Ierom. Ghelasie Gheorghe: "ASEMĂNAREA, Rod al CHIPULUI"

Un ANUME CUVÂNT al Tău
FIUL Lui DUMNEZEU,
Ne-a Creat pe Fiecare,
CHIP şi ASEMĂNARE.

CUVÂNTUL, CHIPUL Tău,
Se pecetluieşte pe Chipul Creat
Şi fiecare suntem
Între două Firi,
Între SUPRAFIREA CHIPULUI CREATOR
Şi Firea Creată,
Fără amestecare.

CHIP şi ASEMĂNARE.

Fiecare suntem ca un POM
De Fire proprie,
Dar cu Rădăcinile
În CHIPUL Lui DUMNEZEU
Şi RODUL POMULUI
Este această UNIFICARE
CHIP şi ASEMĂNARE.

Firea POMULUI se usucă
Fără CHIPUL Lui DUMNEZEU,
Şi doar deodată
Fără amestecare
Sunt Viaţă şi ROD,
CHIP şi ASEMĂNARE.

(text apărut în volumul Ierom. Ghelasie, "Isihasm", ed. Platytera, Bucureşti, 2007, p. 112).

Versiunea în limba germană poate fi accesată aici.
Versiunea în limba engleză poate fi accesată aici.

Ierom. Ghelasie Gheorghe: "Bărbat şi femeie"

Maica Domnului pe tron cu Pruncul Iisus. Iconograf: Manuil Panselinos














UN ANUME CUVÂNT al Tău,
CHIP de FIU al Lui DUMNEZEU,
Din „COASTA FIREA“ Sa
Creează şi un Anume Chip al Sufletului meu,
Chip de Fiinţă Creată.

Şi dacă Chipul de FIU al Lui DUMNEZEU
Este în faţă,
Se Naşte Chipul de Adam Bărbat;
Şi dacă Chipul de Creaţie este înainte
Se Naşte Chipul de Eva Femeie.

Astfel noi avem şi Chip de DIVIN şi de Creaţie
Ce sunt Arhechipurile Fiinţei noastre,
Care apoi ne Configurează
Ca Centre de Personalitate,
Bărbat sau Femeie ce sunt în egalitate.

Iubirea este Chipul de Icoană în Sine,
Icoana Lui Dumnezeu Tatăl pentru Fiul Său
Prin Sfântul Duh, Dragostea tot pentru Fiul Său.

Viaţa Dumnezeiască este în Iubirea Lui Dumnezeu Tatăl pentru Fiul
Şi Inima Fiului şi a Sf. Duh Bat Odată cu a Tatălui
Şi Icoana Iubirii Tatălui este Unica Icoană a Lor.

Viaţa de Creaţie este în Inima Mamei tot pentru Fiul,
Inima Mamei fiind Asemănare de Inima Tatălui,
Închinare ce Coboară şi Urcă fără încetare...

Adam este Chipul peste Chipul de Creaţie,
Eva ieşind din coasta lui, Copilul Inimii lui Adam,
De unde Eva are în Inima sa Coasta-Copilul lui Adam.

Adam nu face nunta de desfătare cu Eva,
Adam Dăruieşte din Chipul Tatălui pe Fiul său
Şi Eva primeşte în Inima sa pe Fiul prin Adam.

Bucuria Întâlnirii dintre Adam şi Eva nu este o simplă plăcere,
Este Ritualul Sacerdotal al Coborârii Fiului în Întrupare,
Prin Adam Preotul, în Biserica Eva Născându-se Fiul-Euharistia.

Prin Fiul-Euharistia se Întâlnesc Adam şi Eva ca Împărtăşire,
Nu fiecare se absoarbe în Inima sa singulară,
Ce înseamnă omorârea a Însăşi Euharistiei-Fiului.

Adam este Sacerdotul ce are în Sine Puterea-Sămânţa Euharistiei
Şi Eva este Biserica-Potirul, Inima Altar al Fiului Euharistic
Şi Adam şi Eva Slujesc Împreună Întrupării Fiului Euharistic.

Adam nu este „bărbatul Evei“ ci Preotul Chipul direct de Dumnezeu
Şi Eva nu este „femeia“ lui Adam, ci Biserica întrupării Lui Dumnezeu,
Iar amândoi nu fac desfrânare, ci Liturghia Euharistiei Fiului.

