joi, 8 decembrie 2016
marți, 29 noiembrie 2016
Apariție editorială: Doina Mihăilescu, Marius Dumitru Linte, „Întruchipări. Gestul”, ed. Brumar, 2016 (texte de Ieromonah Ghelasie Gheorghe).
Volumul poate fi accesat în format pdf la adresa:
E un volum de excepție la întâlnirea dintre chipul
teologic și întruchipările artistice, pe marginea scrierilor isihaste ale
părintelui Ghelasie de la Frăsinei.
luni, 28 noiembrie 2016
În curs de apariție: Ierom Ghelasie Gheorghe, "Răspuns de apărare" (ed. Platytera, 2016)
Răspunsul de
apărare al părintelui Ghelasie precizează acuratețea respectării spiritului
revelației biblice și patristice în isihasmul iconic carpatin, tocmai prin
această așezare în centru a tainei chipului ce conferă o profundă consistență
iconică, dialogică și liturgică ontologiei umanului și creației în ansamblul
ei. Numai în lumina chipului Fiului lui Dumnezeu pecetluit în creație putem
întrezări posibilitatea eshatologică a înaintării infinite a creației în taina
dumnezeiască (epectasis), de care ne vorbește Sfântul Grigorie de Nyssa.
Florin Caragiu
vineri, 18 noiembrie 2016
miercuri, 16 noiembrie 2016
Serile Sinapsa. Lansarea volumului "Rețetele Medicinii Isihaste pentru cei grav bolnavi" (Platytera, 2016), autor: părintele Ghelasie Gheorghe
Rugăciunea Vieţii
Medicina Isihastă fiind o Medicină de Orientare direct Creştină, începe, astfel, cu specificul Creştin: RUGĂCIUNEA.
.
Rugăciunea VIEŢII
Medicina Isihastă fiind o Medicină de Orientare direct Creştină, începe, astfel, cu specificul Creştin: RUGĂCIUNEA.
.
Rugăciunea VIEŢII
În NUMELE TATĂLUI şi al FIULUI şi al SFÂNTULUI DUH.
VIAŢA este DARUL Tău, DOAMNE. Noi prin păcat l-am rupt şi l-am distrus. Revarsă-L din nou, ca să nu piară CHIPUL Tău din Făpturile Tale.
Nu există moarte, ci doar VIAŢĂ. Făptura noastră este ca un „Vas”, care dacă este spart nu mai poate ţine DARUL VIEŢII în el. Noi încercăm să „reparăm” Vasul, dar fără o încă Readucere a DARULUI Tău, VIAŢA ne lipseşte.
DOAMNE, Cel în TREIME IUBIRE şi VIAŢĂ, Miluieşte Zidirea Ta cu Mângâierea PALMEI Tale. Binecuvintează-ne, PĂRINTE DUMNEZEU, Iartă-ne, FIULE MÂNTUITOR şi Tămăduieşte-ne, DUMNEZEULE, DUHULE PREASFINTE.
Sfinţii Tăi sunt Mărturia DARULUI VIEŢII. Fă-ne şi pe noi Părtaşi acestora. Pentru Rugăciunile Preacuratei MAICII Tale îndeosebi, dă-ne şi nouă SĂNĂTATEA VIEŢII.
IUBIREA cea ÎNTREITĂ şi absolută, Miluieşte-ne şi pe noi, păcătoşii, ca iarăşi să căpătăm ASEMĂNAREA CHIPULUI Tău, care este VIAŢA cea nepieritoare. Amin.
(Părintele Ghelasie Gheorghe, “Rețetele Medicinii Isihaste pentru cei grav bolnavi”, ed. Platytera, 2016, p. 7.)
Ce este boala? Este efectul „păcatului”. Dar celui bolnav nu i se mai impută direct păcatul, că însăşi boala este o „Răstignire”, cu tinderea spre „ÎNVIERE-tămăduirea”.
În boală trebuie să „treci” prin „răstignire-suferinţă”, dar cu Nădejdea nestrămutată a ÎNVIERII. Cine nu are această Nădejde este un „condamnat”...
A „Nădăjdui” este o „PORUNCĂ” a Lui DUMNEZEU, „care nu vrea moartea păcătosului, ci întoarcerea lui ca să fie Viu”. Nu te speria de „suferinţă”, dar caută alinarea şi chiar vindecarea ei. Pentru creştini, CRUCEA este „Biruinţa suferinţei”, nu însăşi suferinţa.
