Translation Tuesday: Excerpts from Mediterranean Suite by Florin Caragiu

Not far away, the frescoes catch in their fishing nets The memory and the wind. Closely following behind us, the dolphins.

Today’s Translation Tuesday is brought to you by MARGENTO, Asymptote Editor-at-Large for Romania and Moldova, and poet and translator Marius Surleac. As you immerse yourself in these lines, it is worth keeping in mind Florin’s unique profile and approach to creation as he combines poetry, mathematics, and Eastern Orthodox theology. There is a specific emphasis on mystical practice, particularly the kind that involves “iconic Hesychasm.” These excerpts from Florin Caragiu’s work, Mediterranean Suite, explore a sense of nostalgia, loss, and change. 

Excerpts from Mediterranean Suite

It was only after long that we found the poet’s grave
In the graveyard by the sea. We barely made out
His name on the burial stone. We had passed
The spot several times
Without noticing it. Just as day after day people keep reaching
Your sight and you have no idea what they’re holding back.
Just as the blotchy calligraphic lettering
Overshadows a voice and its sharp beams
Coming out of a cloud of sea gulls, out of the lighted beacon
Piercing the sea’s costa and its coastal heart,
The wave amphitheater, and the city’s watery arteries.

Not far away, the frescoes catch in their fishing nets
The memory and the wind. Closely following behind us, the dolphins.

*
…
*
we travel and we change
along with the life that flows through us—
like a light beam that doesn’t leave anything
behind—we take the cedars with us,
houses of dry stone,
sculptures hibernating under cloth tarps.
a scarecrow
opens his arms widely
in the greenhouse, behind the white armchair.
at the terraced garden’s edge
overlooking the valleys inundated by the color green
we sit by the small pool in the rock
on the rock’s soft moss
our hands getting closer together.

Translated from the Romanian by MARGENTO and Marius Surleac

Florin Caragiu is the author of several poetry collections and is a theology essayist. He is the director of Platytera Press and an editor for Sinapsa, an interdisciplinary journal. He has published a large number of poetry selections and essays in high-profile literary magazines. He regularly takes part in various radio and TV programs as a special guest. Florin is also the organizer of the Sinapsa Reading Series and Festival.

MARGENTO (Chris Tănăsescu) is a poet, performer, academic, and translator who has lectured, launched books, and performed in the US, Southeast Asia, Australia, and Europe. His pen name is also the name of his multimedia cross-artform band that won a number of major international awards. He is co-author of poetryartexchange, his co-translations with Martin Woodside from Gellu Naum’s poetry (Athanor and Other Pohems) were nominated by World Literature Today as Most Notable Translation in 2013, and he has written the libretto for a rock opera composed by Bogdan Bradu. He deploys networks-of-networks and natural-language-processing algorithms in his collaborative poetry, and continues his work on the graph poem project together with Diana Inkpen and their students at the University of Ottawa. MARGENTO is Romania & Moldova editor-at-large for Asymptote.

Marius Surleac is a poet and poetry translator. His poetry was published by international journals such as Pif Magazine, MadHat Lit, The Ilanot Review, Literary Orphans, Prick of the Spindle, and other journals. His volume of poetry, Zeppelin Jack, was released by the Herg Benet publishing house in 2011. His translation of The Propaganda Factory, or Speaking of Trees (poetry) by Marc Vincenz was published with Tracus Arte publishing house in 2015. He translates poetry by Marc Vincenz, Fady Joudah, G. C. Waldrep, and others into Romanian. His recent poetry has been published by FIVE:2:ONE and his translations by Asymptote and Solstice. You can read more about Marius’s work here.

