Ava Ghelasie: "Ne Naştem cu Menire Hristică"

Noi ne Naştem deodată ca Suflet pe care îl Creează direct Dumnezeu şi ca energii-Corp din Părinţii noştri. Sufletul nostru este Creat de Dumnezeu pe baza Corpului pe care îl Moştenim de la Părinţii noştri. Aici este o mare Taină a Misticii Creştine. Adam şi Eva au fost Creaţi direct şi pe baza Gândirii doar de Dumnezeu. Noi, Urmaşii lui Adam, suntem dublă origine, ca Suflet din Creaţia pe care o face Dumnezeu şi din Părinţi ca Trup. Mai mult, Iubirea Părinţilor noştri determină Crearea Unui Nou Suflet. Dumnezeu ne Creează Sufletul doar în Vederea şi în Măsura Noului Copil-Corp ce se Zămisleşte în Mamă. Astfel, Sufletul nostru nu este Creat doar ca simplă Întrupare într-un Corp Zămislit în Mamă, ci este Un Suflet Special în Măsura Unui Corp anume. De aici Destinul Hristic din noi, că Dumnezeu ne Creează ca Suflet cu Puteri şi Daruri speciale în vederea Mântuirii unui Corp Anume moştenit de la Anumiţi Părinţi.
Noi nu suntem nişte Suflete indiferente faţă de Părinţii noştri, ci suntem Suflete Înrudite cu Specificul Părinţilor. Părinţii noştri sunt Părinţii noştri în Veşnicie, după cum Dumnezeu este Creatorul nostru. Noi nu putem să ne negăm Părinţii noştri, nici să ne rupem de ei, ci în Veşnicie vom fi Înrudiţi şi în Legătură. Prin aceasta, Creştinismul este şi o Religie a Părinţilor ce nu se pot anihila niciodată. Şi în Viaţa Veşnică Părinţii noştri vor fi Părinţii noştri, iar noi, copiii lor. Şi comuniunea Veşnică va fi în Sublimul acestei Taine.
Astfel, Dumnezeu ne Creează ca Suflete cu menire de Mântuire şi de Învierea unor Moşteniri ce au nevoie de Restabilire şi Ridicare din păcat. Prin aceasta, Dumnezeu intervine direct în Restabilirea Creaţiei, fără s-o silească sau s-o oblige. Aşa, Sufletele Înzestrate cu Menire de Mântuire, ele însele fac în mod Firesc Intervenţiile respective. Aici este Împletirea Tainei Iubirii Lui Dumnezeu cu Taina Reînvierii Creaţiei. Creaţia, prin căderea din Rai, a ucis pe Dumnezeu din Creaţie, iar Dumnezeu este Reînviat tot de Creaţie prin Copiii săi Mântuitori. Dumnezeu Răspunde Creaţiei cu Iubire îndoită şi Creaţia Răspunde cu Reîntoarcerea la Dumnezeu. Dumnezeu ne Dăruieşte nouă, Copiilor, o dată cu Sufletele şi Puteri speciale de Mântuire şi Reînviere la starea adevărată de Creaţie care, de asemenea, Răspunde lui Dumnezeu cu Iubire şi Recunoştinţă.
Unii se întreabă cum mai Creează Dumnezeu Suflete Nevinovate pentru nişte Corpuri păcătoase şi bolnave... Aici este Taina Creştină, a Menirii Hristice de Mântuire şi Înviere din moarte a Creaţiei căzute. Unii cred că Sufletul nostru este totodată Naştere din Sufletul Părinţilor, iar alţii că este o Reîncarnare a Unui Suflet ce a mai fost şi face evoluţia Creaţiei. În viziunea pur Creştină, Creaţia nu se poate Crea pe Sine, încât Sufletul nostru nu se poate Naşte din Sufletul Părinţilor, iar Reîncarnarea de asemenea este nedemnă de o Creaţie Completă a Lui Dumnezeu. Creaţia nu evoluează de la inferior la superior, nici nu trece prin planuri Corporale diferite, nici prin renaşteri succesive, ci este o Creaţie Completă şi Deplină ca Rai, dar în involuţie şi destructurare după căderea din Rai, ca şi în Restructurare-Restabilire spre Chipul Perfect primordial pierdut.
Aşa, Dumnezeu Creează direct Orice Suflet Nou de Copil! Cum, un Suflet Nevinovat să se Întrupeze într-un corp păcătos şi bolnav? Este o condamnare?... În sens Creştin nu este o condamnare, ci o „Asumare” de Destin Hristic de Mântuire. După cum Domnul Hristos Vine Nevinovat şi ia păcatele Lumii în Vederea Salvării Lumii, ca Act de Dăruire şi Supremă Iubire, aşa fiecare Suflet nou creat de Copil Vine în Lume cu Destin Hristic de Mântuirea Părinţilor lui. Suflete al meu, dacă eşti Copil Creat al Lui Dumnezeu şi fratele Domnului Hristos, Omul-Dumnezeu, oare nu vrei şi tu să fii Un Urmaş Asemănător lui Hristos pentru Părinţii tăi?... Dumnezeu este Iubire Deplină, tu nu vrei să fii asemenea? Noi ne Naştem totodată ca Trup din Părinţi păcătoşi, fapt care atrage Naşterea Crearea de Suflet din partea Lui Dumnezeu.
Informaţiile păcătoase ale Trupului pătrund până în Conştiinţa Sufletului. Sufletul meu, ca Iubire, nu se murdăreşte de acestea, dar le „Primeşte” ca pe o Cruce în vederea Curăţirii lor. Doamne, eu Moştenesc păcatele adamice care nu îmi distrug Sufletul, ci îl fac Menire Hristică de Curăţirea acestor păcate. Doamne, Tu îmi Ceri, ca Demnitate de Fiu al Tău, să iau aceste păcate ca pe o Cruce a Mântuirii Părinţilor mei. Doamne, Tu mă Creezi cu Daruri Speciale de Suflet tocmai în Vederea acestei Cruci de Moştenire de la Părinţi. Eu nu sunt un condamnat al păcatelor Părinţilor mei, ci un Mântuitor al Părinţilor mei. Doamne, oare să refuz eu această Demnitate pe care Mi-o Dai Tu? Mă simt nedreptăţit?...
Iubirea poate lua Suferinţa nu ca nedreptate, ci ca pură Iubire ce se Depăşeşte pe ea Însăşi. Cine nu se Dăruieşte nu Iubeşte. Păcatul este ucidere de Iubire, dar Iubirea învie din ea însăşi şi aşa păcatul se şterge. Doar Iubirea poate şterge păcatul. Tu, Doamne, îmi înzestrezi Sufletul cu Iubire pentru Mântuirea Părinţilor mei şi aşa este posibilă ştergerea păcatelor. Eu depăşesc egoismul propriei reîncarnări, trec peste condamnarea nedreaptă a unor păcate străine, mă Urc până la Dumnezeiasca Iubire de Jertfire Hristică pentru Părinţii mei şi aşa „Eu” sunt Un Suflet Demn de Chipul de Fiu al lui Dumnezeu şi un Copil Mântuitor al Părinţilor mei.

