Ierom. Ghelasie Gheorghe: "Libertatea"

„DOAMNE, fă-mă ROBUL tău şi voi fi LIBER”


Paradoxal, Libertatea doar dacă se „Leagă” de „Ceva” se dovedeşte a fi Libertate. Libertatea nu înseamnă „alegere”, ci „Orientare-Legare”. De te „Legi” singur de Ceva, eşti cu adevărat Liber. De eşti „legat” tu de ceva, nu mai eşti liber. A te „Lega absolut” de Ceva, înseamnă „Libertate Absolută”. A fi „legat” de ceva, [înseamnă să] te faci „robul” acestuia. Patimile şi răul nu sunt „alegere-libertate”, ci „robire” de ceva care te „leagă” peste „Legătura” ta.
Legându-te tu de Ceva, „Stăpâneşti”; fiind „legat” tu de ceva, eşti „stăpânit”.
Se spune că CHIPUL Lui DUMNEZEU din noi este Libertatea, Cunoaşterea şi Iubirea. Este Taina CHIPULUI TREIMIC DUMNEZEIESC. IUBIREA este CHIPUL TATĂLUI DUMNEZEU, CUNOAŞTEREA este CHIPUL SFÂNTULUI DUH şi LIBERTATEA este CHIPUL FIULUI.
În sens Creştin, nu se poate vorbi de Iubire, Cunoaştere şi Libertate, decât deodată, în legătură egală şi neamestecat. Iubirea are în sine Cunoaşterea şi Libertatea, şi Cunoaşterea la fel, are în sine Iubirea şi Libertatea, şi Libertatea are în sine Iubirea şi Cunoaşterea. Este CHIPUL TREIMIC neamestecat şi nedespărţit.
Ce este IUBIREA? Este Taina ce NAŞTE LIBERTATEA şi PURCEDE CUNOAŞTEREA..
Ce este CUNOAŞTEREA? Este Taina ÎNTIPĂRIRII-MEMORIEI IUBIRII şi LIBERTĂŢII.
Ce este LIBERTATEA? Este Taina LEGĂTURII IUBIRII şi CUNOAŞTERII.
Libertatea nu este un „gol-neant” în care apar „două contrarii”. Libertatea, paradoxal, este tocmai UNITATEA DEPLINULUI Absolut, CHIPUL FIULUI, care RENAŞTE TOTUL.
Libertatea nu este o simplă „noţiune” şi nici doar un „fapt”, ci în sens Creştin este un CHIP PERSONAL în Sine. A fi Liber peste propria ta Fire şi Voinţă, a-ţi determina propriul Chip, este o problemă greşită pusă. Întâi este PERSOANA şi apoi Libertatea. PERSOANA este SUVERANĂ şi ca Fire şi ca Voinţă şi ca Libertate, că le generează pe toate.
Mare atenţie la această Taină Creştină a CHIPULUI în Sine de PERSOANĂ. Filosofic se face paradă de „Firea şi Natura Fiinţială” care apoi devine Persoană-Eu.