Ca Medicină Isihastă, noi indicăm o dublă terapie, atât a sufletului,
cât şi a trupului, în integralitate.
VIAŢA este DARUL Tău, DOAMNE. Noi prin păcat l-am rupt şi l-am distrus. Revarsă-L din nou, ca să nu piară CHIPUL Tău din Făpturile Tale.
Nu există moarte, ci doar VIAŢĂ. Făptura noastră este ca un „Vas”, care dacă este spart nu mai poate ţine DARUL VIEŢII în el. Noi încercăm să „reparăm” Vasul, dar fără o încă Readucere a DARULUI Tău, VIAŢA ne lipseşte.
DOAMNE, Cel în TREIME IUBIRE şi VIAŢĂ, Miluieşte Zidirea Ta cu Mângâierea PALMEI Tale. Binecuvintează-ne, PĂRINTE DUMNEZEU, Iartă-ne, FIULE MÂNTUITOR şi Tămăduieşte-ne, DUMNEZEULE, DUHULE PREASFINTE.
Sfinţii Tăi sunt Mărturia DARULUI VIEŢII. Fă-ne şi pe noi Părtaşi acestora. Pentru Rugăciunile Preacuratei MAICII Tale îndeosebi, dă-ne şi nouă SĂNĂTATEA VIEŢII.
IUBIREA cea ÎNTREITĂ şi absolută, Miluieşte-ne şi pe noi, păcătoşii, ca iarăşi să căpătăm ASEMĂNAREA CHIPULUI Tău, care este VIAŢA cea nepieritoare. Amin.
(Părintele Ghelasie Gheorghe, “Rețetele Medicinii Isihaste pentru cei grav bolnavi”, ed. Platytera, 2016, p. 7.)
Ce este boala? Este efectul „păcatului”. Dar celui bolnav nu i se mai impută direct păcatul, că însăşi boala este o „Răstignire”, cu tinderea spre „ÎNVIERE-tămăduirea”.
În boală trebuie să „treci” prin „răstignire-suferinţă”, dar cu Nădejdea nestrămutată a ÎNVIERII. Cine nu are această Nădejde este un „condamnat”...
A „Nădăjdui” este o „PORUNCĂ” a Lui DUMNEZEU, „care nu vrea moartea păcătosului, ci întoarcerea lui ca să fie Viu”. Nu te speria de „suferinţă”, dar caută alinarea şi chiar vindecarea ei. Pentru creştini, CRUCEA este „Biruinţa suferinţei”, nu însăşi suferinţa.
Ca Medicină Isihastă, noi indicăm o dublă terapie, atât a sufletului,
cât şi a trupului, în integralitate.
(Părintele Ghelasie Gheorghe, “Rețetele Medicinii Isihaste pentru cei grav bolnavi”, ed. Platytera, 2016, p. 8.)
Fiindcă
trupul este un „comun” al sufletului şi al materiei, trebuie, deci, o
mâncare sufletească sfântă şi o mâncare materială
nedistructivă-sănătoasă. Să se treacă urgent la o „mâncare sufletească
şi materială” sănătoasă este condiţia tratării bolilor.
(Părintele Ghelasie Gheorghe, “Rețetele Medicinii Isihaste pentru cei grav bolnavi”, ed. Platytera, 2016, p. 9.)