Despre Avva Ghelasie – Cuvânt înainte la Patericul carpatin

Cuviosul Ghelasie este o figură luminoasă a isihasmului carpatin, desprinsă parcă din Pateric. Sunt file de Pateric carpatin zugrăvite în locul binecuvântat de sfântul Calinic de la Cernica, la sfânta Mânăstire Frăsinei. Cu trecerea timpului, statura  duhovnicească a Părintelui Ghelasie se reliefează tot mai mult prin dezvelirea sfințeniei ce odihnea în viața sa, pe chipul său, în gesturile sale. Crâmpeiele de trăire și gândire evocate de ierarhi, preoți și simpli creștini care l-au cunoscut dezvăluie toate trăsăturile ce marchează un autentic trăitor și nevoitor, ce ne întâmpină aievea de dincolo de pragul acestei lumi, din lumina dumnezeiască pe care a experiat-o în starea de rugăciune și închinare fără oprire.

Cu această experiență a vederii dumnezeiești, sfinților le este descoperită inima omului, încât iubirea Sfintei Treimi însăși lucrează în ei spre alinarea durerilor lumii, spre trezirea conștiințelor întru o bucurie mai presus de toată apăsarea vieții curgătoare spre moarte. Urmând Mântuitorului Iisus Hristos, Părintele Ghelasie a purtat crucea acestei lumi cu o neînchipuită răbdare, blândețe și dragoste, topind contrastele vieții în culorile unei icoane de suflet, mângâiate de razele harului.

Avva Ghelasie părea desprins dintr-o lume ce va să vină, ca un părinte ce întâmpină pe fiii risipitori. Pentru el taina unirii omului cu Dumnezeu e chemarea definitorie și provocarea esențială a vieții create. Cu toată ființa sa s-a dedicat dezvăluirii acestei taine și deopotrivă adâncirii ei în conștiințe. A aprofundat în scrierile sale o perspectivă iconică asupra tainei întrupării dumnezeiești până la o vedere asupra lumii scufundată în icoana iubirii divine. De parcă ar fi vrut să salveze lumea toată în adâncul ei de nepătruns.

Pentru părintele Ghelasie viața duhovnicească în ansamblul ei este un rod al darului lui Dumnezeu înscris în ființa umană prin pecetea chipului divin, un rod adus la împlinire prin tainele Bisericii, culminând cu dumnezeiasca Împărtășire. Isihasmul apare aici în adevărata sa dimensiune și cuprindere ca o expresie a prefacerii liturgice a vieții omului în perspectiva realității eshatologice deschise de Învierea lui Hristos.

Numai într-o perspectivă iconică și în direcția lucrării liturgice a Bisericii vedem până la ultimele consecințe cum din Hristos tot trupul bine alcătuit şi bine încheiat, prin toate legăturile care îi dau tărie, îşi săvârşeşte creşterea, potrivit lucrării măsurate fiecăruia din mădulare, şi se zideşte întru dragoste (Efes. 4, 16).

Părintele Ghelasie se apropia de oamenii ce-l căutau cu dor de mântuirea lor, ascultându-le păsurile, discernând nevoia lor intimă de schimbare și împlinire, și găsind soluții surprinzătoare pentru a-i scoate din criză, sensibilizându-i față de taina Vieții ce ne stă înainte.

Natura însăși capătă în perspectiva iconică îmbrățișată de isihastul de la Frăsinei irizările așteptării descoperirii fiilor lui Dumnezeu (Rom. 8, 19), atingându-ne suspinul ei după izbăvirea din robia stricăciunii (Rom. 8, 21), în orizontul părtășiei la libertatea măririi fiilor lui Dumnezeu (idem).

Purtarea de grijă a părintelui îmbrățișa toate, urmând cu dedicare de sine iconomiei dumnezeiești. Logica adversității și resentimentului, aerul de superioritate, sau dimpotrivă, de frustrare, postura agresivă sau replierea blindată pe poziții defensive, infatuarea, ignoranța sau indiferența ce blochează atât de ades comunicarea îi erau străine. La el totul se descâlcea printr-o privire curată și pătrunzătoare, în care domnea o înțelegere adâncă asupra neputințelor omenești, dar și un discernământ ce reușea să scoată din iad, tocmai pentru că prin cuvintele sale sădea în fiecare inimă un colțișor de rai.

