţi din Sfântul Munte Athos şi cum o transmitem la rândul nostru mai departe aici, în mica noastră mânăstire”

Arhimandritul Johannes şi părinţii cei împreună cu mine

Mânăstirea Sfintei Treimi
Buchhagen, Germania

(textul a fost tradus din limba germană, fiind conţinut într-o scrisoare adresată de arhimandritul Johannes d-nei Monica Lassaren, traducătoarea în limba germană a volumului Ierom. Ghelasie Gheorghe, "Isihasm", Ed. Platytera, Bucureşti, 2008. Varianta originală în limba germană se găseşte aici)

Ierom. Ghelasie Gheorghe: "Naşterea, PRIMA LITURGHIE a Vieţii proprii"

Sfântul Mucenic Victor, icoană zugrăvită în tempera de maica Andreea de la Sfânta Mânăstire Nera











1

Unirea unor Părinţi îmi zămisleşte Corpul,
Locaşul unde să se Sălăşluiască
Noul meu Suflet creat.

O, ce Taină este acest Corp,
Apă-Pământ, Carne şi Sânge,
Care mă Înrudeşte cu Lumea!...

În acest Corp se Pecetluieşte Chipul Părinţilor mei,
Cu Moştenirea Unui Neam întreg...

De asemenea mă Înrudesc cu Astrele de Sus,
Cu ultimul firicel şi cea mai mică Făptură.

Carnea este Taina în care se adună
Toată Lumea ca Memorie,
Şi Sângele tot o Taină
Prin care Curge Înrudirea a toate.

De aceea întâi mi se Zămisleşte Corpul,
După cum, DOAMNE,
Şi Tu ai făcut întâi Corpul Lui Adam.
Corpul, Pământ făcut Carne şi Apă făcută Sânge,
Este ADUNAREA întâi a Chipului Lumii,
Ca Sufletul pe care apoi Tu îl Creezi
Să aibă Faţa Făpturii.

Corpul este Pecetea Chipului de Creaţie
Şi prin acesta Tu Însuţi MĂSORI Lumea.

Părinţii mei îmi dau Chipul de Creaţie,
Dar nu-mi pot da Suflet
Şi Taina Fiinţei mele este UNIREA celor două Asemănări
De DUMNEZEU şi de Creaţie

2

Iată ZIUA Zămislirii mele,
Este Ziua LITURGHIEI mele de Naştere.

Zămislirea mea din Părinţi
Este PRESCUREA ce Urcă până SUS
Şi se duce la ALTARUL CERESC
Unde se Slujeşte LITURGHIA Sfinţilor.
Vin multe PRESCURI-Zămisliri
Şi fiecare Sfânt când Slujeşte ia câte Una...

Fiecare Sfânt vede ce Chip este în PRESCURĂ,
Ştiind că Alegând-o îl va ÎNFIA,
Luând asupră-şi şi RĂNILE „păcatelor“ lui...

PRESCUREA Zămislirii mele intră astfel
În BISERICA de SUS, Chipul MAICII DOMNULUI
Care PRIMEŞTE toate PRESCURILE…
EA este PRIMA ce vede Chipul PRESCURII
Cât este şi de păcătos…

O, MAICA DOMNULUI, Tu ai văzut Chipul meu
Şi iată ai început să plângi...
Ai văzut un noian de păcate de moştenire,
Şi pe cele ce eu le voi face în VIAŢA mea,
Dar Tu ai fost Prima care ai MÂNGÂIAT PRESCURA...
Ai SĂRUTAT-O apoi, devenind prin aceasta
CEREASCA MAMĂ a mea.

Tu, MAICA DOMNULUI, ai ales un Înger
Şi cu Ochii în Lacrimi l-ai rugat...
– Te rog, ia această PRESCURĂ,
Du-o la SLUJIRE şi fii PĂZITORUL ei...

Şi a dus Îngerul PRESCURA mea
La ALTARUL LITURGHISIRII
Unde Un Sfânt tocmai SLUJEA.
Acesta a luat-o în Mâini, a privit-o lung,
A vrut s-o refuze de câteva ori...
Dar o Lacrimă i-a căzut pe ea…

„O, Sfântule ce ai luat PRESCURA mea,
Tu m-ai primit ca Fiu al tău, de-a pururea“

3

Şi Sfântul ce mi-a ales PRESCURA
Începe LITURGHISIREA,
O ridică în SUS
Unde o primeşte însăşi DOMNUL HRISTOS,
În MÂINILE Sale DUMNEZEIEŞTI
ZICÂND un CUVÂNT de TAINĂ,
La care Însuşi SFÂNTUL DUH vine
Şi ia PRESCURA în MÂINI
Cu un SUSPIN de MARE MILĂ...

– PĂRINTE DUMNEZEIESC,
Dăruieşte Fiinţă încă Unui Suflet.
CUVÂNTUL Meu l-a Conceput
Şi SFÂNTUL DUH de asemenea,
Doar BINECUVÂNTAREA Ta să mai Fie
Pentru o nouă Fiinţă vie....

Şi Sfântul Liturghisitor Taie AGNEŢUL din PRESCURĂ
Şi din AGNEŢ curge SÂNGE
Pe care în POTIR ÎL pune…

O, ce TAINĂ înfricoşată,
AGNEŢUL e plin de RĂNI
Cu dureri amare...
Sunt Rănile mele, din păcate moştenite,
Sunt Rănile mele, din păcatele ce le voi face,
Care acum se prevăd şi se descoperă...
Şi Rănile acestea RĂNESC şi TRUPUL Lui HRISTOS
Din care Curge SÂNGE DUMNEZEIESC
Ce se amestecă totodată cu Sângele meu
Şi în POTIRUL de TAINĂ
Se UNESC şi se-NRUDESC...

Aici în POTIRUL de TAINĂ
Iată, eu, ca Suflet mă Nasc,
COPIL Nou Născut la Viaţă,
Ce înfricoşător, port TRUPUL Lui HRISTOS
DEODATĂ cu EL care poartă Trupul meu...
Ca o ÎNTRUPARE UNUL în ALTUL,
DEODATĂ Doi ce se Împletesc...

O, TAINĂ a LITURGHIEI VIEŢII!...

FIUL Lui DUMNEZEU, printr-un ANUME CUVÂNT
Sufletul meu l-ai Creat,
PECETLUINDU-L cu acesta în adânc
Ca INIMĂ-CHIP al Lui DUMNEZEU.

O, PREASFINTE DUHULE SFINTE,
O ANUME SUFLARE a Ta
S-a PECETLUIT şi mi-a pus în mişcare INIMA.

O, PĂRINTE, absolută BINECUVÂNTAREA Ta
ÎNTREITA PECETE a UNIT
Şi Noul meu Suflet s-a Zămislit.

Şi prin AGNEŢUL scos din PRESCURĂ,
SÂNGE de DUMNEZEU şi Sânge Creat
Sufletul meu s-a Întrupat.

AGNEŢUL, IUBIRE ÎNTREITĂ de DUMNEZEU,
AGNEŢUL, Iubire şi de Creaţie,
AGNEŢUL, Iubirea BISERICII,
AGNEŢUL, Cer şi Pământ în UNIRE,
AGNEŢUL, Suflet şi Trup în ÎNRUDIRE,
AGNEŢUL, TAINĂ mai presus de Fire,
AGNEŢUL, TAINĂ de LITURGHIE,
AGNEŢUL, TAINA TAINELOR-EUHARISTIE.


4

Ce sunt eu Noul Născut?
Sunt un Corp de Părinţi Zămislit
Ce are Chipul de Creaţie
Şi Înrudirea de Neam
Şi o Moştenire de Virtuţi şi de „păcate“,
În carne şi sânge adunate,
PRESCUREA BISERICII Pământeşti.

Şi această PRESCURĂ are DESTIN să URCE la CER.

La CER unde este BISERICA de SUS.
Unde să se Nască şi un Suflet.

Corpul este Pecetea Chipului de Jos,
Sufletul este Pecetea Chipului de SUS
Şi aşa o UNIRE de CER şi Pământ eu sunt.

Zămislirea Sufletului meu
Este printr-un CUVÂNT CREATOR

Şi printr-o SUFLARE a SFÂNTULUI DUH
În a TATĂLUI BINECUVÂNTARE,
PECETEA CHIPULUI Lui DUMNEZEU

CUVÂNTUL este Chipul INIMII şi SÂNGELUI,
PRESCURII şi POTIRULUI,
Pământului şi Apei.
DUHUL este Chipul VIEŢII-RITUALULUI,
BINECUVÂNTAREA este Chipul Fiinţei.

Aşa Sufletul meu Nou Născut
Are PECETEA-ASEMĂNAREA de CUVÂNT,
Are VIAŢĂ-ASEMĂNAREA de DUH,
În UNIRE de BINECUVÂNTARE.

Şi DESTINUL Fiinţei mele Create
Este Viaţă de Pământ şi Viaţă de CER,
În CÂNTARE de CUVÂNT şi GLAS de DUH
În EUHARISTIE-ÎMPĂRTĂŞIRE adunate.

