Ierom. Ghelasie Gheorghe: "Bărbat şi femeie"

Maica Domnului pe tron cu Pruncul Iisus. Iconograf: Manuil Panselinos














UN ANUME CUVÂNT al Tău,
CHIP de FIU al Lui DUMNEZEU,
Din „COASTA FIREA“ Sa
Creează şi un Anume Chip al Sufletului meu,
Chip de Fiinţă Creată.

Şi dacă Chipul de FIU al Lui DUMNEZEU
Este în faţă,
Se Naşte Chipul de Adam Bărbat;
Şi dacă Chipul de Creaţie este înainte
Se Naşte Chipul de Eva Femeie.

Astfel noi avem şi Chip de DIVIN şi de Creaţie
Ce sunt Arhechipurile Fiinţei noastre,
Care apoi ne Configurează
Ca Centre de Personalitate,
Bărbat sau Femeie ce sunt în egalitate.

Iubirea este Chipul de Icoană în Sine,
Icoana Lui Dumnezeu Tatăl pentru Fiul Său
Prin Sfântul Duh, Dragostea tot pentru Fiul Său.

Viaţa Dumnezeiască este în Iubirea Lui Dumnezeu Tatăl pentru Fiul
Şi Inima Fiului şi a Sf. Duh Bat Odată cu a Tatălui
Şi Icoana Iubirii Tatălui este Unica Icoană a Lor.

Viaţa de Creaţie este în Inima Mamei tot pentru Fiul,
Inima Mamei fiind Asemănare de Inima Tatălui,
Închinare ce Coboară şi Urcă fără încetare...

Adam este Chipul peste Chipul de Creaţie,
Eva ieşind din coasta lui, Copilul Inimii lui Adam,
De unde Eva are în Inima sa Coasta-Copilul lui Adam.

Adam nu face nunta de desfătare cu Eva,
Adam Dăruieşte din Chipul Tatălui pe Fiul său
Şi Eva primeşte în Inima sa pe Fiul prin Adam.

Bucuria Întâlnirii dintre Adam şi Eva nu este o simplă plăcere,
Este Ritualul Sacerdotal al Coborârii Fiului în Întrupare,
Prin Adam Preotul, în Biserica Eva Născându-se Fiul-Euharistia.

Prin Fiul-Euharistia se Întâlnesc Adam şi Eva ca Împărtăşire,
Nu fiecare se absoarbe în Inima sa singulară,
Ce înseamnă omorârea a Însăşi Euharistiei-Fiului.

Adam este Sacerdotul ce are în Sine Puterea-Sămânţa Euharistiei
Şi Eva este Biserica-Potirul, Inima Altar al Fiului Euharistic
Şi Adam şi Eva Slujesc Împreună Întrupării Fiului Euharistic.

Adam nu este „bărbatul Evei“ ci Preotul Chipul direct de Dumnezeu
Şi Eva nu este „femeia“ lui Adam, ci Biserica întrupării Lui Dumnezeu,
Iar amândoi nu fac desfrânare, ci Liturghia Euharistiei Fiului.

De aceea, după căderea din Rai, Adam cade din Preoţie
Şi Eva cade din Chipul de Icoană-Biserică
Şi Slujirea lor se face un joc descralizat fără Fiul Euharistic, ce este uitat.

Bietul Adam, din Preot se face un actor de teatru
Şi Eva se face o vrăjitoare ce fură Preoţia lui Adam,
Făcându-se pe sine preoteasa unei magii ce junghie Copilul Euharistic.

Oribilă transformare a Liturghiei Dumnezeieşti în omorârea Fiului!...
Când Eva este preoteasa, însăşi Viaţa lui Adam este Sacrificată,
Şi Fiul lui Adam este omorât, şi sângele este aruncat la gu¬noi...

De aceea, după cădere, Vine Marele Preot Hristos
Şi restabileşte adevărata Preoţie ce este Semnul Fiului,
Restabilind, totodată, şi adevărata Biserică Icoană de Maica Domnului.

Odată cu Restabilirea Bisericii Ca Icoană a Maicii Domnului,
Vrăjitoria preotesei-magiei este desfiinţată
Şi adevărata Liturghie Euharistică, prin Hristos Cel Înviat se săvârşeşte.