De aceea, după căderea din Rai, Adam cade din Preoţie
Şi Eva cade din Chipul de Icoană-Biserică
Şi Slujirea lor se face un joc descralizat fără Fiul Euharistic, ce este uitat.

Bietul Adam, din Preot se face un actor de teatru
Şi Eva se face o vrăjitoare ce fură Preoţia lui Adam,
Făcându-se pe sine preoteasa unei magii ce junghie Copilul Euharistic.

Oribilă transformare a Liturghiei Dumnezeieşti în omorârea Fiului!...
Când Eva este preoteasa, însăşi Viaţa lui Adam este Sacrificată,
Şi Fiul lui Adam este omorât, şi sângele este aruncat la gu¬noi...

De aceea, după cădere, Vine Marele Preot Hristos
Şi restabileşte adevărata Preoţie ce este Semnul Fiului,
Restabilind, totodată, şi adevărata Biserică Icoană de Maica Domnului.

Odată cu Restabilirea Bisericii Ca Icoană a Maicii Domnului,
Vrăjitoria preotesei-magiei este desfiinţată
Şi adevărata Liturghie Euharistică, prin Hristos Cel Înviat se săvârşeşte.

Liturghia Hristică nu mai este Jertfa Sângeroasă,
Eva nu mai omoară pe Fiul Lui Dumnezeu,
Ci Fiul Lui Dumnezeu Învie pe Însăşi Mama Biserică.

Dacă Eva are Menire să Nască pe Fiul Lui Dumnezeu
Şi căderea o face omorâtoare de această Menire,
Vine Însuşi Fiul Lui Dumnezeu să o renască pe Eva, ca Maică a Domnului.

„Maica Domnului, prin Tine se face Restabilirea Creaţiei,
Prin Întruparea Hristică ai redevenit Mama Cerească-Biserica,
Ce Renaşte Creaţia la Viaţa veşnică!“

„Maica Domnului, Tu ai Renăscut Icoana-Chipul pierdut,
Tu ai Renăscut Biserica Fiului Lui Dumnezeu,
Mă Închin Icoanei Tale că Porţi cu adevărat în Braţe pe Dumnezeu''.

Femeie, tu eşti Biserica Preoţiei lui Adam,
Menirea Întrupării Fiului Lui Dumnezeu prin Adam,
Nu fi ucigaşa Bisericii proprii şi a Lui Dumnezeu şi a lui
Adam,
Femeie, nu ucide Preoţia lui Adam prin vrăjitoria ta,
Adame, nu ucide Biserica Evei prin desacralizarea ta,
Amândoi fiţi Biserică şi Preoţie Întrupării Fiului!

Plinătatea Iubirii femeii nu este bărbatul, ci Fiul
Şi plinătatea Iubirii bărbatului, de asemenea, tot Fiul.
În „golul“ de Fiul este ucidere şi desfrânare.

Iar Deplinul Creaţiei este Iubirea Lui Dumnezeu
Şi în „golul“ de Iubirea lui Dumnezeu apare ura-negarea,
În „golul“ de Dumnezeu Creaţia se Auto-desfiinţează.

(text apărut în volumul Ierom. Ghelasie, "Isihasm", ed. Platytera, Bucureşti, 2007, pp. 106-111).

Versiunea în limba engleză poate fi accesată aici.
Versiunea în limba germană poate fi accesată aici.

Ierom. Ghelasie Gheorghe: "Memorii Primordiale"

1

TATĂL, FIUL, SFÂNTUL DUH
Sunt DUMNEZEU TREIME,
O FIINŢĂ şi o FIRE,
Absolutul Cel de Sine.

Zice FIUL: „După CHIPUL Nostru
Să mai Dăm Fiinţă
Şi-unui Chip Creat.
EU îi Dau CHIPUL de FIU,
Tu, PĂRINTE, Dăruieşte-i
Fiinţă, ca un FĂCĂTOR,
Şi Tu, DUHULE, de asemeni,
Dăruieşte-i Viaţă".

Şi TREIMEA cea din Sine
Se mai face şi-n Creaţie
Încă o TREIME*.