5

MULŢUMESC Ţie, DOAMNE, că m-ai Creat,
Deşi ai văzut că nu merit VIAŢA...
Tu PRIMUL în JERTFA CRUCII m-ai luat,
MAICA DOMNULUI ca Fiul BISERICII m-a ÎNFIAT,
Un Înger a vrut să-mi fie Păzitor,
Şi un Sfânt mi s-a făcut OCROTITOR...
Iar jos, nişte Părinţi şi un Neam
M-au făcut al TAINEI VIEŢII MOŞTENITOR.

SLAVĂ Ţie DOAMNE, SLAVĂ Ţie
TAINĂ de IUBIRE-EUHARISTIE!


(text apărut în volumul Ierom. Ghelasie, "Isihasm", ed. Platytera, Bucureşti, 2007, pp. 74-80).

Versiunea în limba engleză poate fi accesată aici.
Versiunea în limba germană poate fi accesată aici.

Ierom. Ghelasie Gheorghe: "LAUDĂ Tuturor Sfinţilor"

Sfântul Apostol Petru, Sf. Mânăstire Slănic, Argeş
Iconograf: părintele Ilie














O, Sfinţilor ce Iubiţi pe DUMNEZEU
Şi nu vă lăsaţi robiţi de rău,
Ce vă arătaţi cu adevărat
Vrednici de Cel ce v-a Creat...

O, Sfinţilor de DUMNEZEU Iubitori,
Sunteţi şi voi tot ca noi pândiţi de slăbiciuni,
Dar CREDEŢI aşa de tare
În IUBIREA cea fără hotare
Încât Firea se face PESTE-FIRE
Şi niciodată nu mai cădeţi din BINE.

O, Sfinţilor, voi sunteţi cei ce nu mai cădeţi din IUBIRE!
Dar MINUNEA cea mai mare
Este că în Sfinţirea voastră LUAŢI
Şi pe cei păcătoşi, ca să-i Mântuiţi...


(text apărut în volumul Ierom. Ghelasie, "Isihasm", ed. Platytera, Bucureşti, 2007, p. 81).

Versiunea în limba engleză poate fi accesată aici.
Versiunea în limba germană poate fi accesată aici.

Ierom. Ghelasie Gheorghe: "Cântare Sfântului meu"

Sfântul Ioan Botezătorul, icoană zugrăvită de Georgeta Marioara













O, Sfântul meu, Sfântul meu,
Tu eşti Părintele prin care DUMNEZEU
Din DARUL Său mă Creează.

Tot Tu de asemenea eşti
Cel prin care Părinţii mei mă Zămislesc,
Căci dacă Tu nu m-ai înfia primul,
Zămislirea mea nu ar fi.

Tu, Sfântul meu, eşti primul
Care Crezi că eu, păcătosul,
Voi lăsa totuşi păcatul...

O, Sfântul meu, Credinţa Mântuirii mele
Ţi-o CREDE Însuşi DUMNEZEU,
Credinţă pe care ţi-o Cred şi eu!

(text apărut în volumul Ierom. Ghelasie, "Isihasm", ed. Platytera, Bucureşti, 2007, p. 73).

Versiunea în limba engleză poate fi accesată aici.
Versiunea în limba germană poate fi accesată aici.

Ierom. Ghelasie Gheorghe: "Imnul Sfinţilor"

După METANIA adusă după cuvinţă Lui DUMNEZEU,
CELUI în TREIMEA dincolo de toate,
Cui să mă Închin mai întâi?...
La care Sfânt să mă plec primul?
Toţi au acelaşi Chip de Sfinţi
Deşi fiecare cu Feţe diferite.

Pe SCAUN stă SFÂNTUL Sfinţilor,
EL HRISTOS Cel DUMNEZEU şi Făptură
CHIPUL ARHIERIEI-PREOŢIEI.

Şi în jur toţi ceilalţi, în Cete diferite.
Mai întâi MAICA DOMNULUI
Chipul BISERICII Sfinţilor,

Îngerii în toate Culorile Cerului,
Natura cu toată Mireasma Florilor şi Luminile Astrelor
Şi Sfinţii Oameni, în toate Virtuţile.

Eu umilul şi păcătosul, mă cutremur de atâta SLAVĂ!
Către cine să îndrept Ochii?...

O RANĂ ce mă înfricoşează şi mă doare până în oase
Văd pe TRUPUL Lui HRISTOS.

Este RANA păcatelor mele...

Văd o brazdă adâncă pe Chipul MAICII DOMNULUI,
Pe care curg Lacrimile păcatelor mele...
Din mulţimea nenumărată de Îngeri
Văd un Chip întristat şi totuşi Zâmbitor,
Pe Îngerul meu cel Bun şi Păzitor...

Din mulţimea de Sfinţi văd pe Sfântul meu,
Îl Recunosc după înseşi RĂNILE mele
Ce sunt totodată şi Rănile lui...

O, ce Cântare să aduc înaintea acestei PRIVELIŞTI?
Mă Închin, Privesc şi tac…

Nu merit să mă ÎMPĂRTĂŞESC de această MINUNĂŢIE,

Şi totuşi mi se Dăruieşte...
Doar ÎNCHINÂNDU-MĂ pot aduce Răspunsul meu.

(text apărut în volumul Ierom. Ghelasie, "Isihasm", ed. Platytera, Bucureşti, 2007, pp. 71-72).

Versiunea în limba engleză poate fi accesată aici.
Versiunea în limba germană poate fi accesată aici.

Ierom. Ghelasie Gheorghe: "Imnul Vieţii proprii"

O, TAINA mai presus de Fire a Fiinţei mele,
Tu, DUMNEZEUL şi CREATORUL meu.

O, Bucurie a Vieţii mele,
Tu, MAICA DOMNULUI şi Sfântul meu.

O, Cântarea Fiinţei mele,
BISERICA Lui DUMNEZEU şi a Sfinţilor.

O, Sfinţirea Vieţii mele,
Părinţii şi un Anume Pământ
Cu o Anume CRUCE
Prin care spre CER URC.

O, BINECUVÂNTARE de DUMNEZEU
Ce mă CREEZI şi îmi DAI Viaţă.

O, BISERICA Chipului MAICII DOMNULUI,
MAMA mea Cosmică.

O, Paternitatea Unui Sfânt
Ce prin Darul tău mă Zămislesc.

O, Familia unor Părinţi
Ce mă naşteţi pe Pământ.

O, ce ÎNĂLŢIME, să fiu CREAŢIA Lui DUMNEZEU!

O, ce Frumuseţe, să fiu DARUL Unui Sfânt!

O, ce Virtute să fiu şi eu
PURTĂTORUL Unei CRUCI,
Chip de MÂNTUIREA Neamului meu.

*

La Naşterea mea TU, DOAMNE IISUSE HRISTOASE,
Ai fost PRIMUL care m-ai primit,
Deşi, din cauza păcatelor pe care le-ai prevăzut că le fac,
O RANĂ sângerândă Ţi s-a adăugat,
RANA prin care eu PRIMESC Viaţa.

De asemenea, PREASFÂNTUL DUH DUMNEZEU
Un SUSPIN a scos, cu o MILĂ copleşitoare.

Ce să mai spun de MAICA DOMNULUI,
Care cu un Şiroi de Lacrimi în Braţele Sale m-a luat...

Ce să mai zic de Sfântul meu,
Ce Rugăciune a înălţat...

O, Sfântul meu, tu ai nădejde
Că eu, cel păcătos, totuşi voi lăsa păcatul.

Şi aşa, în CREDINŢA aceasta mă iei ca Fiu
Prin care DUMNEZEU îmi dă DREPTUL la Viaţă.

O, Sfântul meu, din Rugăciunea ta mă Nasc!...

„DOAMNE, Inima mea îmi spune
Că acest păcătos va lăsa totuşi păcatul.
În aceasta eu îl primesc, deşi printr-o RANĂ adâncă
Ce mi se adaugă, Dreptul de Viaţă îl plătesc“...

O, DESTIN de Sfinţi,
Să RESFINŢIŢI pe cei păcătoşi,
DESTIN prin care „şi păcătoşii“ totuşi sunt Creaţi,
Ca şi păcătoşii să se facă şi ei Sfinţi.
În acest Ideal de Sfinţenie este Taina Creaţiei
Şi a celor ce nu ar trebui creaţi.

(text apărut în volumul Ierom. Ghelasie, "Isihasm", ed. Platytera, Bucureşti, 2007, pp. 68-70).

Versiunea în limba engleză poate fi accesată aici.
Versiunea în limba germană poate fi accesată aici.

Ierom. Ghelasie Gheorghe: "Isihasm, TAINA Sfinţilor"

Fiecare Sfânt are Destin de a fi Părintele RESFINŢlTOR al multor „nesfinţi“. Aici este Taina Cultului Sfinţilor. Noi, cei „păcătoşi“, ne naştem datorită HARULUI-DARULUI lui DUMNEZEU, în totodată Darul Sfinţilor, ce ne „iau în garanţia lor“. DARUL DUMNEZEIESC şi Darul Sfinţilor sunt de o importanţă capitală.