Liturghia Hristică nu mai este Jertfa Sângeroasă,
Eva nu mai omoară pe Fiul Lui Dumnezeu,
Ci Fiul Lui Dumnezeu Învie pe Însăşi Mama Biserică.

Dacă Eva are Menire să Nască pe Fiul Lui Dumnezeu
Şi căderea o face omorâtoare de această Menire,
Vine Însuşi Fiul Lui Dumnezeu să o renască pe Eva, ca Maică a Domnului.

„Maica Domnului, prin Tine se face Restabilirea Creaţiei,
Prin Întruparea Hristică ai redevenit Mama Cerească-Biserica,
Ce Renaşte Creaţia la Viaţa veşnică!“

„Maica Domnului, Tu ai Renăscut Icoana-Chipul pierdut,
Tu ai Renăscut Biserica Fiului Lui Dumnezeu,
Mă Închin Icoanei Tale că Porţi cu adevărat în Braţe pe Dumnezeu''.

Femeie, tu eşti Biserica Preoţiei lui Adam,
Menirea Întrupării Fiului Lui Dumnezeu prin Adam,
Nu fi ucigaşa Bisericii proprii şi a Lui Dumnezeu şi a lui
Adam,
Femeie, nu ucide Preoţia lui Adam prin vrăjitoria ta,
Adame, nu ucide Biserica Evei prin desacralizarea ta,
Amândoi fiţi Biserică şi Preoţie Întrupării Fiului!

Plinătatea Iubirii femeii nu este bărbatul, ci Fiul
Şi plinătatea Iubirii bărbatului, de asemenea, tot Fiul.
În „golul“ de Fiul este ucidere şi desfrânare.

Iar Deplinul Creaţiei este Iubirea Lui Dumnezeu
Şi în „golul“ de Iubirea lui Dumnezeu apare ura-negarea,
În „golul“ de Dumnezeu Creaţia se Auto-desfiinţează.

(text apărut în volumul Ierom. Ghelasie, "Isihasm", ed. Platytera, Bucureşti, 2007, pp. 106-111).

Versiunea în limba engleză poate fi accesată aici.
Versiunea în limba germană poate fi accesată aici.

Ierom. Ghelasie Gheorghe: "Memorii Primordiale"

1

TATĂL, FIUL, SFÂNTUL DUH
Sunt DUMNEZEU TREIME,
O FIINŢĂ şi o FIRE,
Absolutul Cel de Sine.

Zice FIUL: „După CHIPUL Nostru
Să mai Dăm Fiinţă
Şi-unui Chip Creat.
EU îi Dau CHIPUL de FIU,
Tu, PĂRINTE, Dăruieşte-i
Fiinţă, ca un FĂCĂTOR,
Şi Tu, DUHULE, de asemeni,
Dăruieşte-i Viaţă".

Şi TREIMEA cea din Sine
Se mai face şi-n Creaţie
Încă o TREIME*.

2

„La Început a fost CUVÂNTUL LITURGHIA“.
În ne-nceput a fost IUBIREA
Cu Taina Sa, TREIMEA,
Ce este NAŞTEREA-CUVÂNTUL,
Ce este LITURGHIA.

Îngenunchează-n FAŢA
ICOANEI DUMNEZEIEŞTI,
Ce este LITURGHIA IUBIRII,
CHIPUL DOMNULUI HRISTOS.

Descalţă-te de toate „afară“,
Pleacă-ţi Fruntea dincolo de „podeaua de carne“,
Intră în Biserica-Bethleem
Unde MIELUL Cel de SUS
Se face şi Liturghie Pământească,
Ca Lumea să se Nască.

BATE INIMA LITURGHIEI în DUMNEZEU,
Bate şi în Cer şi pe Pământ,
ACEEAŞI INIMĂ HRISTOS,
De SUS şi de Jos.

Cine poate împiedica IUBIREA,
Cine-i poate pune hotar?

Iată pe LOGOSUL DIVIN,
care este totodată
LITURGHIA DUMNEZEIRII, în Sine,
şi cea din Creaţie.