2

„La Început a fost CUVÂNTUL LITURGHIA“.
În ne-nceput a fost IUBIREA
Cu Taina Sa, TREIMEA,
Ce este NAŞTEREA-CUVÂNTUL,
Ce este LITURGHIA.

Îngenunchează-n FAŢA
ICOANEI DUMNEZEIEŞTI,
Ce este LITURGHIA IUBIRII,
CHIPUL DOMNULUI HRISTOS.

Descalţă-te de toate „afară“,
Pleacă-ţi Fruntea dincolo de „podeaua de carne“,
Intră în Biserica-Bethleem
Unde MIELUL Cel de SUS
Se face şi Liturghie Pământească,
Ca Lumea să se Nască.

BATE INIMA LITURGHIEI în DUMNEZEU,
Bate şi în Cer şi pe Pământ,
ACEEAŞI INIMĂ HRISTOS,
De SUS şi de Jos.

Cine poate împiedica IUBIREA,
Cine-i poate pune hotar?

Iată pe LOGOSUL DIVIN,
care este totodată
LITURGHIA DUMNEZEIRII, în Sine,
şi cea din Creaţie.

Înfricoşată este Taina Creaţiei,
Că Tu Însuţi o Liturghiseşti;
Tu Însuţi Te ÎNTRUPEZI
Şi Lumea întreagă
O faci TRUPUL Tău,
Prin care şi noi putem URCA
Până în DUMNEZEU.

Şi eu şi fiecare suntem
Un CHIP de Liturghie,
Un Anume CUVÂNT-IUBIRE,
CHIP în Veşnicie.

Şi Fiecare suntem
Chip de Creaţie şi CHIP al Lui DUMNEZEU,
Care Se ÎNTÂLNESC
Doar în CHIPUL Liturgic al Tău.

Doar în acest CHIP mă Regăsesc
În ÎNTÂLNIREA cu Tine,
În CHIPUL Tău de Liturghie,
TAINĂ negrăită de IUBIRE.

Niciodată nu se opreşte
LITURGHIA IUBIRII,
De aceea este „INIMA NEMURIRII“,
INIMA în Bătaie neîncetată
Care nu încetează nicodată.

IISUSE, Bate INIMA TA
În DUMNEZEU, în Cer şi pe Pământ,
În toate Inimile Lumii Bate,
POTIR cu SÂNGE
De DUMNEZEU şi de Creaţie,
Care mereu în LITURGHIE
Se fac EUHARISTIE.

DOAMNE IISUSE, Vin şi eu
La ALTARUL LITURGHIEI Tale,
Unde mă aduc ca pe o „Prescure“
Pe care să o LITURGHISEŞTI.

De puţina mea Iubire nu te scârbi.
Tu m-ai Creat din IUBIREA Ta
Şi CHIPUL IUBIRII S-a Pecetluit
În Veşnicie pe Fiinţa mea,
Şi Această PECETE fă-o JERTFELNIC
Pe care mereu LITURGHISEŞTI,
Şi în Fiinţa mea Te Întrupezi.

Eu sunt căzut din Iubire
Prin multe păcate
Şi zac în prăpastie de moarte,
Dar, DOAMNE,
Primeşte-mă ca pe o Prescure
Din care fă LITURGHIE
Şi „Toarnă” în POTIRUL Tău
Şi o „picătură” din Sângele meu,
Ca IUBIREA Ta şi a mea
Iarăşi să se ÎNTÂLNEASCĂ.

Tu mereu, DOAMNE,
Ne Naşti din IUBIREA Ta,
Şi Creaţia Te Naşte
Neîncetat, de asemenea,
Şi IUBIREA ÎNTÂLNITĂ Se face EUHARISTIE,
PÂINE de Cer şi de Pământ,
CUVÂNTUL care TRUP S-a făcut.

DUMNEZEIASCA PÂINE-HRISTOS,
DUMNEZEU şi Creaţie în UNIRE,
Iată ICOANA ce nu este idol,
În care şi Lumea şi Însuşi DUMNEZEU
Deodată se ÎNCHINĂ.

Tu, DOAMNE IISUSE HRISTOASE,
FIUL Lui DUMNEZEU şi Fiu de Creaţie,
Din LITURGHIA IUBIRII
Naşti Biserica-MAMA Lumii,
Creaţia cu DUMNEZEU în Braţe.