PERSOANA-EUL este Originea Firii-Naturii. Niciodată Firea nu devine Persoană, ci doar PERSOANA generează Firea. Nu există „esenţă impersonală” (ca Fire şi Natură Fiinţială), ci este PERSOANA-EUL în Sine care îşi determină astfel după Propriul CHIP Firea şi Natura. CHIPUL în Sine de PERSOANĂ-EU nu este deja o determinare, ci este tocmai „DESCHIDEREA” peste toate determinările, PERSOANA rămânând PERMANENTUL şi neschimbabilul absolut. „Esenţa impersonală”, ca Fire şi Natură, este o degradare a păcatului. DUMNEZEIREA în Revelaţia Creştină nu este o „Fiinţă ce devine Persoană”, ci este un CHIP în Sine PERSONAL, după care este FIINŢĂ tot PERSONALĂ. Nu există „Fiinţă-Fiinţă”, ci PERSOANĂ-PERSOANĂ în ABSOLUT. Acest EU-PERSOANĂ în Sine are Libertatea şi alte Deschideri ale CHIPULUI PERSONAL. Aşa, PERSOANA este LIBERTATEA peste Libertate, SUPRAFIREA peste Fire, SUPRAVOINŢA peste Voinţă.
În sens Creştin, Libertatea nu este niciodată văzută singulară şi fără legătura sa cu PERSOANA-EUL. Dacă ar fi o zisă „libertate independentă în sine”, nu ar mai fi o Libertate, ci deja o „determinare”. Chiar se vorbeşte plastic de o „povară a Libertăţii” pe care mulţi nu o pot duce. „Libertatea impersonală” a unei Firi doar, este în fond o „determinare”. CHIPUL de PERSOANĂ-EU, ca „peste” Fire şi Libertate, este adevărata Perfecţiune a REALITĂŢII în Sine.
Mulţi se poticnesc faţă de CHIPUL în Sine de PERSOANĂ, pentru că au „căzut din CHIP” în „fără chipul păcatului”.
Pentru Om, CHIPUL de PERSOANĂ înseamnă CHIPUL în Sine de FIU, ca ASEMĂNAREA TAINEI CHIPULUI de PERSOANĂ-PATERNITATE.
Nu există „libertate singulară în sine”, ci doar „LIBERTATE de CHIP de FIU în Sine”. CHIPUL de FIU nu este o „determinare”, ci Originea generatoare de toate nedeterminările şi determinările.
Mistic Creştin, doar în Conştiinţa SUPRALIBERĂ de CHIP de FIU este adevărata Libertate.
LIBERTATEA ICONICĂ este adevărata LIBERTATE, nu cea abstractă şi „dezgolită cu goliciunea păcatului”. Adam, prin păcatul din Rai, s-a „dezbrăcat de Chipul de Fiu de Creaţie” şi s-a „văzut gol”. Atenţie la acest fapt de „goliciune”. Noi nu mai avem o Libertate Îmbrăcată în CHIPUL de FIU, ci o „libertate de gol”, pe care o „umplem” cu „pretinsele noastre libertăţi-alegeri”.
Pentru Mistica Isihastă, LIBERTATEA în CHIP de FIU este toată Libertatea, fără sfârşit şi fără oprire.
A „Fi CHIP de FIU” înseamnă ICOANA LIBERTĂŢII Omului.
Şi CHIPUL de FIU este CUNOAŞTEREA şi IUBIREA Creştină.