Înfricoşată este Taina Creaţiei,
Că Tu Însuţi o Liturghiseşti;
Tu Însuţi Te ÎNTRUPEZI
Şi Lumea întreagă
O faci TRUPUL Tău,
Prin care şi noi putem URCA
Până în DUMNEZEU.

Şi eu şi fiecare suntem
Un CHIP de Liturghie,
Un Anume CUVÂNT-IUBIRE,
CHIP în Veşnicie.

Şi Fiecare suntem
Chip de Creaţie şi CHIP al Lui DUMNEZEU,
Care Se ÎNTÂLNESC
Doar în CHIPUL Liturgic al Tău.

Doar în acest CHIP mă Regăsesc
În ÎNTÂLNIREA cu Tine,
În CHIPUL Tău de Liturghie,
TAINĂ negrăită de IUBIRE.

Niciodată nu se opreşte
LITURGHIA IUBIRII,
De aceea este „INIMA NEMURIRII“,
INIMA în Bătaie neîncetată
Care nu încetează nicodată.

IISUSE, Bate INIMA TA
În DUMNEZEU, în Cer şi pe Pământ,
În toate Inimile Lumii Bate,
POTIR cu SÂNGE
De DUMNEZEU şi de Creaţie,
Care mereu în LITURGHIE
Se fac EUHARISTIE.

DOAMNE IISUSE, Vin şi eu
La ALTARUL LITURGHIEI Tale,
Unde mă aduc ca pe o „Prescure“
Pe care să o LITURGHISEŞTI.

De puţina mea Iubire nu te scârbi.
Tu m-ai Creat din IUBIREA Ta
Şi CHIPUL IUBIRII S-a Pecetluit
În Veşnicie pe Fiinţa mea,
Şi Această PECETE fă-o JERTFELNIC
Pe care mereu LITURGHISEŞTI,
Şi în Fiinţa mea Te Întrupezi.

Eu sunt căzut din Iubire
Prin multe păcate
Şi zac în prăpastie de moarte,
Dar, DOAMNE,
Primeşte-mă ca pe o Prescure
Din care fă LITURGHIE
Şi „Toarnă” în POTIRUL Tău
Şi o „picătură” din Sângele meu,
Ca IUBIREA Ta şi a mea
Iarăşi să se ÎNTÂLNEASCĂ.

Tu mereu, DOAMNE,
Ne Naşti din IUBIREA Ta,
Şi Creaţia Te Naşte
Neîncetat, de asemenea,
Şi IUBIREA ÎNTÂLNITĂ Se face EUHARISTIE,
PÂINE de Cer şi de Pământ,
CUVÂNTUL care TRUP S-a făcut.

DUMNEZEIASCA PÂINE-HRISTOS,
DUMNEZEU şi Creaţie în UNIRE,
Iată ICOANA ce nu este idol,
În care şi Lumea şi Însuşi DUMNEZEU
Deodată se ÎNCHINĂ.

Tu, DOAMNE IISUSE HRISTOASE,
FIUL Lui DUMNEZEU şi Fiu de Creaţie,
Din LITURGHIA IUBIRII
Naşti Biserica-MAMA Lumii,
Creaţia cu DUMNEZEU în Braţe.

O, IUBIRE a Lui DUMNEZEU înfricoşată,
Cum Te faci şi Chip de Făptură,
Ca şi Lumea să primească
DIVINA Măsură!

O, DUMNEZEU ÎNTRUPAT
Ca şi Lumea să URCE în DUMNEZEU,
DOUĂ IUBIRI ce S-au Găsit
„Peste prăpastia de Absolut“.

De aceea niciodată nu se opreşte
LITURGHIA IUBIRII,
INIMA Nemuririi.

Dacă vreodată LITURGHIA s-ar opri,
Dintr-o dată „toate ar pieri“.

IUBIREA este Necontenita LITURGHISIRE,
Este Nesfârşita NAŞTERE de Sine,
IUBIREA este „Absolutul RITUAL“
Ce Se face EUHARISTIE-DAR.