O, IUBIRE a Lui DUMNEZEU înfricoşată,
Cum Te faci şi Chip de Făptură,
Ca şi Lumea să primească
DIVINA Măsură!

O, DUMNEZEU ÎNTRUPAT
Ca şi Lumea să URCE în DUMNEZEU,
DOUĂ IUBIRI ce S-au Găsit
„Peste prăpastia de Absolut“.

De aceea niciodată nu se opreşte
LITURGHIA IUBIRII,
INIMA Nemuririi.

Dacă vreodată LITURGHIA s-ar opri,
Dintr-o dată „toate ar pieri“.

IUBIREA este Necontenita LITURGHISIRE,
Este Nesfârşita NAŞTERE de Sine,
IUBIREA este „Absolutul RITUAL“
Ce Se face EUHARISTIE-DAR.

Ce este mai Minunat,
DIVINUL ÎNTRUPAT
Sau IEŞIREA Făpturii „peste“ Sine
În DIVINUL Dincolo de orice Chip Creat?
DIVINUL făcut Trup este HRISTOS,
Peste Trup este DUHUL SFÂNT,
Şi Ei fără despărţire,
Deodată şi UNA Sunt.
HRISTOS face DIVINUL
TRUP de ÎMPĂRTĂŞIRE,
SFÂNTUL DUH face TRUPUL
CHIP de ÎNDUMNEZEIRE,
HRISTOS şi SFÂNTUL DUH –
A BISERICII LITURGHISIRE.

Un ANUME CUVÂNT al Tău
A Creat un Anume Suflet al meu,
Şi cele Două Chipuri stau Faţă în Faţă,
Aceasta fiind a mea Viaţă,
Să mă Văd în Tine
Chip şi Asemănare,
Fără amestecare.

Eu sunt mai Întâi
Un CUVÂNT de-al Tău,
Înscris în Tine, CARTEA VIEŢII,
Pe care apoi îl ROSTEŞTI
Şi mie mi-l Dăruieşti.

BATE în Fiinţa mea
CUVÂNTUL DIVIN,
INIMĂ de DUMNEZEU.

Iar când pe acesta Îl Aud,
Şi Inima mea
Răspunde Asemenea.

O, Taină a ROSTIRII,
Taina NAŞTERII!

Tu m-ai ROSTIT pe mine
Şi eu Te Rostesc pe Tine!

Când voi ajunge să AUD ROSTIREA
Din care m-am Născut,
Atunci şi eu, IISUSE, mă voi face
Cu Tine „ACELAŞI TRUP“.

3

DOAMNE IISUSE HRISTOASE,
ICOANA din Cer şi de pe Pământ,
Tu eşti CHIPUL
Prin care toate s-au făcut.

Taina DUMNEZEIRII
Este Taina NAŞTERII Tale,
Din TATĂL Cel fără început.
Şi Taina Lumii
Este tot Naşterea Ta
Şi într-un Chip de Făptură,
DUMNEZEU şi Creaţie
În aceeaşi măsură.

CHIPUL TATĂLUI DUMNEZEU
Este dincolo de Vederea noastră,
Dar CHIPUL tău de FIU
Ne Deschide şi nouă
O Tainică Fereastră.

O, CHIP de ICOANĂ,
De DUMNEZEU şi de Creaţie,
De Cer şi de Pământ,
CHIP şi ASEMĂNARE,
Ţie se Cuvine
ÎNCHINARE!

4

DUMNEZEIREA Deschide
UŞA spre Lume
Prin CHIPUL FIULUI Său,
Şi Lumea deschide şi ea o Uşă
Prin care Se VEDE DUMNEZEU,
Chipul MAMEI FECIOARE
Cu PRUNCUL DIVIN în Braţe,
TAINA Icoanei de Creaţie.

Acestei ICOANE se ÎNCHINĂ
Şi Cer şi Pământ deodată,
Şi prin ea se ÎNTÂLNESC
Toate laolaltă.

FECIOARA-MAMÃ
Este ICOANA Lumii,
PRUNCUL HRISTOS
Este ICOANA Lui DUMNEZEU
Şi ÎNTÂLNIREA lor de TAINÃ
Dă Lumii DUMNEZEIASCA HAINÃ.