Nu fi fixist (adică să faci doar ce crezi tu); cu voinţă ascultă şi
de alţii. Astfel, te vei vindeca de propriile iluzii şi încăpăţânare. Nu
fi izolat şi însingurat, ci în dialog cu toţi şi cu toate (păcatul
demonic face tocmai un gol de dialog). Viaţa este comunicabilitate. Fii
comunicabil, chiar dacă te forţezi. Fii vesel, chiar dacă nu te simţi
bine, pentru că fondul vieţii este bucuria-lumina. Impune-ţi un zâmbet
permanent. Suportă şi ce nu-ţi place la alţii şi treci peste
toate defectele lor (care sunt legate de caracterul propriu). Nu mustra
direct, nu spune greşelile, fii delicat când faci, totuşi, câte o
observaţie. Nu te enerva că alţii nu sunt ca tine, ci-ţi stau chiar
împotrivă. Astfel, te vei vindeca de contrarietate şi te vei bucura de
convieţuire în tot momentul. Încearcă să ai afecţiunea mai tare decât
respingerea. Nu admite frica, timorarea, grija zilei de mâine; nu-ţi fă
iluzii, lasă totul la momentele lor. Timorarea este slăbănogirea
sufletului. Fii optimist, chiar dacă lucrurile par total încurcate;
crezi în rezolvarea miraculoasă. Toate simptomele de boală, toate
certurile, toate contradicţiile, greşelile tale şi ale altora,
consideră-le trecătoare şi tu, astfel, vei rămâne neatins. Chiar dacă ai
avut şi mai ai crize violente, toate vor trece; nu admite teama că va
fi mai rău, ci mai bine. Nu admite tristeţea după greşeli şi conflicte,
lasă-le la momentul când te vei analiza pe tine (la spovedanie, mai
ales). Nu fă o scrupulozitate patologică. Nu abandona activitatea, chiar
dacă nu te simţi bine şi dai randament puţin. Cât ai fi de bolnav, nu
renunţa la un anume activ, cât de cât. Este ODIHNA pentru toate.
Bucură-te, chiar dacă ţi se pare că nu ai progresat deloc. Viaţa are o
supralege, a ODIHNEI SACRE, indiferent de stare. În această ODIHNĂ nu
mai contează nici o evaluare, este DARUL Lui DUMNEZEU peste toate
considerentele. Bucură-te şi tu cu adevărat de acest miracol.(Părintele Ghelasie Gheorghe, “Rețetele Medicinii Isihaste pentru cei grav bolnavi”, ed. Platytera, 2016, p. 9.)
"Condiţia de făpturi create este să fim mereu în „COMUNICARE” cu
DUMNEZEU CREATORUL, Comunicare ce se face spiritual şi trupeşte în
acelaşi timp. Sufleteşte, ne „HRĂNIM” din cele DUMNEZEIEŞTI prin CHIPUL
CUVÂNTULUI şi DUHULUI, iar trupeşte, prin chipul mâncării" (Părintele
Ghelasie Gheorghe, “Rețetele Medicinii Isihaste pentru cei grav
bolnavi”, ed. Platytera, 2016, p. 92).
Atenţie la acest „fond de auto-toxicitate”, pe care medicina îl consideră „fond psihic”, dar care are şi o prelungire fiziologică fizico-chimică. A nu ţine supărare, a nu duşmăni, a avea credinţă în Binele DIVIN, a ierta, a nu mai face fapte ce vatămă pe alţii, etc. nu sunt simple „formule” psiho-terapeutice, ci reale „dezintoxicări”, atât sufleteşti, cât şi biologice.
(Părintele Ghelasie Gheorghe, “Rețetele Medicinii Isihaste pentru cei grav bolnavi”, ed. Platytera, 2016, p. 92).
Atenţie la acest „fond de auto-toxicitate”, pe care medicina îl consideră „fond psihic”, dar care are şi o prelungire fiziologică fizico-chimică. A nu ţine supărare, a nu duşmăni, a avea credinţă în Binele DIVIN, a ierta, a nu mai face fapte ce vatămă pe alţii, etc. nu sunt simple „formule” psiho-terapeutice, ci reale „dezintoxicări”, atât sufleteşti, cât şi biologice.
(Părintele Ghelasie Gheorghe, “Rețetele Medicinii Isihaste pentru cei grav bolnavi”, ed. Platytera, 2016, p. 92).
Boala
blochează mişcarea şi de aceea trebuie să o restabilim. Degeaba mănânci
dacă nu va circula armonios în tot organismul. Mişcarea aceasta să nu
fie confundată cu sportul sau alte practici oculte. Este o mişcare
normală a funcţiunilor organice, ce trebuie mereu restabilită, păcatul
fiind acela care adaugă mişcări negative şi distructive. După cum te
speli şi faci toaleta normală, aşa trebuie să devină şi mobiloterapia,
mişcarea. Cine nu se spală se împute şi cine nu se mişcă, la fel, se
„strică”.
(Părintele Ghelasie Gheorghe, “Rețetele Medicinii Isihaste pentru cei grav bolnavi”, ed. Platytera, 2016, p. 29).
(Părintele Ghelasie Gheorghe, “Rețetele Medicinii Isihaste pentru cei grav bolnavi”, ed. Platytera, 2016, p. 29).