MOTTO:
O, Sfântul meu, CREDINŢA Mântuirii mele
Ţi-o CREDE Însuşi DUMNEZEU,
CREDINŢĂ ce ţi-o Cred şi eu.

Într-o Zi fără timp, în DUMNEZEIRE,
FIUL ca Răspuns de IUBIRE,
Împreună cu DUHUL SFÂNT,
Aduc TATĂLUI DUMNEZEU
Un PRINOS de MULŢUMIRE.
– Veşnicule PĂRINTE,
Primeşte această Dăruire,
Ale Tale dintru ale Tale,
Ţi-aducem înainte.
Şi TATĂL Priveşte...
Vede încă o Iubire
De Creaţie.

– PRIMEŞTE CHIPUL IUBIRII,
E CHIPUL Tău, PĂRINTE!

Şi TATĂL BINECUVÂNTEAZĂ!

*

– Iată, PĂRINTE, odată
Cu Prinosul meu de IUBIRE
Şi un Chip de Creaţie,
În care Eu Mă Revărs pe Mine
Şi prin Mine
Revărsarea Însăşi de Tine.

Eu sunt Însăşi IUBIREA Ta,
Şi după CHIPUL acesta Eu mai Creez
Şi un Chip de Iubire Creată,
Ce Te va Iubi pe Tine
ASEMENEA ca Mine.

Tu, PĂRINTE, eşti CHIPUL IUBIRII
Şi în FAŢA Ta stă
Doar tot un Chip de Iubire.

Şi vede DUMNEZEU TATĂL
Un Chip de Iubire Creată.
Dar mai vede Şi un „anti-chip de rău“...

– PĂRINTE, zice FIUL,
Pe Cei ce Te IUBESC
Îi Priveşte,
Aceştia sunt Sfinţii Tăi
Cărora le dai VIAŢĂ.
BINECUVÂNTAREA Ta
Este doar asupra celor Sfinţi,
Pe aceştia Ţi-i aduc
Ca Prinos de IUBIRE.

*

FIUL aduce înainte
Conceperea de Creaţie,
„Cartea Vieţii“.
DUMNEZEU TATĂL citeşte
Toate Numele Făpturilor,
Pe cele Sfinte le lasă,
Pe cele păcătoase le „şterge“.

– PĂRINTE, doar Sfinţii
Pot într-adevăr fi Scrişi
În Cartea Vieţii...
Dar Fiecare Sfânt
Este ca un Părinte de Creaţie
Şi cum „să moară Fiii lor“
Chiar dacă vor fi nişte păcătoşi?

– Da, zice TATĂL,
Pe toţi Fiii Sfinţilor, oricum ar fi
Nu-i şterg,
Dar numai
Pe cei ACOPERIŢI de Sfinţi.
Cei Sfinţi să facă
O Sfinţenie în plus
Şi pentru cei ce nu o fac.
Nu poate exista şi o Lume Creată,
Decât dacă este Sfântă.

– PĂRINTE, pentru că este Conceperea Mea
Am să Mă ÎNTRUPEZ Eu
Ca PRIMUL SFÂNT de Creaţie
Şi sub ACOPERĂMÂNTUL MEU
Să se nască toţi Fiii de Creaţie,
Pentru că „moartea nu există“...
Şi dacă păcatul o „inventează“,
EU am să ÎNVIEZ pe toţi morţii.

Şi TATĂL BINECUVINTEAZĂ.

*

DOAMNE, eu cel păcătos
Trebuia să nu fiu Creat,
Nu trebuia să mă nască
Părinţii mei...

O, VIAŢĂ, ce BUCURIE,
O, VIAŢĂ, ce TAINĂ DUMNEZEIASCĂ
Eu ca păcătos
Nu pot avea dreptul la VIAŢĂ...
Păcatul este „oprirea“ de la VIAŢĂ.

O, ce Taină, ca totuşi
Eu cel ce nu merit
Să fiu totuşi Creat şi născut...
Este Taina de Sfânt.

*

DOAMNE, în mine în primul rând este MILOSTIVIREA Ta
Este apoi Rugăciunea MAICII DOMNULUI şi a Sfinţilor,
Şi mai ales a Sfântului meu şi a Îngerului Păzitor.
În Darul cărora am fost Creat şi născut.
Este de asemenea suspinul neamului meu pământesc
Şi mai ales a unor Părinţi, cu Destin să-i Mântuiesc.

În mine este CHIPUL Tău ca un SOARE DUMNEZEIESC,
Este o Candelă, Chipul MAICII DOMNULUI,
Este şi un Sfeşnic de Sfânt şi o Făclie a Părinţilor
Şi în aceste Lumini este Viaţa mea.

CHIPULUI Tău trebuie să mă Închin,
În Candelă trebuie să pun Uleiul Credincioşiei mele,
În Sfeşnic trebuie să aprind mereu Făclia
Şi în această Slujire să fiu permanent eu.

Eu trebuie să fiu ca o Biserică proprie
Cu ALTARUL PREOŢIEI CHIPULUI Tău

(text apărut în volumul Ierom. Ghelasie, "Isihasm", ed. Platytera, Bucureşti, 2007, pp. 63-67).

Versiunea în limba engleză poate fi accesată aici.
Versiunea în limba germană poate fi accesată aici.

Ierom. Ghelasie Gheorghe: "Isihasm, Întreitul Acatist al Inimii"

Icoană a Sf. Arhanghel Mihail,
zugrăvită de Georgeta Marioara















În Inimă Sufletul se arată la Chip şi stă ca într-o barcă,
Din Inimă Sufletul îşi răspândeşte „Razele“ sale ca Trup,
În Inimă Sufletul Cântă Dumnezeiasca Laudă Creatorului.

Din Inimă Sufletul se întinde şi se Întâlneşte cu celelalte Suflete,
Din Inimă Sufletul se deschide şi se revarsă peste Inimă, la infinit,
În Inimă Sufletul Primeşte ca într-o Biserică pe Însuşi Dumnezeu.

Sufletul este Substanţa noastră Fiinţială Creată,
Care are totodată şi o Energie ce se face Corp,
Noi fiind o Unitate Fiinţială Creată cu Energiile sale Create.

Căderea din Rai cu păcatul diavolesc ne „rupe în două“,
Ne contrariază şi ne înstrăinează Fiinţa Suflet de Energiile sale Corp
Şi aşa părem două realităţi ce se duşmănesc de moarte...

La fel, ne rupe de Creator şi ne face orbi şi muţi fără Cântarea Sfântă
Şi suferinţa morţii şi a întunericului ne îngrozeşte continuu
Şi dorim să recâştigăm Pacea şi Odihna Vieţii nemuritoare.

Mintea Corpului trebuie Sacralizată prin Rugăciune Hristică,
Simţirea Corpului trebuie Sacralizată prin Pocăinţă şi Post
Şi Duhul Sufletului trebuie trezit prin Venirea în Inimă a Domnului Iisus.

Isihasmul este un „Întreit Acatist“ de Sfântă Rugăciune,
Rugăciunea Minţii în Cântarea Numelui Dumnezeiesc fără contenire,
Rugăciunea Simţirii prin Post şi a Duhului prin Pocăinţa directă de Suflet.

Vino, Doamne Iisuse, în Inima mea şi trezeşte-mi Sufletul,
Vino în Inima mea şi dă Vedere Ochilor orbiţi de păcat,
Vino în Inima mea, Doamne Iisuse, ca Sufletul meu să te „Întâlnească“!

Mintea mea o fac Rugăciune Cuvântătoare,
Simţirea mea o fac pocăinţă-Rugăciune simţitoare,
Sufletul meu îl fac Vorbire-Împărtăşire directă cu Tine.

Doamne Absolutule Părinte miluieşte-mă!, a Creaţiei căzute Iertare,
Doamne Duhule Preasfinte miluieşte-mă!, Duhul Inimii Rugătoare,
Doamne Iisuse miluieşte-mă!, neîncetata Inimii Rugăciune...


(text apărut în volumul Ierom. Ghelasie, "Isihasm", ed. Platytera, Bucureşti, 2007, pp. 61-62).

Versiunea în limba germană poate fi accesată aici.
Versiunea în limba engleză poate fi accesată aici.

Ierom. Ghelasie Gheorghe: "RITUALUL Iconic"

O, MAICA DOMNULUI, din Chipul Tău,
Un DUH de Taină se Naşte.
În Tine este ICOANA de SUS,
Că Porţi în Braţe pe DUMNEZEIESCUL IISUS,
În Tine este Icoana de Jos, de Pământ,
Că eşti Chip de Făptură,
Şi aşa în ICOANA Ta sunt
Şi DUMNEZEU şi Creaţia, Împreună.

O, DUH de Isihie,
Ce Făptură se arată,
Dar cu DUMNEZEIREA Întrupată.

În genunchi în faţa ICOANEI,
A Chipului de Taină,
În mine Intră DUHUL Mistuitor
Cu Focul cel mai Curăţitor.