Doamne, mă înfricoşează Acest Dar de Menire de Taină,
Tu îmi ceri să fiu Menire Mântuitoare,
Tu îmi ceri să Port Această Cruce Podoabă.

Astfel, fiecare din noi suntem o „Restabilire de Creaţie”. Şi Taina acestei Restabiliri este Iubirea nemăsurată a Lui Dumnezeu ce dăruieşte Puteri de Mântuire Sufletelor Copiilor. Vai de Familiile care nu au Copii, că nu au Mântuire, doar dacă ei înşişi fac tot posibilul să se Mântuiască. Vai de Neamul şi Poporul care îşi omoară Copiii Mesianici şi Izbăvitori.

(capitol din Ierom. Ghelasie, "Dialog în Absolut", ed. Platytera, Bucureşti, 2008, pp. 28-32)

Volumul se poate comanda aici.

Ierom. Ghelasie Gheorghe: "Bărbat şi femeie"

Maica Domnului pe tron cu Pruncul Iisus. Iconograf: Manuil Panselinos














UN ANUME CUVÂNT al Tău,
CHIP de FIU al Lui DUMNEZEU,
Din „COASTA FIREA“ Sa
Creează şi un Anume Chip al Sufletului meu,
Chip de Fiinţă Creată.

Şi dacă Chipul de FIU al Lui DUMNEZEU
Este în faţă,
Se Naşte Chipul de Adam Bărbat;
Şi dacă Chipul de Creaţie este înainte
Se Naşte Chipul de Eva Femeie.

Astfel noi avem şi Chip de DIVIN şi de Creaţie
Ce sunt Arhechipurile Fiinţei noastre,
Care apoi ne Configurează
Ca Centre de Personalitate,
Bărbat sau Femeie ce sunt în egalitate.

Iubirea este Chipul de Icoană în Sine,
Icoana Lui Dumnezeu Tatăl pentru Fiul Său
Prin Sfântul Duh, Dragostea tot pentru Fiul Său.

Viaţa Dumnezeiască este în Iubirea Lui Dumnezeu Tatăl pentru Fiul
Şi Inima Fiului şi a Sf. Duh Bat Odată cu a Tatălui
Şi Icoana Iubirii Tatălui este Unica Icoană a Lor.

Viaţa de Creaţie este în Inima Mamei tot pentru Fiul,
Inima Mamei fiind Asemănare de Inima Tatălui,
Închinare ce Coboară şi Urcă fără încetare...