(Părintele Ghelasie Gheorghe, “Rețetele Medicinii Isihaste pentru cei grav bolnavi”, ed. Platytera, 2016, pp. 27-28).
Medicina Isihastă prezentată de părintele Ghelasie de la Frăsinei are caracteristicile unei tratări cuprinzătoare a problemelor omului contemporan, în varietatea planurilor lor de manifestare. Putem astfel vedea un demers terapeutic de refacere a memorialului comunicării cu Dumnezeu prin alipirea la Trupul lui Hristos, prin împărtășirea cu Sfintele Taine ale Bisericii și dialogul viu cu Sfânta Treime și cu toți sfinții (sacroterapia), în împletire cu un demers de tămăduire a puterilor sufletului afectate de patimi și de cultivare a virtuților (psihoterapia), un demers de recuperare prin dinamismul mișcărilor fizice a energiilor blocate (mobiloterapia) și un demers de regândire a hranei dintr-o perspectivă iconică (dietoterapia), în care primează aspectul comunicărilor între memorialuri vii, cu finalitatea asumării de către om a naturii spre a o aduce ca dar și a o asimila euharistic în taina Împărăției lui Dumnezeu.
Dietoterapia
este refacerea memorialului organic; mobiloterapia este refacerea
memorialului energetic; psihoterapia reface memorialul de suflet, iar
sacroterapia pe cel DIVIN.Toate sunt în „legătură” şi în egalitate,
încât nici unul nu poate fi neglijat.
(Părintele Ghelasie Gheorghe, “Rețetele Medicinii Isihaste pentru cei grav bolnavi”, ed. Platytera, 2016, p. 71).
(Părintele Ghelasie Gheorghe, “Rețetele Medicinii Isihaste pentru cei grav bolnavi”, ed. Platytera, 2016, p. 71).
Cei
grav bolnavi, cei care nu mai aveţi poftă de mâncare, cei cărora nu vă
mai primeşte stomacul aproape nimic, încă nu disperaţi. Hrana cu
„picătura” face cât cea cu „îmbucătura”, zice proverbul. Insistaţi pe
meniurile expuse, în cantităţi foarte mici, dar des. Dacă este de la
DUMNEZEU încă Viaţă, cu Rugăciunea proprie, lucrurile se pot schimba.
(Părintele Ghelasie Gheorghe, “Rețetele Medicinii Isihaste pentru cei grav bolnavi”, ed. Platytera, 2016, p. 75).
(Părintele Ghelasie Gheorghe, “Rețetele Medicinii Isihaste pentru cei grav bolnavi”, ed. Platytera, 2016, p. 75).
Unii,
când mănâncă, se gândesc la tot felul de „fantasmagorii”, cu tendinţe
contrare, negative. Nu admiteţi decât gânduri pozitive, vesele şi fără
nimic contrar. Orice contrar este o „distrugere” şi când mâncaţi trebuie
să aveţi „construcţie”, nu distrugere. Gândiţi-vă la DARUL Lui DUMNEZEU
şi iertaţi totul tuturor!
(Părintele Ghelasie Gheorghe, “Rețetele Medicinii Isihaste pentru cei grav bolnavi”, ed. Platytera, 2016, p. 75).
(Părintele Ghelasie Gheorghe, “Rețetele Medicinii Isihaste pentru cei grav bolnavi”, ed. Platytera, 2016, p. 75).
Orice păcat produce în noi o „mâhnire de moarte", ce secretă otrava morții, de unde suportul multor boli.
(Părintele Ghelasie Gheorghe, “Rețetele Medicinii Isihaste pentru cei grav bolnavi”, ed. Platytera, 2016, p. 55).
(Părintele Ghelasie Gheorghe, “Rețetele Medicinii Isihaste pentru cei grav bolnavi”, ed. Platytera, 2016, p. 55).