DUMNEZEU Se face în Lume Făptură
Şi eu cel din Lume
Mă URC în DUMNEZEU.

Iată TAINA DESTINULUI meu.

O, CHIPUL ICOANEI MAICII DOMNULUI,
Tu îmi deschizi UŞA spre DUMNEZEU,
Care Se ÎNTRUPEAZĂ în Lume
Ca să mă Întrupez în DUMNEZEU şi eu.

Încep să înţeleg şi eu PRIMA TAINĂ a VIEŢII Isihaste:
Să URCI spre DUMNEZEU, este CALEA Isihiei
Şi ICOANA Chipului MAICII DOMNULUI
Este PRESCUREA LITURGHIEI
Ce deschide UŞILE Cerului.

O, ACATISTUL ICOANEI,
Cânţi în mine mereu, ca o LITURGHIE,
Prin care mă fac şi eu
O Biserică VIE.

Şi începe în mine TAINICUL RITUAL
Ce naşte DUH de Isihie.

*

ÎNCHINAREA la ICOANĂ
Este DUH de mare TAINĂ.

ÎNCHINAREA este ZBOR
Pentru Inima cu DOR,
Care cade la picioare,
Ca-n Văzduh apoi să ZBOARE
În CÂNTARE.

*

Stau în genunchi în faţa ICOANEI
Şi PRUNCUL HRISTOS pe care-L ţine în Braţe
Lumea întreagă în ICOANA Sa o PREFACE.

FECIOARA MAMĂ este ICOANA Lumii,
PRUNCUL HRISTOS este ICOANA Lui DUMNEZEU
Şi ÎNTÂLNIREA lor de TAINĂ
Dă Lumii DUMNEZEIASCA HAINĂ.

*

Unde să găsesc CHIPUL SOARELUI
În care Mintea să-mi ODIHNESC?
Este în Braţele ICOANEI MAICII DOMNULUI,
În HRISTOS, PRUNCUL DUMNEZEIESC.

O, SOARE de Mare TAINĂ,
Un PRUNC-MIEL Nevinovat,
În care toată LUMINA
CERULUI şi Pământului s-a ADUNAT.

Isihie, LUMINĂ de SOARE DUMNEZEIESC ÎNTRUPAT,
TAINĂ de ICOANĂ, Isihie,
DUHUL Tău şi în mine să VIE...

Cine să spună CHIPUL TATĂLUI?
Singurul care poate
Este CHIPUL FIULUI.

FIUL este CUVÂNTUL ASEMĂNAREA
Ce din TATĂL Se NAŞTE,
LUMINA ARĂTAREA.

Şi tot din TATĂL
PURCEDE CĂLDURA CHIPUL DUHULUI,
Iar Împreună cu LUMINA
SUNT Însuşi TREIMEA.

FIUL CHIPULUI TATĂLUI Cântă,
DUHUL CHIPULUI TATĂLUI Pecetluieşte
Şi în FIUL şi în DUHUL
TATĂL Se ODIHNEŞTE
Şi TATĂL, FIUL şi DUHUL
Sunt TREIMEA UNITĂ.

TATĂL, NUME Cel mai MARE,
FIUL, NUME Cel mai SCUMP,
DUHUL, NUME Cel mai SFÂNT,

Ţie, DUMNEZEU TREIME,
ÎNCHINARE.

*

Fă-ţi Mintea Prunc,
Fă-ţi Inima Prunc,
Fă-ţi toate Simţurile Prunc,
Asemenea PRUNCULUI HRISTOS
Şi CU PRUNCUL DUMNEZEIESC
ZI RUGĂCIUNEA TATĂLUI CERESC.

Cine IUBIREA Lui DUMNEZEU să o cuprindă?...
Doar FIUL Său o poate.

Şi IUBIREA FIULUI, doar Chipul Tău de MAICĂ.

O Chip de Mare TAINĂ,
Tu, Chipul cel mai ALES,
Deşi Chip de Creaţie,
Având pe FIUL Dumnezeiesc în Braţe,
Te faci ICOANĂ de Închinare:
Bucură te, ICOANĂ de Dumnezeiească Întrupare.

*

O, Tu DOAMNE DUMNEZEU,
Când Te ARĂŢI Sufletului meu
Toate luminile se „umbresc“
Şi Tu doar, Cel PERSONAL,
Eşti PREZENT şi în lăuntru şi în afar’.

Ochii Minţii se închid
Ochii trupului de asemenea.
Prin CHIPUL de IPOSTAS
Te Văd şi eu pe Tine.

Ochi de Minte, plecaţi genele de gând,
Lumină, intră în culcuşul de „dincolo“,
Un VIU prin El Însuşi,
Care poate să Izvorască totul,
În care se „întorc şi se odihnesc“ toate,
EL – IPOSTASUL faţă de care
Toate trec în UMBRA SA.

ICOANĂ, OCHI de Taină
Prin care se UITĂ IPOSTASUL FIINŢIAL,
Din care izvorăşte apoi LUMINA,
Prin care se Văd cele NEVĂZUTE.

ICOANĂ, CHIPUL Ieşit în Afară,
Care te faci LOCUL de Taină
Unde FIINŢA poate să Se ARATE,
Ca PÂINE-EUHARISTIE.

OCHI de ICOANĂ,
În Tine DUMNEZEU se VEDE
Şi totodată noi, Creaţia, ne putem Vedea
Alături de DUMNEZEU.

OCHI de ICOANĂ,
Eşti BISERICA de Taină,
Unde Mintea îngenunchează şi tace,
Ca într o SUPRAINIMĂ,
Unde INIMA Lui DUMNEZU BATE
Şi unde Inimile tuturor
Bat de asemenea Îngenuncheate.

LOC Suprafiresc de ICOANĂ,
De aici Se poate AUZI CUVÂNTUL DUMNEZEIESC
Pe care Îl SCRII ca într o CARTE,
CHIVOT al DEGETULUI Lui DUMNEZEU.

ICOANĂ, CHIP şi LOC de Taină,
Prin tine Ne putem ÎNTÂLNI cu DUMNEZEU.

*

Într-un moment dincolo de timp
FIUL Creează şi un Chip de Fiu de Creaţie
În care EL Însuşi se Întrupează
Şi vine înaintea TATĂLUI DUMNEZEU:
– PĂRINTE, iată-Mă pe Mine FIUL Tău
Deodată în DOUĂ CHIPURI,
Ca FIUL FIINŢIAL absolut pe care L-ai NĂSCUT
Şi ca Fiu de Creaţie pe care Eu l-am Conceput.
Două CHIPURI neamestecate, dar UNITE
În UNICUL Meu IPOSTAS de FIUL Tău.

Şi TATĂL BINECUVINTEAZĂ,
Şi Chipul Lumii se „Fiinţează“.

*

Nu mai pot sta în întuneric,
Fantomele mă chinuiesc...

LUMINĂ, unde eşti?

Sunt eu orb cu adevărat,
Sau afară este noapte?

Din lumea aceasta plină de păcat
SOARELE s-a luat
Şi trebuie să mergi pe „Tărâmul Celălalt“
Să-L IEI într un VAS
Şi să-L ADUCI Acasă.

Este un LOC unde este o SCARĂ,
LOCUL din ICOANĂ,
Ce are un capăt agăţat de Cer
Şi unul jos de Pământ,
Pe care SOARELE Coboară
Şi tu de la Piciorul SCĂRII
Trebuie să-L PRINZI într-un ANUME VAS,
Că altfel curge fără oprire.

Ai grijă să-ţi „fereşti“ Capul şi Ochii,
Mintea să nu scoată vreun gând
Iar Ochii să-i închizi,
Că o Mare PUTERE
Iese din SOARE
Şi-ţi va „sfărâma“ Mintea şi Capul,
Şi prin Ochi îţi va „arde“ Corpul...

Stai plecat şi cu Palmele la Piept,
Înfundă-ţi Urechile să nu L Auzi,
Că aşa de tare fulgeră şi trăsneşte,
De nu mai rămâi întreg.

O, ce minune, UN PRUNC DUMNEZEIESC
Este SOARELE Ceresc!
Pe SCARA din ICOANĂ
EL Senin Coboară,
Cu Mâini de LUMINĂ
Şi cu un GLAS Înduioşător
Ce Cântă înfricoşător:
– „TATĂL Nostru al tuturor
TU EŞTI DOMNUL DOMNILOR
TATĂL, NUMELE PREASFÂNT,
De la TINE toate SUNT“.
Şi Coboară tot Cântând
Până VINE jos de tot
Şi de Pieptul tău Se-atinge...
Vrea în Inimă să INTRE,
Dar nu-ncape, şi Rămâne
În căuşul Palmelor...

Stai aşa de nemişcat..
Îţi e frică să nu-L Pierzi,
Că te arzi îţi este frică,
GLASUL Său te face parcă
Şi tu să începi să Cânţi,
„TATĂL Nostru Cel din CERURI“...