(text apărut în revista "Sinapsa", nr. 5/2010, pp. 205-207)

Ierom. Ghelasie Gheorghe: "Aspiraţii şi întrebări (Taină, Revelaţie şi Cunoaştere)"

Iisus Hristos şi Apostolul Ioan, frescă de Manuil Panselinos











*

SACRALITATEA Lumii este Taina de care se lovesc toţi, unii izbindu-se dureros de ea, alţii sărind cu uşurinţă şi chiar cu nepăsare.
Omul, după păcatul adamic, înclină spre „autorealităţi” care-l despart şi chiar îl înstrăinează de „LUMINA cea Adevărată”.
S-au întrebat filosofii dacă DIVINUL este „doar în noi înşine” sau este „dincolo”, de unde apoi se „oglindeşte” şi în noi. Şi unde să privim, „în noi înşine” sau „dincolo”? Unii merg şi mai departe, considerând că tainicul „dincolo” este tot în noi înşine şi deci DIVINUL trebuie căutat şi Întâlnit doar în „Cămara ascunsă” a noastră proprie.
Revelaţia Creştină vorbeşte de un CHIP al Lui DUMNEZEU CREATORUL şi de o „Asemănare de Creaţie”, ceea ce înseamnă că sunt „două Realităţi net distincte”. În „esenţa” Fiinţei noastre nu este Însuşi DIVINUL, ci „Asemănarea Creată” a CHIPULUI Său (Cel dincolo de orice asemănare).
Ce este această „Asemănare”? Se tot face caz de „raţionalitatea” Omului, ca semn al DIVINULUI. În sens mistic direct Creştin, este un „CHIP ÎNRUDIT cu DIVINUL”, ce înseamnă „CHIPUL de FIU”, ÎNRUDIREA cu Însuşi FIUL Lui DUMNEZEU, care ASUMĂ Chipul Lumii, ca Lumea să se poată „naşte”.
Omul este în primul rând un „CHIP al SACRALITĂŢII”, şi din acesta apoi ies toate celelalte.
SACRALITATEA DIVINĂ ce coboară în Creaţie este CHIPUL FIULUI Lui DUMNEZEU şi acest CHIP SACRU de FIU este şi devine şi „Sacralitatea proprie” a Creaţiei.
Creaţia prin CHIPUL SACRULUI este un „raţional”, altfel devine un „iraţional”, până la un „anti-raţional”.
Primul CHIP al Lumii este deci „CHIPUL TAINEI de SACRU", CHIPUL DIVINULUI în Asemănare de Creaţie. Şi concretul SACRULUI este „CHIPUL de FIU", marea Taină a fondului Fiinţial de Creaţie.
Pentru Mistica direct Creştină, Taina Lumii nu este în cine ştie ce „suprarealităţi ascunse” sau în supracontemplaţii şi lumini supranaturale sau fenomene peste fire, ci este în Taina CHIPULUI SACRU de FIU, Asemănarea Creată a DIVINULUI ce se Revelează Lumii. Din CHIPUL de FIU ies LUMINILE HARICE şi toate fenomenele.
Cine doreşte Practică de Mistică direct Creştină, primul pas este INTRAREA în „SACRALITATEA CHIPULUI de FIU”.
Practica Filocalică tocmai pe acesta insistă, ca Rugăciunea Lui IISUS-FIUL Lui DUMNEZEU, din care şi prin care se vor deschide toate celelalte.
Deci NUMELE Lui IISUS nu este o „formulă simbolică”, ce poate fi înlocuită cu oricare alta; nu este nici o modalitate psiho-fizică de concentrare; nici o ecuaţie ocult-magică.
IISUS HRISTOS este NUMELE SACRU al FIULUI în Sine UNIC şi Absolut al Lui DUMNEZEU, care se DĂRUIEŞTE Lumii, ca să se Nască Lumea.
Iată Taina Creştină, RECUNOAŞTEREA acestui CHIP de FIU ca esenţa Lumii şi totodată „DEZVELIREA Filiaţiei de Creaţie” din Fiecare dintre noi, ca însuşi „mobilul Vieţii”.
Noi avem CONŞTIINŢĂ proprie doar prin CHIPUL de FIU; avem MEMORIA DIVINULUI prin această CONŞTIINŢĂ Ontologică de Origine; trăim prin acest CHIP şi Creştem „DESCHIDEREA” acestuia.
Lumea este „Raţionalul DIVINULUI” prin CHIPUL de FIU, şi nu doar un „principiu de Spiritualitate”.
DUMNEZEU a Creat Lumea din „SĂMÂNŢA CHIPULUI de FIU”, care a „RODIT” SPICUL Lumii, cu „Seminţele Făpturilor”.
Dar nu este de ajuns. „Seminţele Făpturilor” trebuie să Rodească şi ele, să se „ÎNTÂLNEASCĂ” în RĂSPUNS propriu cu CHIPUL FIULUI DIVIN CREATOR. În tine însuţi nu te poţi „oglindi”, iar de te „auto-oglindeşti”, vei vedea doar o „umbră fără chip, sau unul fantomatic”. Sămânţa doar în „RODIRE” se „REMEMOREAZĂ”, se poate „oglindi”.

M-am adâncit
În mine
Ca să te găsesc pe Tine,
CHIPUL DIVIN,
Dar cu-nspăimântare
Am dat de un „loc”
Fără „hotare”...

CHIPUL Tău,
DOAMNE,
Din mine,
E un Absolut
Răsfrânt...