*

În Tine este ICOANA de SUS
Cã Porţi în Braţe
Pe DUMNEZEIESCUL IISUS,
În Tine este Icoana de Jos,
De Pământ,
Şi aşa în ICOANA Ta sunt
Şi DUMNEZEU şi Creaţia, Împreunã.

O, CHIPUL ICOANEI
MAICII DOMNULUI,
Tu îmi deschizi
UŞA spre DUMNEZEU
Care Se ÎNTRUPEAZÃ în Lume
Ca sã mã Întrupez
În DUMNEZEU şi eu.

(text apărut în volumul Ierom. Ghelasie, "Isihasm", ed. Platytera, Bucureşti, 2007, pp. 97-105).

* Treimea în Sine ni se descoperă în actul Creaţiei ca Treime iconomică, după chipul lui Dumnezeu fiind creat însuşi omul (n.red.).

Versiunea în limba engleză poate fi accesată aici.
Versiunea în limba germană poate fi accesată aici.

Ierom. Ghelasie Gheorghe: "La Răscrucea HOTARELOR de TAINĂ"

DOAMNE, TU ai Creat
O Lume
Care să Te poată ÎNTÂLNI,
Să Te poată IUBI
Pe Tine, Cel Care din IUBIRE
Ai Făcut Lumea!

Dar Lumea
Stă Dincoace de Tine,
Că între Lume şi Tine
Este un HOTAR
Ce DEOSEBEŞTE Făptura
De CREATOR,
O Răscruce de TAINĂ
Unde ALTAR
De SFÂNTĂ ÎNCHINARE
Se Face,
Unde Tu Însuţi Vii
Şi CHEMI Lumea
Să Vină la Tine,
Să TREACĂ HOTARUL
Doar în PREFACEREA Ta,
ÎMBRĂCATĂ în HAINA
De TAINĂ.

Însuşi Cerul are un HOTAR
Peste care nu TRECE
Decât în TAINA
NUMELUI Tău,
Ce este DINCOLO
De tot Numele,
Dar care se „ŞOPTEŞTE“
În IUBIREA Ta,
Ce este TAINA
Însăşi a NUMELUI
Căruia Se ÎNCHINĂ
Şi Cântă în
Nespusă Slavă!

Pământul cu toată Făptura
Are HOTARUL de TAINĂ,
Unde toate se OPRESC
Şi fac ALTAR
Pe care Se DĂRUIESC
JERTFE Vii,
Pe care Tu, DOAMNE,
Le PRIMEŞTI
Şi în MISTUIREA
IUBIRII
Le PREFACI,
Şi aşa TRECEREA
DINCOLO peste HOTAR
Poate să „FIE“.

Lumea nu poate
TRECE HOTARUL de TAINĂ,
Că este Făptură Creată,
Dar Tu Însuţi
ÎNTINZI
IUBIREA Ta
Care Se Face
DRUM peste HOTAR
Unde VEŞNICIA
Se Face
ÎNTÂLNIREA,
TAINA dintre
Tine şi Lume,
NUME-ÎNCHINARE,
IUBIRE-
UNIREA peste toate
IUBIREA-OPRIREA
FAŢĂ în FAŢĂ,
Ce nu se mai Sfârşeşte,
Care mereu ÎNCEPE
Şi mereu se Face
TAINĂ şi Răscruce,
ALTAR şi TRECERE,
IUBIRE fără margini
În care toate se ADUNĂ,
DARURI de ÎMPĂRTĂŞIRE,
HOTAR fără OPRIRE,
OPRIRE fără HOTAR,
DUMNEZEU şi Lume
În ÎNTÂLNIRE!

*

DOAMNE, iată-mă şi pe mine,
La HOTARUL-Răscrucea de TAINĂ
Văd DRUMUL Ceresc
Cu NUMELE
Celui ce s-a ÎNTRUPAT,
FIUL Lui DUMNEZEU,
CUVÂNTUL CREATOR,
Care CRUCEA Lumii
La ÎNVIEREA Veşniciei
A Ridicat.

Şi aşa,
Cu NUMELE DUMNEZEIESC,
Cu ÎNCHINAREA Lui,
DINCOLO Pornesc
În LUMINA Cerească
Fără de Seamăn.