*

Pe SCARA ICOANEI a Coborât
CUVÂNTUL Întrupat
Şi S-a OPRIT...
Şi tu eşti Bucuros şi necăjit
Că a VENIT la tine, dar nu poţi
Să-L Primeşti în Inima ta strâmtă şi murdară,

O, Bucurie DIVINĂ şi plâns de păcătos,
O, Rai cu iadul deodată,
Nu mai aveţi „prăpastia“ despărţitoare,
Este SCARA CUVÂNTULUI între voi.

Tu, DOAMNE, m-ai Creat ca Făptură
Peste care ai SUFLAT PECETEA CHIPULUI Tău,
Dar eu sunt „dincolo“ de Tine
Şi Tu trebuie APOI să INTRI în mine
Şi eu Apoi să Te Primesc pe Tine,
Altfel rămân „fără“ Asemănare,
Pe care doar Tu mi-o DAI
Ca EUHARISTIE,
Veşnica Ta ÎMPĂRĂŢIE.

DOAMNE, Tu ai SUFLAT CHIPUL Tău în mine,
Care S-a SCRIS ca pe Piatra lui Moise,
Dar nu eşti Tu însuţi Acesta,
Ci doar UMBRA Ta.

Această PECETE Divină
Are în ea DORUL după Tine,
Pe Tine Însuţi Să Te ÎNTÂLNESC,
Să INTRI apoi în toată Fiinţa mea,
În Inimă, Cămara mea cea mai împodobită.

*

Nu îndrăzni să priveşti în Sus,
Nu îndrăzni să ridici Mintea la Cer,
Vezi pe HRISTOS Cel ce Coboară
Pe Pământ ca o SCARĂ,
Stai cu Capul plecat,
Stai cu Mintea în metanie,
Pune Mâinile la Piept
Şi prinde-te de SCARĂ,
Ce are Piciorul ei pe Inima ta.

SCARA HRISTOS Leagă Cerul de Pământ.

El coboară pe SCARĂ,
Inima ta este prea strâmtă,
Nu poate Intra în ea,
Stă în dreptul Pieptului tău
Ca o ICOANĂ atârnată de Gât.

O, ICOANĂ a Lui HRISTOS
Lipită de Pieptul meu,
Inima mea începe să audă
Taina Ta de FIU al Lui DUMNEZEU,
Aude cum Tu Te Rogi TATĂLUI,
Şi trezeşti şi în mine
DORUL de Rugăciune.

Eu nu îndrăznesc să fac altceva
Decât RITUALUL ICOANEI,
Să mă închin Ei,
Să plec Mintea în metanie,
Să strâng SCARA la Piept,
Să mă agăţ cu disperare de ea
Când „valurile“ patimilor din mine
Şi prăpăstiile lumii vor să mă înghită.

O, ICOANĂ, SCARA Lui HRISTOS,
O, IUBIREA Lui DUMNEZEU
Te Port ca pe o COMOARĂ de mare preţ
Şi aştept până când Inima mea să poată
Să se Deschidă ca un Chivot-Raclă
În care să Te PRIMESC
Şi să nu te mai pierd vreodată.

ICOANĂ, ICOANĂ,
De la Cer la Pământ SCARĂ,
Te agăţ la Pieptul meu,
În care este HRISTOS Cel de TAINĂ.

*

Doamne Iisuse, „Un Anume Cuvânt al Tău“
Este „Sfânta Masă şi Evanghelie“ în Fiinţa-Sufletul meu,
Cuvânt pe care L-ai Zis când M-ai Creat, Cuvânt-Altar-Chip de Dumnezeu.
Şi „Acest Cuvânt de Taină“ prin Chemarea-Rugăciunea Numelui Tău
Se „Face Liturghie-Euharistie“ în Biserica Fiinţei mele,
Împărtăşirea Dumnezeieştii Treimi al cărei Mare Preot eşti.


(text apărut în volumul Ierom. Ghelasie, "Isihasm", ed. Platytera, Bucureşti, 2007, pp. 49-60).

Versiunea în limba engleză poate fi accesată aici.
Versiunea în limba germană poate fi accesată aici.

Ierom. Ghelasie Gheorghe: "Rugăciunea ICONICĂ"

I

DOAMNE,
STAU înaintea Ta
Cu ÎNCHINARE!
Nu Te VĂD,
Căci sunt orb de păcat.

Încerc să Te PRIVESC
Cu Mintea,
Dar mă feresc
Să te Gândesc,
Să nu cad în închipuire.

Încerc să te simt
Dar mă tem
De simţurile mele pătimaşe.

STAU în FAŢA Ta
Te Chem cu RUGĂMINTE...

Aş dori să întind Mâna,
Să Te ATING.
Să-mi plec Capul,
Să Te ŞTIU PREZENT
Pentru totdeauna.

II

Deodată mă sperii...
Parcă în Tine
Mi se OGLINDEŞTE Chipul
Şi totodată în mine
CHIPUL Tău...
Fără confundare,
Tot FAŢĂ în FAŢĂ,
Eu cu ÎNCHINARE
Şi nemişcat,
De PREZENŢA Ta înfricoşat.

Mintea şi simţirea
Mi s-au OPRIT pe loc...

Unde EŞTI Tu, DOAMNE,
În mine
Sau în „afara“ mea?
Unde sunt şi eu?...
Atâta ŞTIU:
Că STĂM FAŢĂ în FAŢĂ,
Şi între NOI
SUNTEM AMÂNDOI.

Eu Te am PECETLUIT
Pe Chipul meu,
În care eşti Tu
Însuţi ZUGRĂVIT,
În care şi eu mă Oglindesc,
Ca o CRUCE de ÎNTÂLNIRE,
ICOANĂ de ARGINT,
LUMINĂ de HAR
Ce între NOI s-a APRINS.

III

Aş dori să STAU
Aşa o VEŞNICIE.
Ca în ICOANĂ
Nemişcat,
Cu Mintea şi simţirea
OPRITE pe loc,
Doar în ÎNCHINARE.
RĂSTIGNIT PE CRUCEA
Dintre NOI,
Ca O ÎMBRĂŢIŞARE
De IUBIRE.
TAINĂ de ICOANĂ
Şi de RUGĂCIUNE,
Peste HOTARUL
De netrecut,
ÎNTÂLNIREA
În NEVĂZUT
Şi VEDEREA
Într-un TAINIC TĂCUT,
ALTARUL ÎMPĂRTĂŞIRII
CINEI de TAINĂ!

IV

O, INIMĂ de DUH
PREA SFÂNT,
O, ÎNCHINARE
De FIU.
O, ÎMBRĂŢIŞARE
De PĂRINTE.
O, Lume RĂSTIGNITĂ
Pe CRUCEA IUBIRII,
ICOANĂ
În Negrăită
TAINĂ!

(text apărut în volumul Ierom. Ghelasie, "Isihasm", ed. Platytera, Bucureşti, 2007, pp. 45-48).

Versiunea în limba germană poate fi accesată aici.
Versiunea în limba engleză poate fi accesată aici.

Ierom. Ghelasie Gheorghe: "Trăirea Mistică a LITURGHIEI"

Motto :
Niciodată nu se opreşte LITURGHIA IUBIRII,
De aceea este INIMĂ NEMURIRII,
De aceea este INIMĂ în „bătaie neîncetată“,
LITURGHIA IUBIRII nu se opreşte niciodată.

IISUSE, bate IUBIREA Ta în Inima Mea.
Şi nu poate Inima în loc vreodată să stea.
Bucură-te, Isihie,
Taină de necontenită LITURGHIE,
Bucură-te, Isihie,
Ce în POTIRUL Inimii te faci DUMNEZEIASCĂ
EUHARISTIE.

*

Doamne IISUSE, ce mare DAR ne-ai dat
Să ne putem zilnic curăţi de „păcat“
În Biserica TA unde TU LITURGHISEŞTI,
Prin care ne Menţii în Viată şi ne ÎMPĂRTĂŞEŞTI.
Cum să mă „lipsesc“ de Acest IZVOR DUMNEZEIESC?...
DOAMNE IISUSE, cu toată Fiinţa mea mă închin şi-Ţi Mulţumesc.
DOAMNE, m-ai Creat din a TA IUBIRE,
DOAMNE, m-ai Născut din a TA LITURGHIE,
Iată-mă în genunchi cu Mulţumire înaintea IUBIRII TALE,
LITURGHIA IUBIRII fiind şi în mine fără încetare.
Cu evlavie şi cutremur vin înaintea SFÂNTULUI ALTAR,
De unde se revarsă fără oprire IUBIREA TA în Dar.

*

Nimeni la ALTAR cu „mâinile goale“ să nu vină,
LITURGHIA IUBIRII este de DARURI Plină.
LITURGHIA IUBIRII este „totală“ DĂRUIRE,
Este Plină de DARURI de Mulţumire.

DOAMNE, aduc şi eu în DAR a Fiinţei mele „PRESCURĂ“.
Scoate din „ea“ pe MIELUL-CUVÂNTUL,
AGNEŢUL JERTFELNIC ce ÎNVIAZĂ „pământul“,
Ce-l ridică la Cântare şi la Lumină,
AGNEŢUL-CUVÂNTUL Scoate-L din „tină“.
De puţina mea Iubire nu te scârbi,
De LITURGHIA IUBIRII TALE nu mă lipsi.