Ce este mai Minunat,
DIVINUL ÎNTRUPAT
Sau IEŞIREA Făpturii „peste“ Sine
În DIVINUL Dincolo de orice Chip Creat?
DIVINUL făcut Trup este HRISTOS,
Peste Trup este DUHUL SFÂNT,
Şi Ei fără despărţire,
Deodată şi UNA Sunt.
HRISTOS face DIVINUL
TRUP de ÎMPĂRTĂŞIRE,
SFÂNTUL DUH face TRUPUL
CHIP de ÎNDUMNEZEIRE,
HRISTOS şi SFÂNTUL DUH –
A BISERICII LITURGHISIRE.

Un ANUME CUVÂNT al Tău
A Creat un Anume Suflet al meu,
Şi cele Două Chipuri stau Faţă în Faţă,
Aceasta fiind a mea Viaţă,
Să mă Văd în Tine
Chip şi Asemănare,
Fără amestecare.

Eu sunt mai Întâi
Un CUVÂNT de-al Tău,
Înscris în Tine, CARTEA VIEŢII,
Pe care apoi îl ROSTEŞTI
Şi mie mi-l Dăruieşti.

BATE în Fiinţa mea
CUVÂNTUL DIVIN,
INIMĂ de DUMNEZEU.

Iar când pe acesta Îl Aud,
Şi Inima mea
Răspunde Asemenea.

O, Taină a ROSTIRII,
Taina NAŞTERII!

Tu m-ai ROSTIT pe mine
Şi eu Te Rostesc pe Tine!

Când voi ajunge să AUD ROSTIREA
Din care m-am Născut,
Atunci şi eu, IISUSE, mă voi face
Cu Tine „ACELAŞI TRUP“.

3

DOAMNE IISUSE HRISTOASE,
ICOANA din Cer şi de pe Pământ,
Tu eşti CHIPUL
Prin care toate s-au făcut.

Taina DUMNEZEIRII
Este Taina NAŞTERII Tale,
Din TATĂL Cel fără început.
Şi Taina Lumii
Este tot Naşterea Ta
Şi într-un Chip de Făptură,
DUMNEZEU şi Creaţie
În aceeaşi măsură.

CHIPUL TATĂLUI DUMNEZEU
Este dincolo de Vederea noastră,
Dar CHIPUL tău de FIU
Ne Deschide şi nouă
O Tainică Fereastră.

O, CHIP de ICOANĂ,
De DUMNEZEU şi de Creaţie,
De Cer şi de Pământ,
CHIP şi ASEMĂNARE,
Ţie se Cuvine
ÎNCHINARE!

4

DUMNEZEIREA Deschide
UŞA spre Lume
Prin CHIPUL FIULUI Său,
Şi Lumea deschide şi ea o Uşă
Prin care Se VEDE DUMNEZEU,
Chipul MAMEI FECIOARE
Cu PRUNCUL DIVIN în Braţe,
TAINA Icoanei de Creaţie.

Acestei ICOANE se ÎNCHINĂ
Şi Cer şi Pământ deodată,
Şi prin ea se ÎNTÂLNESC
Toate laolaltă.

FECIOARA-MAMÃ
Este ICOANA Lumii,
PRUNCUL HRISTOS
Este ICOANA Lui DUMNEZEU
Şi ÎNTÂLNIREA lor de TAINÃ
Dă Lumii DUMNEZEIASCA HAINÃ.

*

În Tine este ICOANA de SUS
Cã Porţi în Braţe
Pe DUMNEZEIESCUL IISUS,
În Tine este Icoana de Jos,
De Pământ,
Şi aşa în ICOANA Ta sunt
Şi DUMNEZEU şi Creaţia, Împreunã.

O, CHIPUL ICOANEI
MAICII DOMNULUI,
Tu îmi deschizi
UŞA spre DUMNEZEU
Care Se ÎNTRUPEAZÃ în Lume
Ca sã mã Întrupez
În DUMNEZEU şi eu.

(text apărut în volumul Ierom. Ghelasie, "Isihasm", ed. Platytera, Bucureşti, 2007, pp. 97-105).

* Treimea în Sine ni se descoperă în actul Creaţiei ca Treime iconomică, după chipul lui Dumnezeu fiind creat însuşi omul (n.red.).

Versiunea în limba engleză poate fi accesată aici.
Versiunea în limba germană poate fi accesată aici.

Ierom. Ghelasie Gheorghe: "La Răscrucea HOTARELOR de TAINĂ"

DOAMNE, TU ai Creat
O Lume
Care să Te poată ÎNTÂLNI,
Să Te poată IUBI
Pe Tine, Cel Care din IUBIRE
Ai Făcut Lumea!