Iată-mă, DOAMNE,
Şi la HOTARUL
Unde Universul întreg
Este PLIN de Frumuseţi
Şi de Miresme
Care pe Tine Te MĂRTURISESC.
Nu este voie sa se rupă ceva.
Le Mângâi cu Mâna
Şi în şoapte de TAINĂ
AUD Cântarea DUMNEZEIASCĂ
Ce mă TRECE Peste HOTAR.

Iată-mă şi la Răscrucea
Unde o ICOANĂ
STĂ LUMINATĂ
De o Candelă
Care nu se mai Stinge Niciodată!
Mă OPRESC
Cu Privirea
La CHIPUL de TAINĂ
Şi AŞTEPT
De asemeni să mă PRIVEASCĂ...

NUMELE DUMNEZEIESC
Îmi răsună în Inimă,
În Urechi
Aud Cântarea Întregii Lumi,
PRIVIREA ICOANEI
Le UNEŞTE pe Toate
În CEVA
În Care DUMNEZEU şi Lumea
Se ÎNTÂLNESC
FAŢĂ către FAŢĂ
Şi nu mai contenesc
Să STEA în OPRIREA
Ce se face VEŞNICIE
Şi totodată
TRECERE ne-oprită
În VEŞNICIE.

O, CHIP de IUBIRE
Care le UNEŞTI pe toate!
O, ICOANĂ,
HOTARUL şi RĂSCRUCEA
Unde Toate TAINELE
Se ÎNTÂLNESC
Şi se ÎMPĂRTĂŞESC
La CINA Cea de TAINĂ,
În VEŞNICIA
Unde mereu este HOTAR
Şi mereu TRECERE.

(text apărut în volumul Ierom. Ghelasie, "Isihasm", ed. Platytera, Bucureşti, 2007, pp. 92-96).

Versiunea în limba engleză poate fi accesată aici.
Versiunea în limba germană poate fi accesată aici.

Ierom. Ghelasie Gheorghe: "CHIP şi ASEMĂNARE. Cântarea FIULUI lui DUMNEZEU"

Preasfânta Fecioară Maria cu Pruncul Iisus, icoană zugrăvită de părintele Ilie















(DIN MEMORIILE ORIGINILOR)

O, PĂRINTE, CHIPUL Absolut
Cel ce eşti înainte de toate,
Cel NENĂSCUT
Şi în Sine NĂSCĂTOR,
Deplinul în Sine
Ţie Se cuvine
Prima Cinstire
Cu Închinăciune.

În Mine, FIUL Tău, Te Renaşti
Şi eşti PĂRINTE şi TATĂ.
În Mine FIUL Tău eşti Întreg
Şi Infinitul Tău Se Deschide
Într un Infinit ce Infinitul Cuprinde.

PĂRINTE, în Mine eşti
Absoluta IUBIRE
Ce Mă NAŞTE ca FIU,
IUBIRE fără oprire,

PĂRINTE absolut şi TATĂ,
În Mine, FIUL Tău, eşti – încă o dată –
Şi nimeni Adâncul Tău nu-l Cuprinde
Decât FIUL Tău care-L Deschide.

În Mine este toată Viaţa Ta
Şi Viaţa Mea este în Tine,
O, IUBIRE,
Tu eşti UNICUL CHIP-ICOANĂ
În Sine şi în Afară.

**

PĂRINTE, Eu, FIUL Tău,
Sunt TOTUL absolut
Cel din Tine NĂSCUT
Şi nu mai este nevoie
Altceva să fie
Decât DUHUL SFÂNT
Cel tot din Tine Purces,
TREIMEA FIINŢEI absolute,
UNICUL în TREI FEŢE Nedespărţite.
Şi totuşi Eu, Fiul Tău,
Creez şi un Chip de Făptură
După a Mea Măsură,
În care Eu Însumi Mă Întrupez
Şi aşa Mă Înfăţişez
De Două ori FIU:
Cel UNUL NĂSCUT
Şi cel creat şi făcut
În ACEEAŞI PERSOANĂ.

Primeşte, PĂRINTE,
Şi Chipul Meu de Fiu creat,
Pe care Ţi-L pun Înainte
Ca pe un Dar de IUBIRE,
Fără contenire.