În fața unui astfel de om, nici măcar trist după adormirea lui nu poți fi, pentru că, așa cum a spus arhimandritul Neonil, starețul mânăstirii Frăsinei, după mutarea la cele veșnice a Părintelui Ghelasie, el este viu!

Florin Caragiu

În vizită la părintele Ghelasie... (Sfânta Mânăstire Frăsinei, 15 Octombrie 2017)

Apariție Editorială: Chipul iconic. Crochiuri antropologice. Reflexii ale chipului mistico-teologic ghelasian, vol. VI, editura Platytera, 2017

Cuprins:

† ÎPS VARSANUFIE, Avva Ghelasie de la Frăsinei – o icoană contemporană a isihasmului românesc – ….. p. 5

Pr. Dan Popovici, Îngerul merge în urma preotului (I)…… p. 9

Florin Caragiu, Cunoaşterea ştiinţifică în orizontul experierii tainei (II)….. p. 85

Arhimandrit Hristofor Bucur, Apariţia răului în lume… p. 167

Marius Dumitru Linte, Iconicitatea iconomică (M.-J. Mondzain) …. p. 189

În această serie de volume, învelită sub Chipul Iconic, se așază descoperit crochiuri de cuvinte-chip. Sunt memorii-cuvânt ce evocă, nu fără rest, o asemănare in actu. Nu este aici un demers mimetic sau de apropiere a urmei pașilor unui parcurs portretistic, ci surprinderea acum, în contururi deschise, a recunoașterii arătate, prin reflexie a tainei prezenței unui anume chip mistic isihast.
În desenul acestor încercări/studii nesfârșite deplin se cuprinde memoria-mișcare a unor gesturi ce reiterează extensiv, actual, contextual, rodirea întru asemănare a acestui venerabil și vrednic de pomenire teolog și mistic isihast carpatin care este Ghelasie Ieromonahul.
Este un discret început de onestă și de acum mai largă înțelegere a unei mărturii isihaste complexe, adânc hristologice și profund ecleziologice.

Neofit

Imagini de la Lansarea volumelor: Ierom. Ghelasie, Memoriile unui Isihast. Filocalie Carpatină, vol. 1-2, ed. Platytera, 2017. Invitat special: Prof. dr. Ionel Popescu, Facultatea de Matematică, Universitatea din București - 10 Octombrie 2017, Alouette

O icoană – rod al ‘insistenței’ gândului Părintelui Ghelasie

„O noutate, căci aproape uitasem. Am luat de la atelierul meu de la Limoges această Icoană pe care am făcut-o la îndemnul părintelui Ghelasie. Era în august 1995, când venind prin țară am stat și câteva zile la Frăsinei... și într-una din zile, părintele Ghelasie mi-a spus: 'Frățicule, hai la stână la fratele Vlasie, căci e un ucenic tânăr acolo, și să-i arăți cum se face o Icoană’; era acolo un frate tânăr... acum și el pictor deosebit de valoros... Cert e că Părintele Ghelasie a insistat să fac aceasta, și am făcut-o; am preparat lemnul și în zilele ce au urmat, am și pictat-o în doar câteva ore! Lui i-a plăcut tare mult această Iconiță, mi-aduc aminte...; i-am spus că o voi avea pe viitor cu mine în Franța, spre amintire... mai apoi la plecare, pe 19 august 1995 (lucru scris pe spatele Icoanei), am trecut la Biserica din vale de Frăsinei, unde Părintele Ghelasie slujea; am dat iconița să o binecuvânteze și să o sfințească... și așa a făcut!... și uite așa... Icoana aceasta a devenit ca rod al ‘insistenței’ gândului Părintelui Ghelasie... căci recunosc că nu prea mă trăgea atunci inima să fac aceasta, având în vedere timpul meu de ședere la Frăsinei... relativ scurt... Dar asta a fost Voia Domnului! cred eu... și a Duhului Sfântului Calinic!” (Cristi Neacșu).