Dar Lumea
Stă Dincoace de Tine,
Că între Lume şi Tine
Este un HOTAR
Ce DEOSEBEŞTE Făptura
De CREATOR,
O Răscruce de TAINĂ
Unde ALTAR
De SFÂNTĂ ÎNCHINARE
Se Face,
Unde Tu Însuţi Vii
Şi CHEMI Lumea
Să Vină la Tine,
Să TREACĂ HOTARUL
Doar în PREFACEREA Ta,
ÎMBRĂCATĂ în HAINA
De TAINĂ.

Însuşi Cerul are un HOTAR
Peste care nu TRECE
Decât în TAINA
NUMELUI Tău,
Ce este DINCOLO
De tot Numele,
Dar care se „ŞOPTEŞTE“
În IUBIREA Ta,
Ce este TAINA
Însăşi a NUMELUI
Căruia Se ÎNCHINĂ
Şi Cântă în
Nespusă Slavă!

Pământul cu toată Făptura
Are HOTARUL de TAINĂ,
Unde toate se OPRESC
Şi fac ALTAR
Pe care Se DĂRUIESC
JERTFE Vii,
Pe care Tu, DOAMNE,
Le PRIMEŞTI
Şi în MISTUIREA
IUBIRII
Le PREFACI,
Şi aşa TRECEREA
DINCOLO peste HOTAR
Poate să „FIE“.

Lumea nu poate
TRECE HOTARUL de TAINĂ,
Că este Făptură Creată,
Dar Tu Însuţi
ÎNTINZI
IUBIREA Ta
Care Se Face
DRUM peste HOTAR
Unde VEŞNICIA
Se Face
ÎNTÂLNIREA,
TAINA dintre
Tine şi Lume,
NUME-ÎNCHINARE,
IUBIRE-
UNIREA peste toate
IUBIREA-OPRIREA
FAŢĂ în FAŢĂ,
Ce nu se mai Sfârşeşte,
Care mereu ÎNCEPE
Şi mereu se Face
TAINĂ şi Răscruce,
ALTAR şi TRECERE,
IUBIRE fără margini
În care toate se ADUNĂ,
DARURI de ÎMPĂRTĂŞIRE,
HOTAR fără OPRIRE,
OPRIRE fără HOTAR,
DUMNEZEU şi Lume
În ÎNTÂLNIRE!

*

DOAMNE, iată-mă şi pe mine,
La HOTARUL-Răscrucea de TAINĂ
Văd DRUMUL Ceresc
Cu NUMELE
Celui ce s-a ÎNTRUPAT,
FIUL Lui DUMNEZEU,
CUVÂNTUL CREATOR,
Care CRUCEA Lumii
La ÎNVIEREA Veşniciei
A Ridicat.

Şi aşa,
Cu NUMELE DUMNEZEIESC,
Cu ÎNCHINAREA Lui,
DINCOLO Pornesc
În LUMINA Cerească
Fără de Seamăn.

Iată-mă, DOAMNE,
Şi la HOTARUL
Unde Universul întreg
Este PLIN de Frumuseţi
Şi de Miresme
Care pe Tine Te MĂRTURISESC.
Nu este voie sa se rupă ceva.
Le Mângâi cu Mâna
Şi în şoapte de TAINĂ
AUD Cântarea DUMNEZEIASCĂ
Ce mă TRECE Peste HOTAR.

Iată-mă şi la Răscrucea
Unde o ICOANĂ
STĂ LUMINATĂ
De o Candelă
Care nu se mai Stinge Niciodată!
Mă OPRESC
Cu Privirea
La CHIPUL de TAINĂ
Şi AŞTEPT
De asemeni să mă PRIVEASCĂ...

NUMELE DUMNEZEIESC
Îmi răsună în Inimă,
În Urechi
Aud Cântarea Întregii Lumi,
PRIVIREA ICOANEI
Le UNEŞTE pe Toate
În CEVA
În Care DUMNEZEU şi Lumea
Se ÎNTÂLNESC
FAŢĂ către FAŢĂ
Şi nu mai contenesc
Să STEA în OPRIREA
Ce se face VEŞNICIE
Şi totodată
TRECERE ne-oprită
În VEŞNICIE.