Fiinţa mea este o „SCÂNTEIE din IUBIREA TA ÎNTRUPATĂ“
Ce m-a „Născut“ pe mine, „o Iubire Creată“,
Pe care Ţi-o Aduc şi eu în DAR,
Fă-mă Părtaş DUMNEZEIESCULUI TĂU HAR.

Primeşte-mă, DOAMNE, ca pe o PRESCURĂ,
Fă şi din mine a TA LITURGHISIRE,
AGNEŢUL-MIELUL JERTFELNIC pe care mereu ÎL ÎNTRUPEZI
Şi din PRESCURA mea să-L ÎNVIEZI,
Să mă Împărtăşesc şi eu cu TINE,
Să fiu şi eu IUBIRE-LITURGHISIRE.

Eu sunt „căzut“ din IUBIRE prin multe păcate
Şi zac în „prăpastie şi moarte“,
Dar, DOAMNE IISUSE, Primeşte-mă ca pe o PRESCURĂ,
Din ea pe MIELUL AGNEŢUL TĂU îl Scoate,
Fă-mă şi pe mine a TA LITURGHISIRE.

DOAMNE IISUSE, IUBIRE-LITURGHISIRE,
Plânge DUHUL în mine de a TA „lipsire“,
Dar primindu-mă ca pe o PRESCURĂ
În care TU, MIELUL JERTFELNIC, Te ÎNTRUPEZI,
Prin care din „moarte“ să mă ÎNVIEZI,
Iarăşi voi Primi a TA ÎMPĂRTĂŞIRE.
PÂINEA este NUMELE Chipului de Viaţă,
Este „arătarea“ Vieţii la Faţă,
Este NUMELE Chipului Împărtăşirii,
Este Taina IUBIRII-DĂRUIRII.

Două IUBIRI se ÎNTÂLNESC în Sacră Vorbire,
Se fac Împărtăşire,
Se fac PÂINE-IUBIRE în LITURGHISIRE.

Şi CUVÂNTUL Trup S-a făcut,
PÂINEA cu Fiinţa în CUVÂNT.

Din Cer „coboară“ LUMINILE în Şoapte,
Ridică Pământul din „tină şi noapte“,
Îl fac GRÂU, Seminţe de Soare,
CER şi Pământ cu Îngemănare.

PÂINEA, CER şi Pământ în ÎNTÂLNIRE,
DUMNEZEU şi Creaţie în ÎMPĂRTĂŞIRE,
PÂINEA ce are în Sine CUVÂNTUL,
PÂINEA ce are în Sine Pământul,
PÂINEA, DUMNEZEIASCĂ LITURGHISIRE.

*

Mielule Dumnezeiesc, Cel mai Nevinovat Miel,
Miel Pământesc ce Întrupezi pe Cel din Cer,
O, Cel mai Frumos Miel Vreodată Născut,
TU eşti CUVÂNTUL ce Trup S-a făcut.

O, MIEL cu Ochii de un Senin Dumnezeiesc,
De ce de vânătăi se încercuiesc?...
De ce îţi curg Lacrimi cu Sânge amestecate,
De ce ai pe Faţă Răni însângerate?...

O, PRUNC de Creaţie şi MIEL de JERTFIRE
O, Pământ şi Cer în deodată IUBIRE,
O, Creaţie şi DUMNEZEU în LITURGHISIRE...

O, PRUNC-MIEL Nevinovat ce vei fi JERTFIT,
TU ÎNSUŢI Te apropii de CRUCEA pe care vei fi Răstignit,
TU ÎNSUŢI Îţi desfaci Pieptul în care vei fi împuns,
O, JERTFĂ a IUBIRII, DUMNEZEIESCUL MIEL IISUS.

O, PRUNC Nevinovat din MIELUŞEAUA Nevinovată Născut,
O, DUMNEZEU Întrupat pe Pământ,
O, Taină mai presus de grăire,
O, IUBIRE în DUMNEZEIASCĂ LITURGHISIRE.

*

O, Taină a FECIOAREI MAME, Însăşi Taina Creaţiei,
Care NAŞTI PREOŢIA – Taina Coborârii Lui DUMNEZEU în Creaţie,
O, ÎMPĂRĂTEASĂ ce Te Faci LITURGHISIREA PREOŢIEI!

Dacă nu ai fi Tu, MAICA DOMNULUI,
Nu S-ar Coborî FIUL LUI DUMNEZEU pe Pământ,
Doar prin Tine Fiica-Pururea FECIOARĂ a Creaţiei
Se DĂ TRUP DUMNEZEIESCULUI CUVÂNT.

Este o Iubire de Creaţie care şi pe DUMNEZEU Îl Coboară de Sus,
Este IUBIREA MAICII DOMNULUI ce ÎNTRUPEAZĂ pe DOMNUL IISUS.
Este Iubirea ce de asemenea Ridică şi Creaţia în Sus,
Este „tot a MAICII DOMNULUI“, ce ne face „FRAŢII LUI IISUS“.
O, MAICA DOMNULUI-Biserică, Taină negrăită,
Prin Tine PREOŢIA DUMNEZEIASCĂ LITURGHISEŞTE,
Prin Tine Creaţia cu DUMNEZEU se ÎNTÂLNEŞTE.

*

Ne-ai Creat, DOAMNE, din DĂRUIREA IUBIRII TALE
Şi noi Trăim din ACEASTĂ ÎMPĂRTĂŞIRE
Pe care ne-o DĂRUIEŞTI mereu prin a TA LITURGHISIRE.

Dacă vreodată LITURGHISIREA IUBIRII TALE S-ar „opri“,
Atunci Viaţa noastră de Creaţie „ar muri“.

De aceea nu se poate Viaţă fără a IUBIRII LITURGHISIRE,
Nu există TRĂIRE fără ÎMPĂRTĂŞIRE.

Niciodată nu se „opreşte“ LITURGHIA IUBIRII,
De aceea este INIMA NEMURIRII,
De aceea este INIMĂ în BĂTAIE Neîncetată,
LITURGHIA IUBIRII nu se opreşte niciodată.

Dacă vreodată LITURGHIA S-ar „opri“,
Dintr-o dată „toate ar pieri“.

*

O, MAICA DOMNULUI, în Tine ne punem toată Fiinţialitatea,
Prin Tine noi ne ADUCEM DAR la ALTAR,
Pe care MARELE PREOT HRISTOS să-L LITURGHISEASCĂ.

Noi Credincioşii Te „Naştem“ pe Tine Fiica-FECIOARA PREACURATĂ
Şi pe Tine Te ALEGE FIUL DUMNEZEIESC ÎMPĂRĂTEASĂ-MAICA SA
CHIP ce Te face totodată Însăşi MAMA noastră DUMNEZEIASCĂ.
Prin Tine noi ne facem „Rude-Fraţi“ cu FIUL DUMNEZEIESC,
Prin Tine TRUPUL Nostru se face TRUPUL LUI HRISTOS,
În care EL LITURGHISEŞTE JERTFA IERTĂRII şi MÂNTUIRII.

*

Doamne IISUSE, vin şi eu la a Ta LITURGHISIRE
Şi-Ţi Aduc Darul Meu de Iubire
Ce are însă şi multe „păcate de răstignire“...

În mine Mlădiţa ce se „întoarce“ în Tine,
Se Redeschide Suferinţa ta de Răstignire,
Se Redeschid Aceleaşi Răni, şi Acelaşi Sânge
Ca în Fiinţa mea în FIINŢA Ta Curge...

*

IUBIREA este Necontenită LITURGHISIRE,
Este în Nesfârşită Revărsare de Sine.
IUBIREA este în al DRAGOSTEI RITUAL,
Este în EUHARISTIA CUVÂNTULUI DAR,

O, DUHULE PREASFINTE, Tu eşti CEL ce LITURGHISEŞTI,
În RITUALUL TĂU TU ÎNSUŢI SLUJEŞTI,
Tu eşti de asemenea DUMNEZEIASCA PREOŢIE
Cu PREOŢIA LUI HRISTOS deodată în SLUJIRE,
În PREOŢIA RITUALULUI TĂU HRISTOS Se Adevereşte,
În CHIPUL RITUALULUI TĂU CUVÂNTUL LITURGHISEŞTE.
CHIPUL CUVÂNTULUI este deodată în CHIPUL RITUALULUI TĂU,
Tu, DUHULE PREASFINTE, eşti ADÂNCUL TATĂLUI DUMNEZEU.

RITUALUL este VĂPAIA LITURGICĂ, Trăirea este prin
VĂPAIA RITUALULUI SFÂNTULUI DUH.

În RITUALUL TĂU, PREASFINTE DUHULE, 
Toate celelalte chipuri se opresc,
În FAŢA TA toate încremenesc,
Doar în CHIPUL TĂU totul se Mişcă şi se Sâvârşeşte,
Doar în CHIPUL TĂU JERTFA LITURGHIEI se SLUJEŞTE.