Medicina Isihastă prezentată de părintele Ghelasie de la Frăsinei are caracteristicile unei tratări cuprinzătoare a problemelor omului contemporan, în varietatea planurilor lor de manifestare. Putem astfel vedea un demers terapeutic de refacere a memorialului comunicării cu Dumnezeu prin alipirea la Trupul lui Hristos, prin împărtășirea cu Sfintele Taine ale Bisericii și dialogul viu cu Sfânta Treime și cu toți sfinții (sacroterapia), în împletire cu un demers de tămăduire a puterilor sufletului afectate de patimi și de cultivare a virtuților (psihoterapia), un demers de recuperare prin dinamismul mișcărilor fizice a energiilor blocate (mobiloterapia) și un demers de regândire a hranei dintr-o perspectivă iconică (dietoterapia), în care primează aspectul comunicărilor între memorialuri vii, cu finalitatea asumării de către om a naturii spre a o aduce ca dar și a o asimila euharistic în taina Împărăției lui Dumnezeu.
Florin Caragiu
duminică, 16 octombrie 2016
Apariție editorială: Ieromonah Ghelasie, Imnografie II. Acatistier, ed. Platytera, 2016
Prefață
„Dar când
mergeau ele să vestească ucenicilor, iată Iisus le-a întâmpinat, zicând:
Bucurați-vă!” (Mt. 28, 8). Acatistul este o expresie a bucuriei creștine
înaintea veștii celei bune a Învierii lui Hristos, ca o încununare a bucuriei
ce se revarsă din conștientizarea tainei întrupării dumnezeiești ce stă la
temelia vieții create.
Întruparea lui
Hristos la plinirea vremii a prilejuit iruperea în lume a unui nesecat izvor de
apă vie. Modelul iconic al versurilor din acatistele sfinților și ale sărbătorilor
creștine este dat de însăși grăirea îngerului Gavriil către Preasfânta Fecioară
Maria: „Și intrând îngerul la ea, a zis: Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Domnul
este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei” (Lc. 1, 28).
Cinstirea
sfinților este o punte luminoasă durată peste prăpastia morții între cele
vremelnice și cele veșnice. În modul de a fi al sfințeniei, orice act încărcat
de intenționalitate euharistică implică reciprocitate. De aceea, orice gând
cuvenit îndreptat de noi către sfinți e întâmpinat (și chiar anticipat) de
dragostea, binecuvântarea și ajutorul lor, al celor ce locuiesc întru
plinătatea harului dumnezeiesc.
Nu întâmplător,
pe lângă substanța lor doxologică, în țesătura acatistelor e împletit permanent
firul mulțumirii și recunoștinței pentru cei ce ne veghează și participă în mod
nevăzut la viața noastră, și cel
al bucuriei pentru sporirea în noi a simțământului prezenței lucrătoare a lui
Dumnezeu și a sfinților în toate cele ce se întâmplă.
Acatistul
exprimă o percepție a istoriei străluminată de sesizarea iconomiei divine, ce
atrage timpul spre limanurile eshatologice ale veșniciei. Viețile sfinților ne
oferă prilejul unei inversări de perspectivă în raport cu logica luptei
antagoniste a conflictului finalităților, expresie a căderii generatoare de
stări conflictuale ce macină o ființă în sine însăși și în raporturile ei cu
alteritatea.
Umplându-se de
harul lui Dumnezeu, sfinții au realizat că alimentarea conflictualității
interne și externe nu face decât să perpetueze și să adâncească starea de
cădere, și au tins din toată ființa și inima, cu tot cugetul și puterile, spre
actualizarea condiției euharistice a creației, după asemănarea iubirii
dumnezeiești.
Rodirea
sfinților ca mlădițe ale Trupului lui Hristos ne pune înainte faptul că viața
străluminată de har sfărâmă în cele din urmă boldul păcatului și al morții și
ne așază liberi în fața orizontului infinit al dragostei dumnezeiești, care ne
face părtași la un mod de a fi cu adevărat fericit.
În acatistele
îngrijite de Părintele Ghelasie de la Frăsinei și Părintele Valerian Dragoș
Pâslaru se împletesc ca într-o icoană trăirea liturgică, râvna mistică,
simțirea isihastă și lucrarea virtuților, înălțimea contemplației, adâncimea
smereniei și lărgimea dragostei, frumusețea versului și puterea lui de
străpungere a inimii, cinstirea, lauda și mulțumirea ce ne introduc în
intimitatea vieții dumnezeiești.
Rugăciunea apare
aici ca o bătaie de inimă a sufletului, o fluturare de aripă a spiritului, rod
al tainei Sfintei Liturghii celei mai presus de fire, prin care pregustăm viața
cu și în Dumnezeu.
Florin Caragiu
miercuri, 6 iulie 2016
Abonați-vă la:
Postări (Atom)