Eu nu mă pot „uita”
Peste acest „abis”,
Tu, DOAMNE,
Trebuie să VII
Din NECUPRINS,
Să Te ARĂŢI la FAŢĂ.
O, cum deodată,
DEZVELIT din mine
Însumi Chipul meu
Se Recunoaşte
Oglindit în Tine,
Şi peste „abisul”
LUMINAT
Şi eu şi TU
Ne-am ARĂTAT...

**

Aceasta este REVELAŢIA Creştină, REVELAŢIA CHIPULUI FIULUI Lui DUMNEZEU, prin care ne IDENTIFICĂM propriul Chip de Creaţie.
Aceasta este şi CUNOAŞTEREA Creştină, CONŞTIINŢA CHIPULUI FIULUI DIVIN, în care ne Oglindim şi propriul Chip de Filiaţie.
Noi nu putem Vedea CHIPUL DIVINULUI, dacă nu mai Întâi ne „ÎNTÂLNIM” CU CHIPUL FIULUI Lui DUMNEZEU, care totodată izvorăşte LUMINA, în care se pot privi toate.
Păcatul a „umbrit” CHIPUL de Filiaţie din noi, şi am rămas cu „reflectările atributelor” acestuia, până la „abstractizarea” zis spirituală.
Mistica direct Creştină este Mistica CHIPURILOR PERSONALE.

(text publicat în revista "Sinapsa", nr. 4/2009, pp. 209-211)

Ierom. Ghelasie Gheorghe: "PRACTICA Isihastă. CHIPUL ICONIC de FIU"