*

DUHULE PREASFINTE, DUMNEZEIASCĂ MAIESTATE,
ŢIE ne Închinăm, DUMNEZEULE ÎMPĂRATE.
Nu ne arde cu VĂPAIA TA Mistuitoare,
TE Rugăm, Dăruieşte-ne BINECUVÂNTARE,
Să ne învrednicim de a LUI HRISTOS LITURGHIE,
Să ne ÎMPĂRTĂŞIM de DUMNEZEIASCA EUHARISTIE.

DUHULE PREASFINTE, DUMNEZEIASCĂ MAIESTATE,
DUHUL ADEVĂRULUI, DUMNEZEULE ÎMPĂRATE,
TU ÎNSUŢI LITURGHIA LUI HRISTOS Slujeşti.
TE Rugăm şi pe noi să ne învredniceşti,
În RITUALUL TĂU să Liturghisim JERTFA MÂNTUIRII,
Prin TINE să Gustăm din EUHARISTIA ÎNVIERII.

*

TOTUL este CUVÂNT, RITUAL şi BINECUVÂNTARE,
Totul este SACRU, OFERIRE şi CÂNTARE,
Totul este Revărsare de Absolută IUBIRE,
Totul este DUMNEZEIASCĂ LITURGHISIRE.

UN ANUME CUVÂNT DUMNEZEIESC Sufletul ne Creează,
Un ANUME RITUAL al SFÂNTULUI DUH ne Viază,
O ANUME BINECUVÂNTARE din ACESTEA ne NAŞTE.

Creaţia Luminii este CUVÂNT în al SFÂNTULUI DUH RITUAL,
Zilele Creaţiei sunt CHIPUL DUMNEZEIESCULUI HAR
Şi toate sunt RITUAL în Cântare de CUVÂNT,
În BINECUVÂNTAREA TATĂLUI toate sunt.

Fiecare zi de Creaţie este „Cât“ Un CUVÂNT şi Un RITUAL.
Fiecare zi este al BINECUVINTĂRII DAR
Fiecare zi este „cât“ o LITURGHIE a IUBIRII,
De aceea Ziua este în CHIPUL LITURGHISIRII.

Nu poate LITURGHIA IUBIRII să se „oprească“,
Nu poate CUVÂNTUL şi RITUALUL să nu LITURGHISEASCĂ
Nu poate BINECUVÂNTAREA să nu Se ÎMPĂRTĂŞEASCĂ.

O, de ai Şti cu câtă DRAGOSTE SFÂNTUL DUH ne Viază,
Dacă ai Şti că Datorită SFÂNTULUI DUH Respirăm...
Seara şi Dimineaţa sunt RITUALUL SFÂNTULUI DUH,
ZIUA este tot RITUALUL SĂU în Mişcare de Lumină
Tot ce Trăieşte este SUFLUL RITUALULUI SĂU.
RITUALUL este tot LITURGHISIRE a IUBIRII şi RECUNOŞTINŢEI
Şi fără RITUAL orice Mişcare s-ar „opri“.

Bat Clopotele Bisericii şi la DUMNEZEU ne Cheamă,
Suflete al meu, nu fi „surd“, te scoală şi la El aleargă,

În Biserică LITURGHISEŞTE ÎNSUŞI DOMNUL IISUS,
Se Coboară toate Cetele îngereşti de SUS,
Toţi Sfinţii Cântă LITURGHIA IUBIRII,
Toată Făptura Cântă DĂRUIREA ÎMPĂRTĂŞIRII.

Se Coboară SFÂNTUL DUH peste FECIOARA-Biserică,
Se DESCHID UŞILE de Creaţie să INTRE DUMNEZEU,
Se DESCHID UŞILE ALTARULUI ca Fiii Bisericii
Să ÎNTÂLNEASCĂ pe ÎNSUŞI CREATORUL lor.

Suflete al meu, DESCHIDE-ŢI Uşile, nu mai sta,
DUMNEZEU Coboară în Lume,
Coboară şi pentru tine prin LITURGHIA SA.

O, DAR ce nu se poate grăi,
Cum TU, DOAMNE, la noi să VII,
Să ne SPUI nouă CUVINTELE Negrăite DUMNEZEIEŞTI...

Prin CUVÂNTUL DUMNEZEIESC toate s-au Făcut,
Toate sunt ÎNTRUPARE de CUVÂNT.
La început a fost CUVÂNTUL ce nouă ni Se DĂRUIEŞTE,
ÎNTOTDEAUNA este CUVÂNTUL care LITURGHISEŞTE.

Suflete al meu, AUZI CUVÂNTUL care te-a Creat,
ÎNCHINĂ-TE CUVÂNTULUI ce la VIAŢĂ te-a CHEMAT.
Este CUVÂNTUL DUMNEZEIESC CEL PURUREA din tine
Datorită CĂRUIA poţi şi tu VORBI în Sine.

SF. EVANGHELIE, se AUD din TINE NEGRĂITELE CUVINTE,
Ce Se Fac în noi Graiurile Vorbite.
Cerul şi Pământul sunt în FILELE TALE SCRISE,
În Sufletele noastre ACESTEA sunt CANDELELE APRINSE.

Cerul şi Pământul împreună LITURGHISESC,
Creaţia cu DUMNEZEU Faţă către Faţă se ÎNTÂLNESC,
Îngerii cu Oamenii împreună Slujesc,
Toate în HRISTOS Acum se ÎNTÂLNESC.

*

Doamne, TU GRAI EŞTI prin CUVÂNTUL TĂU ÎNSUŢI
Şi CUVÂNTUL TĂU se AUDE şi „dincolo“ de TINE,
Şi pe „Acest Dincolo“ CUVÂNTUL TĂU îl face Creaţie.

Suflete al meu „trezeşte-te“ la TUNETUL CUVÂNTULUI,
Reaminteşte-ţi CUVÂNTUL care în tine S-a „Oprit“,
Grăieşte CUVÂNTUL care la „Naştere“ ţi s-a DĂRUIT.

*

CUVÂNTUL este PUTEREA ce a făcut „nefiinţa“ Creaţie,
CUVÂNTUL este PUTEREA ce ŢINE Fiinţa Creaţiei,
CUVÂNTUL este LITURGHIE şi ÎMPĂRTĂŞIRE,
CUVÂNTUL este IUBIRE şi ÎNTÂLNIRE.

CUVÂNTUL se poate „răni“,
Dar CUVÂNTUL nu poate niciodată „muri“.
CUVÂNTUL poate să fie „închis“,
Dar niciodată nu poate să fie „ucis“.

CUVÂNTUL poate de „întuneric“ să fie „ascuns“.
Dar niciodată nu poate să fie „distrus“.
CUVÂNTUL poate să fie „uitat“,
Dar întotdeauna El este ÎNVIAT.

Păcatul „încearcă“ o distrugere de CUVÂNT,
Îl Răstigneşte şi-L îngroapă în pământ,
Dar CUVÂNTUL şi mai Strălucitor ÎNVIAZĂ,
Minciuna pe sine însăşi se trădează.

*

DOAMNE, cu „păcatele“ mele eu Te-am Răstignit,
Cu „păcatele“ mele te-am rănit...

Mă înfricoşez să văd Sângele Tău curgând...
Cum să nu mă cutremur plângând...
Eu Te-am batjocorit, Te-am scuipat,
Mi-e ruşine şi mă simt vinovat...

OCHII TĂI sunt însă Blânzi şi IERTĂTORI,
Deşi plâng cu Lacrimi de sânge...
De pe Crucea mea Cobori,
Inima în mine se frânge...

Doamne opreşte Răstignirea Ta în mine,
Este o suferinţă „peste fire“...

*

DOAMNE, şi eu Vreau să fiu un URMĂTOR al TĂU,
Mă Răstignesc cu DĂRUIRE Asemenea şi eu,
Primeşte şi Crucea mea Alături de CRUCEA TA,
Alături Răstignit cu TINE orice „chin“ voi suporta.
Ca pe „tâlharul“ păcatele mele mă răstignesc.
Dar ca tâlharul Asemenea grăiesc:
„Primeşte-mi, DOAMNE, Crucea ALĂTURI de a TA“.

DOAMNE, Crucea mea are în sine PUTEREA CRUCII TALE,
Prin RĂSTIGNIREA TA şi eu „pot“ să mă răstignesc,
Prin BIRUINŢA TA şi eu pot să „biruiesc“.

DOAMNE, Plânge Fiinţa mea de păcat şi vină,
Este însă de NĂDEJDEA ÎNVIERII TALE plină.
Eu încă Te Răstignesc în Fiinţa mea,
Dar Tu ÎNVIEZI în Răstignirea TA.
O, Lacrimi de căinţă în LACRIMI de IUBIRE,
IERTARE şi-NVIERE în TAINICĂ-NTÂLNIRE.

*

Moartea şi ÎNVIEREA se întâlnesc pe CRUCEA LUI HRISTOS
Vina şi IERTAREA se UNESC pe CRUCE,
Din CER S-a Coborât DUMNEZEU în jos.