O, CHIP de IUBIRE
Care le UNEŞTI pe toate!
O, ICOANĂ,
HOTARUL şi RĂSCRUCEA
Unde Toate TAINELE
Se ÎNTÂLNESC
Şi se ÎMPĂRTĂŞESC
La CINA Cea de TAINĂ,
În VEŞNICIA
Unde mereu este HOTAR
Şi mereu TRECERE.

(text apărut în volumul Ierom. Ghelasie, "Isihasm", ed. Platytera, Bucureşti, 2007, pp. 92-96).

Versiunea în limba engleză poate fi accesată aici.
Versiunea în limba germană poate fi accesată aici.

Ierom. Ghelasie Gheorghe: "CHIP şi ASEMĂNARE. Cântarea FIULUI lui DUMNEZEU"

Preasfânta Fecioară Maria cu Pruncul Iisus, icoană zugrăvită de părintele Ilie















(DIN MEMORIILE ORIGINILOR)

O, PĂRINTE, CHIPUL Absolut
Cel ce eşti înainte de toate,
Cel NENĂSCUT
Şi în Sine NĂSCĂTOR,
Deplinul în Sine
Ţie Se cuvine
Prima Cinstire
Cu Închinăciune.

În Mine, FIUL Tău, Te Renaşti
Şi eşti PĂRINTE şi TATĂ.
În Mine FIUL Tău eşti Întreg
Şi Infinitul Tău Se Deschide
Într un Infinit ce Infinitul Cuprinde.

PĂRINTE, în Mine eşti
Absoluta IUBIRE
Ce Mă NAŞTE ca FIU,
IUBIRE fără oprire,

PĂRINTE absolut şi TATĂ,
În Mine, FIUL Tău, eşti – încă o dată –
Şi nimeni Adâncul Tău nu-l Cuprinde
Decât FIUL Tău care-L Deschide.

În Mine este toată Viaţa Ta
Şi Viaţa Mea este în Tine,
O, IUBIRE,
Tu eşti UNICUL CHIP-ICOANĂ
În Sine şi în Afară.

**

PĂRINTE, Eu, FIUL Tău,
Sunt TOTUL absolut
Cel din Tine NĂSCUT
Şi nu mai este nevoie
Altceva să fie
Decât DUHUL SFÂNT
Cel tot din Tine Purces,
TREIMEA FIINŢEI absolute,
UNICUL în TREI FEŢE Nedespărţite.
Şi totuşi Eu, Fiul Tău,
Creez şi un Chip de Făptură
După a Mea Măsură,
În care Eu Însumi Mă Întrupez
Şi aşa Mă Înfăţişez
De Două ori FIU:
Cel UNUL NĂSCUT
Şi cel creat şi făcut
În ACEEAŞI PERSOANĂ.

Primeşte, PĂRINTE,
Şi Chipul Meu de Fiu creat,
Pe care Ţi-L pun Înainte
Ca pe un Dar de IUBIRE,
Fără contenire.

Şi mai mult,
Prin acest Chip de Fiu creat
Mai Creez şi o Lume
Ce va Cânta al Tău Nume,
Căruia Se cuvine
Iubire şi Închinăciune.

***

Eu, FIUL, LOGOSUL CREATOR,
Am Originea absolută
În Tine, TATĂL absolut,
Din care sunt NĂSCUT.

Dar ca Fiu de creaţie totodată
Am nevoie şi de o Origine creată
Ce înseamnă Chip de Mamă.

Cântare de FIU în Sine DUMNEZEIESC
Îţi aduc, PĂRINTE,
Şi totodată cântare de Fiu de creaţie
Aduc şi Mamei ce Mă Întrupează,
Două CHIPURI între care Eu sunt,
Două IUBIRI ce Se-NTÂLNESC
Şi în CHIPUL Meu de FIU Se UNESC.

(text apărut în volumul Ierom. Ghelasie, "Isihasm", ed. Platytera, Bucureşti, 2007, pp. 89-91).

Versiunea în limba engleză poate fi accesată aici.
Versiunea în limba germană poate fi accesată aici.