Iisus Hristos binecuvântând, frescă de Alexandru Nicolau














1. Practica Isihastă este Chipul Vieţii Duhovniceşti Creştine.
2. Viaţa Duhovnicească înseamnă „Trăirea VIE a LEGĂTURII cu DUMNEZEU”, peste Viaţa proprie şi individuală.
3. Sunt mulţi care consideră pe DUMNEZEU doar ca pe „Ceva DIVIN” şi Spiritual, ce menţine şi dă Viaţă Făpturilor, ca o „LEGE” din adâncul tuturor, faţă de care trebuie să „răspunzi” cu „respectarea chipurilor Sfinte”, ca zisa Morală, ca forma obişnuită de RELIGIE-Legătura cu DIVINUL.
4. Mai sunt mulţi care nu se mulţumesc doar cu „Datoria Morală-Religioasă”, ci caută şi o „ÎNTÂLNIRE directă şi Personală” cu CHIPUL Lui DUMNEZEU, Cel de asemenea PERSONAL.
5. Această aspiraţie după ÎNTÂLNIREA cu DUMNEZEU şi Trăirea acestui „VIU DIVIN” este Viaţa duhovnicească Isihastă.
6. Din cauza păcatului, s-a pierdut în cea mai mare parte „Legătura” cu DUMNEZEU şi Sufletul „plânge şi boleşte” după „Reîntâlnirea” cu EL, de unde dorirea multora de a regăsi „Liniştea-Isihia”, pe care nimic altceva nu o aduce.
7. Sunt mulţi care devin tot mai conştienţi de singura „Salvare din iadul suferinţei”, ce este „REÎNTÂLNIREA cu DUMNEZEU”.
8. CHIPUL Lui DUMNEZEU este SACRUL-Sfinţenia absolută, care se transpune în CHIPUL IUBIRII şi IUBIREA în CHIPUL VIEŢII.
9. Suferinţa este „geamătul IUBIRII ce nu poate fi uitată”; iadul suferinţei este „coşmarul-nebunia fantomei IUBIRII ucise”, şi demonii au acest coşmar visându-se adesea că sunt Îngeri.
10. VIAŢA este CHIPUL IUBIRII Lui DUMNEZEU; moartea ce se adaugă prin păcat-rău nu este „dispariţie, ci suferinţă”, de unde căutarea tot mai mult a regăsirii CHIPULUI IUBIRII.
11. În sens Creştin, nu suferinţa se face „Conştiinţa Mântuirii”, ci „REMEMORAREA CHIPULUI IUBIRII” ce rămâne neatins de păcat.
12. Mântuirea nu este „ieşirea din suferinţă”, ci „RECÂŞTIGAREA” CHIPULUI DUMNEZEIESC de IUBIRE, care apoi va dizolva şi suferinţa.
13. Iată primul Pas al PRACTICII Isihaste Creştine. Regăsirea CHIPULUI Lui DUMNEZEU, ce este CHIPUL IUBIRII, care se Identifică prin CHIPUL DE FIU, CHIPUL ICONIC al IUBIRII.
14. Suferinţa, Mântuirea, Viaţa Duhovnicească, sunt în sensul Creştin în legătură directă cu „CHIPUL IUBIRII-CHIPUL FIULUI DUMNEZEIESC”.
15. În CHIPUL DUMNEZEIESC al FIULUI Lui DUMNEZEU se Regăseşte doar CHIPUL IUBIRII, ca ieşirea din Suferinţă şi Mântuire, eliberare.
16. Creştin, Mântuirea nu este „Absorbirea” în DIVINUL absolut, prin „ieşirea” totală din formele Vieţii, ci este tocmai „CREŞTEREA în CHIP de FIU”, UMPLEREA de CHIPUL IUBIRII-VIEŢII DIVINE.
17. De vrei PRACTICA Duhovnicească Isihastă, trebuie mai întâi să „REMEMOREZI” TAINA CHIPULUI ICONIC de FIU, CHIPUL IUBIRII-VIEŢII DIVINE.
18. PRACTICA Isihastă este Viaţa CHIPULUI de FIU, ce se traduce prin CHIPUL ICONIC de ÎNCHINARE-Dăruire-Mulţumire-Cântare-Bucuria Duhovnicească a Isihiei.
19. „Esenţa de DIVIN” din Făpturi* nu este un „Divin fără CHIP”, ci un DIVIN cu CHIPUL IUBIRII de FIU.
20. PRACTICA Duhovnicească Isihastă nu este „meditaţia-contemplarea” unui Divin impersonal, ci CHIPUL ICONIC de IUBIRE de CHIP de FIU, CHIPUL ÎNCHINĂRII şi CUVÂNTĂRII.
21. DIVINUL, IUBIREA, CHIPUL de FIU, ÎNCHINAREA sunt totuna şi se transpun pentru noi prin Chipul RUGĂCIUNII Isihaste, care este ICOANA DE ÎNTRUPARE a CHIPULUI de FIU.