O DUMNEZEULE PĂRINTE, ce Vezi?...
Vezi pe FIUL TĂU răstignit, plin de sânge, omorât...
Nu se poate... aceasta este prea mult...
Vrei să Ridici MÂNA TA cu „blestem“...
Dar LACRIMI ÎŢI Curg pe TRUPUL SCUMP fără suflare,
IERTAREA şi Dreptatea acum se-ncrâncenează...

Dincolo de „moarte“, FIUL Te ROAGĂ cu GLAS cutremurător,
„PREABUNULE PĂRINTE“ pentru MINE FII IERTĂTOR,
Pe Fraţii mei de Creaţie în RĂSTIGNIREA MEA îi IERT,
TU în IUBIREA MEA FII DUMNEZEU CEL DREPT...
IUBIREA MEA de IERTARE şi ÎNVIERE
Să Fie a DOUA Naştere şi Creare.
PREABUNULE PĂRINTE BINECUVÂNTEAZĂ JERTFA MEA,
IUBIREA MEA şi a CREAŢIEI să Fie în IUBIREA TA.

*

O, TRUP-JERTFĂ „Înfricoşătoare“ şi negrăită,
ÎNSĂŞI PREA SFÂNTA TREIME VINE şi TE SĂRUTĂ.
VINE şi TE Îmbrăţişează TATĂL DUMNEZEIESC,
VINE SFÂNTUL DUH cu HARUL-FOCUL Ceresc,
În TRUPUL-JERTFA TA „păcatele lumii“
Acum se IARTĂ şi se „topesc“...

Cetele Îngereşti cu toate Te înconjoară,
Cetele Sfinţilor îşi pleacă Fruntea...
O, CEA MAI DUMNEZEIASCĂ JERTFĂ-COMOARĂ,
În TINE este VREDNICIA şi Virtutea.

MAICA DOMNULUI Stă Căzută la PICIOARE,
Până în ADÂNCUL Fiinţei totul o DOARE...
Tot Cerul şi Pământul AICI SE ÎNTÂLNESC,
DUMNEZEU şi Creaţia AICI SE UNESC.

PREA SFÂNTĂ TREIME cu FOCUL DUMNEZEIRII,
Pentru JERTFA IERTĂRII şi IUBIRII,
Iarăşi şi iarăşi şi Pururi ne IARTĂ!

O, CRUCE, NUMIRE Înfricoşată,
Dacă este HRISTOS pe TINE Răstignit,
Teama „piere“ dintr-o dată:
Chinul Crucii de El e Biruit.
O, CRUCE cel mai cutremurător SEMN,
Dacă este DOMNUL HRISTOS pe TINE
Te Face CEL MAI MARE DAR de IUBIRE.

Cine a putut mai mult să DĂRUIASCĂ
Decât CRUCEA LUI HRISTOS?...
O, CRUCE, LITURGHIE DUMNEZEIASCĂ.

Toată LITURGHIA IUBIRII şi IERTĂRII
Este în DĂRUIREA CRUCII Răstignirii.
O, CRUCE SEMN şi PUTERE Înfricoşată,
În TINE este DREPTATEA Judecată
De IERTAREA şi IUBIREA fără Oprire
Ce ÎMPĂRTĂŞEŞTE DREPTATEA în SUPRAIUBIRE.

„SUS să Avem INIMILE“, pe CRUCEA IUBIRII,
Să MULŢUMIM prin CRUCEA BIRUIRII.

CRUCEA TA, DOAMNE IISUSE, nu mai este „condamnare“,
Este IUBIRE şi totală IERTARE.
Cine nu poartă CHIPUL CRUCII pe el
Nu are CHIPUL ca SEMN.
Prin CHIPUL CRUCII toate se „FAC“ IUBIRE şi IERTARE,
Prin CHIPUL CRUCII LUI HRISTOS
DUMNEZEU Însuşi Coboară
Şi Creaţia se ÎNALŢĂ ca pe o SCARĂ.

*

O, ÎNTÂLNIRE înfricoşată şi cutremurătoare
Ce mai mult decât toate te doare,
O, ÎNTÂLNIRE. dintre „vinovăţie“ şi IERTARE...

„Veniţi“ toţi, din TRUPUL MEU Mâncaţi,
Nu fugiţi, Eu nu vă cer „vina“,
EU vă DĂRUIESC şi mai mult IUBIREA.

Nimic mai mult EU nu vă cer,
Veniţi în IUBIREA MEA când vă CHEM...

În IUBIREA MEA găsiţi
ODIHNA tuturor celor „osteniţi“,
Liniştea celor în chinuri şi suferinţă,
Mângâierea celor în umilinţă,
IERTAREA ce Readuce IUBIREA,
ÎNTÂLNIREA cu ÎMPĂRTĂŞIREA...


TRUPUL şi SÂNGELE LUI HRISTOS de pe „pomul căderii“
Prefac „şarpele morţii“ în CHIPUL ÎNVIERII.
Din „blestemul“ păcatului reintri în IUBIRE,
E CINA cea de TAINĂ, Cereasca-Împărtăşire.

În CINA cea de TAINĂ Legea se Preface
În TAINICA IERTARE şi negrăita PACE
În CINA cea de TAINĂ se împlineşte DESĂVÂRŞIREA
Aici există doar IUBIREA.

*

DOAMNE IISUSE, TU ne DAI IERTAREA să o Mâncăm,
Şi în Aceasta Iubirea noastră o Înviem.
În mine DOAMNE toate se „răscolesc“,
Tună în mine GLASUL TĂU DUMNEZEIESC...
Înfricoşător fapt cu TINE Direct să mă ÎNTÂLNESC...

*

Ce să Fericim mai întâi în EUHARISTIA DUMNEZEIASCĂ,
Coborârea LUI DUMNEZEU sau URCAREA în EL?...
Cum Această TAINA să se „grăiască“?...
Şi CUVÂNTUL Trup-Creaţie S-a Făcut (Ioan 1, 14).
Acum Trupul se Face CUVÂNT.
O Taină de DUMNEZEIASCĂ LITURGHIE,
Acum se ÎMPLINESC Cele ce „Vor să Fie“.

O, înfricoşată LITURGHISIRE,
O, cutremurătoare DĂRUIRE de IUBIRE,
O, DUMNEZEIASCĂ BUCURIE.

IUBIREA FIULUI TĂU, PĂRINTE DUMNEZEIESC,
Cu „puţina“ noastră Iubire se ÎNTÂLNEŞTE,
Şi se ADUC ŢIE ca JERTFĂ şi PRINOS...
Fă-ne şi pe noi TRUPUL LUI HRISTOS,
Prin care să URCĂM şi noi „până la TINE“,
O, PREA SFÂNTĂ TREIME.

PREA SFINTE DUHULE, DUMNEZEIASCĂ MAIESTATE,
Te Rugăm Iartă-ne nouă toate,
FOCUL TĂU HARIC fără să ne Arzi ÎL Coboară,
PREFĂ-ne în TRUPUL LUI HRISTOS cum odinioară
AI Făcut la ÎNTRUPAREA în FECIOARĂ.

Atunci CUVÂNTUL Trup S-a Făcut,
Acum Trupul CUVÂNT să se Facă,
Atunci DUMNEZEU S-a Coborât pe Pământ,
Acum Pământul în DUMNEZEU se URCĂ.

O, DUMNEZEIASCA LITURGHISIRE
Acum este ÎMPLINIRE, DESĂVÂRŞIRE,
Mărire Ţie, PREA SFÂNTĂ TREIME, Mărire, Mărire.

*

Păcatul „adusese moartea şi suferinţa“,
TU ne DĂRUIEŞTI Acum, IISUSE, ÎNVIEREA.

*

Maica Domnului se Roagă:
O, DUMNEZEIESCULE FIU şi MARE PREOT,
Ca MAMA Acestei Biserici pe toţi Ţi-i aduc,
Nu te „scârbi“ de nici unul,
Să nu se „piardă“ vreunul,
Toţi sunt Fiii Mei şi Fraţii TĂI,
ÎN POTIRUL TĂU ÎNVIAZĂ-i.

*

DUMNEZEIASCĂ, PREA SFÂNTĂ TREIME,
Îţi MULŢUMESC că m-ai Creat.
Îţi MULŢUMESC, O, MÂNTUITORULE IISUSE
Că ne-ai DĂRUIT Taina LITURGHIEI,
Prin care ne „curăţim“ de păcat.

Îţi MULŢUMESC, PREA SFINTE DUHULE DUMNEZEU.
Îţi MULŢUMESC, DUMNEZEULE PĂRINTE
Că mă „Primeşti“ şi pe mine ca pe „un Fiu“ al Tău.
DUMNEZEIASCĂ, PREASFÂNTĂ TREIME, Îţi MULŢUMESC.
LITURGHIA IUBIRII Pururea să Fie.

O, LITURGHIE, INIMĂ fără oprire în VEŞNICIE!


(text apărut în volumul Ierom. Ghelasie, "Isihasm", ed. Platytera, Bucureşti, 2007, pp. 25-44).

Versiunea în limba engleză se găseşte aici.
Versiunea în limba germană se găseşte aici.