Adam este Chipul peste Chipul de Creaţie,
Eva ieşind din coasta lui, Copilul Inimii lui Adam,
De unde Eva are în Inima sa Coasta-Copilul lui Adam.

Adam nu face nunta de desfătare cu Eva,
Adam Dăruieşte din Chipul Tatălui pe Fiul său
Şi Eva primeşte în Inima sa pe Fiul prin Adam.

Bucuria Întâlnirii dintre Adam şi Eva nu este o simplă plăcere,
Este Ritualul Sacerdotal al Coborârii Fiului în Întrupare,
Prin Adam Preotul, în Biserica Eva Născându-se Fiul-Euharistia.

Prin Fiul-Euharistia se Întâlnesc Adam şi Eva ca Împărtăşire,
Nu fiecare se absoarbe în Inima sa singulară,
Ce înseamnă omorârea a Însăşi Euharistiei-Fiului.

Adam este Sacerdotul ce are în Sine Puterea-Sămânţa Euharistiei
Şi Eva este Biserica-Potirul, Inima Altar al Fiului Euharistic
Şi Adam şi Eva Slujesc Împreună Întrupării Fiului Euharistic.

Adam nu este „bărbatul Evei“ ci Preotul Chipul direct de Dumnezeu
Şi Eva nu este „femeia“ lui Adam, ci Biserica întrupării Lui Dumnezeu,
Iar amândoi nu fac desfrânare, ci Liturghia Euharistiei Fiului.

De aceea, după căderea din Rai, Adam cade din Preoţie
Şi Eva cade din Chipul de Icoană-Biserică
Şi Slujirea lor se face un joc descralizat fără Fiul Euharistic, ce este uitat.

Bietul Adam, din Preot se face un actor de teatru
Şi Eva se face o vrăjitoare ce fură Preoţia lui Adam,
Făcându-se pe sine preoteasa unei magii ce junghie Copilul Euharistic.

Oribilă transformare a Liturghiei Dumnezeieşti în omorârea Fiului!...
Când Eva este preoteasa, însăşi Viaţa lui Adam este Sacrificată,
Şi Fiul lui Adam este omorât, şi sângele este aruncat la gu¬noi...

De aceea, după cădere, Vine Marele Preot Hristos
Şi restabileşte adevărata Preoţie ce este Semnul Fiului,
Restabilind, totodată, şi adevărata Biserică Icoană de Maica Domnului.

Odată cu Restabilirea Bisericii Ca Icoană a Maicii Domnului,
Vrăjitoria preotesei-magiei este desfiinţată
Şi adevărata Liturghie Euharistică, prin Hristos Cel Înviat se săvârşeşte.

Liturghia Hristică nu mai este Jertfa Sângeroasă,
Eva nu mai omoară pe Fiul Lui Dumnezeu,
Ci Fiul Lui Dumnezeu Învie pe Însăşi Mama Biserică.

Dacă Eva are Menire să Nască pe Fiul Lui Dumnezeu
Şi căderea o face omorâtoare de această Menire,
Vine Însuşi Fiul Lui Dumnezeu să o renască pe Eva, ca Maică a Domnului.

„Maica Domnului, prin Tine se face Restabilirea Creaţiei,
Prin Întruparea Hristică ai redevenit Mama Cerească-Biserica,
Ce Renaşte Creaţia la Viaţa veşnică!“

„Maica Domnului, Tu ai Renăscut Icoana-Chipul pierdut,
Tu ai Renăscut Biserica Fiului Lui Dumnezeu,
Mă Închin Icoanei Tale că Porţi cu adevărat în Braţe pe Dumnezeu''.

Femeie, tu eşti Biserica Preoţiei lui Adam,
Menirea Întrupării Fiului Lui Dumnezeu prin Adam,
Nu fi ucigaşa Bisericii proprii şi a Lui Dumnezeu şi a lui
Adam,
Femeie, nu ucide Preoţia lui Adam prin vrăjitoria ta,
Adame, nu ucide Biserica Evei prin desacralizarea ta,
Amândoi fiţi Biserică şi Preoţie Întrupării Fiului!

Plinătatea Iubirii femeii nu este bărbatul, ci Fiul
Şi plinătatea Iubirii bărbatului, de asemenea, tot Fiul.
În „golul“ de Fiul este ucidere şi desfrânare.

Iar Deplinul Creaţiei este Iubirea Lui Dumnezeu
Şi în „golul“ de Iubirea lui Dumnezeu apare ura-negarea,
În „golul“ de Dumnezeu Creaţia se Auto-desfiinţează.

(text apărut în volumul Ierom. Ghelasie, "Isihasm", ed. Platytera, Bucureşti, 2007, pp. 106-111).

Versiunea în limba engleză poate fi accesată aici.
Versiunea în limba germană poate fi accesată aici.