22. Nu căuta pe DUMNEZEU nici în Cer, nici pe Pământ, nici în Făpturi, nici în lucruri, că pe DUMNEZEU nu-L poţi vedea cu Ochii de Creaţie, ci doar prin OCHII ICONICI de CHIP de FIU DUMNEZEIESC.
23. Să vezi, să simţi, să percepi, să vorbeşti, să te întâlneşti, doar prin CHIPUL ICONIC de FIU se poate; toate acestea, în „gol” de CHIP de FIU sunt lipsite de CHIPUL Lui DUMNEZEU, sunt doar de Natură creată.
24. Până nu REMEMOREZI TAINA DUMNEZEIASCĂ de CHIP ICONIC de FIU, nu faci nici primul pas în Viaţa Duhovnicească Isihastă.
25. Doar după ce REMEMOREZI şi te REDESCOPERI ca CHIP ICONIC al FIULUI şi tu eşti o Făptură după „CHIPUL şi ASEMĂNAREA Lui DUMNEZEU”.
26. Esenţa Lumii este CHIPUL ICONIC de FIU, care nu se gândeşte, nu se percepe prin abstracţii de Minte, ci prin însuşi CHIPUL în Sine de Fiu.
27. Aşa, PRACTICA Isihastă nu este meditaţie spirituală, ci „CONCRET Fiinţial de CHIP de FIU”.
28. Meditaţia minţii are „ochii închipuirii” ce „împarte” Realitatea cu încă „alta ascunsă şi nevăzută” (ce se consideră adevărata Realitate); CHIPUL Concret de FIU nu mai „împarte” Realul în „două contrarii”, Văzut şi Nevăzut, Spirit şi Corp, ci este doar un UNIC CHIP ce „SUPRA-VEDE” deodată şi Văzutul şi Nevăzutul, şi Spiritualul şi Corporalul, şi DIVINUL şi Creatul.
29. CHIPUL DE FIU este „COMUNUL-ICONICUL” şi al DIVINULUI ce coboară în Creaţie, şi al Creaţiei care se „URCĂ” în DIVIN.
30. Ca PRACTICĂ Isihastă, începe astfel cu REMEMORAREA proprie a CHIPULUI de FIU, prin care „contrariile” de văzut şi nevăzut, de Spirit şi materie, de DIVIN şi Creaţie, trec în „COMUNUL ICONIC” de „ÎNTÂLNIRE şi COMUNICARE”.
31. CHIPUL de FIU este ALTARUL Cerului şi al Pământului, al DIVINULUI şi al Creatului, unde se face UNIREA LITURGICĂ neamestecată, în „ACELAŞI TRUP-ICONIC-FIU”.
32. DUMNEZEU coboară în Creaţie doar printr-un CHIP de ALTAR, şi Creaţia se URCĂ la DUMNEZEU tot doar printr-un CHIP de ALTAR, de aceea PRACTICA Isihastă este „CHIPUL RITUALIC al ALTARULUI-ICONICULUI”.
33. Nu prin meditaţia minţii se face „LITURGHIA DIVINO-Creaţie”, ci doar pe ALTARUL DIVINO-Creaţie, care este CHIPUL ICONIC de FIU.
34. Primul pas în PRACTICA Isihastă este astfel, „RECLĂDIREA” din Propria ta Fiinţialitate a CHIPULUI de ALTAR, ce înseamnă „REMEMORAREA CHIPULUI ICONIC de FIU”.
35. Prin CHIPUL ICONIC de FIU tu Personal te faci „ALTAR DIVINO-Creaţie”, unde apoi vei Săvârşi tu însuţi „RITUALUL DIVINO-Creaţie”, ce este CHIPUL ICONIC de ÎNCHINARE-RUGĂCIUNE Isihastă.
36. Iată Taina Iniţierii în PRACTICA Isihastă – Să te UNGI cu REMEMORAREA CHIPULUI ICONIC de FIU, prin care devii „ALTAR DIVINO-Creaţie”, unde să începi „RITUALUL DIVINO-Creaţie”, care începe cu Gestul de ÎNCHINARE-RUGĂCIUNE-RUGĂCIUNEA ICONICĂ Isihastă.
37. Şi „UNGEREA Isihastă” se face odată cu „ALEGEREA” unui Moş-Avva-CHIPUL ICONIC al PATERNITĂŢII, prin care şi tu să „Reînnoieşti BOTEZUL” în „CHIPUL de FIU”.
38. Să faci Gestul ICONIC de ÎNCHINARE, să te ROGI „NUMIND NUMELE SACRU al Lui HRISTOS” şi să faci „ÎNFIEREA faţă de un Moş-Avva”, iată „UNGEREA de Iniţiere” în PRACTICA Duhovnicească Isihastă.

NUMELE Cel mai MARE
Este al TATĂLUI DUMNEZEU
NUMELE Cel mai SCUMP
Este al FIULUI Său,
Şi NUMELE Cel mai ADÂNC
Este al DUHULUI SFÂNT.

FIUL Se-NCHINĂ
Şi în TATĂL se anină,
DUHUL, cele SFINTE
Le adună
În GRĂIREA
AVVA-PĂRINTE.

Nota:
* i.e. Pecetea din făpturi a Chipului şi Logosului Divin (n. red.)

(text apărut în revista "Sinapsa", nr. 3/ 2008, pp. 221-223)