Şi mai mult,
Prin acest Chip de Fiu creat
Mai Creez şi o Lume
Ce va Cânta al Tău Nume,
Căruia Se cuvine
Iubire şi Închinăciune.

***

Eu, FIUL, LOGOSUL CREATOR,
Am Originea absolută
În Tine, TATĂL absolut,
Din care sunt NĂSCUT.

Dar ca Fiu de creaţie totodată
Am nevoie şi de o Origine creată
Ce înseamnă Chip de Mamă.

Cântare de FIU în Sine DUMNEZEIESC
Îţi aduc, PĂRINTE,
Şi totodată cântare de Fiu de creaţie
Aduc şi Mamei ce Mă Întrupează,
Două CHIPURI între care Eu sunt,
Două IUBIRI ce Se-NTÂLNESC
Şi în CHIPUL Meu de FIU Se UNESC.

(text apărut în volumul Ierom. Ghelasie, "Isihasm", ed. Platytera, Bucureşti, 2007, pp. 89-91).

Versiunea în limba engleză poate fi accesată aici.
Versiunea în limba germană poate fi accesată aici.

Ierom. Ghelasie Gheorghe: "Duhovnicul, Chipul FIULUI în Asemănarea TATĂLUI"

CHIPUL FIULUI este veşnicie
Şi nu se poate schimba
În alt chip,
FIUL se Renaşte veşnic
Tot ca CHIP de Fiu.
Dar FIUL în veşnicia sa
Îl dezveleşte din Sine
Pe TATĂL din care
S-a născut,
Şi îi este Asemănarea,
De unde Taina
TREIMII DUHOVNICEŞTI
În care FIUL
Are Înfăţişarea
Ca şi TATĂL,
Ca şi PREASFÂNTUL DUH.
Dar fiecare
În Propriul Chip
De Adânc
Fără amestecare.
Cine ÎL vede pe FIUL
ÎL vede pe TATĂL
Şi pe FIUL şi pe TATĂL
ÎI Arată
Străluminarea
De DUH PREASFÂNT.

Şi în Lumea Creată,
Omul, Chipul FIULUI
Trebuie să Deschidă
Din Sine, de asemenea
Tot CHIPUL TATĂLUI
Şi aşa FIUL
Mărturiseşte veşnic
Pe TATĂL
Absolutul
Ce Totul a Născut
Şi a Făcut!
Omul CHIP de FIU
Are o Creştere Veşnică,
Ce este Dezvăluirea de Sine,
Asemănarea TATĂLUI.
Omul copil
Ajunge Mare
Când îşi Arată
Tot mai mult înfăţişarea asemeni
Cu a TATĂLUI.

Taina PREOŢIEI FIULUI
Este tocmai acest fapt,
Asemănarea CHIPULUI TATĂLUI,
Prin care FIUL
Primeşte toate ale TATĂLUI
Pe care le face DAR,
De DUMNEZEU ALTAR,
CHIPUL DE FIU
În ÎNCHINARE!

Aşa, FIUL
În CHIPUL de PREOŢIE
Se face PURTĂTORUL
A toate spre TATĂL
Şi mai mult,
PURTĂTORUL TATĂLUI
Spre toate prin FIUL.
Însuşi TATĂL BINECUVÂNTEAZĂ,
MÂNA este a FIULUI,
Doar BINECUVÂNTAREA
Este a TATĂLUI
Şi aşa FIUL
În PREOŢIE şi DUHOVNICIE
Este LUCRAREA TATĂLUI
Ce se face prin FIUL.

O, ICOANĂ de Duhovnicie,
TATĂL LUCRĂTOR
Prin FIUL,
FIUL PURTĂTOR de TATĂL
Şi DARUL Său.
FIUL pe toate le ÎNCHINĂ
Şi în toate
TATĂL Însuşi
BINECUVINTEAZĂ
Şi Duhovnicul
Este FIUL
Ce oglindeşte întru totul
CHIPUL şi LUCRAREA TATĂLUI.
Şi aşa PRIMEŞTE TATĂL
DARUL FIULUI
În cea mai SFÂNTĂ
ÎNCHINARE
Ce Primeşte Absoluta
BINECUVÂNTARE.
Şi nu este BINECUVÂNTAREA Absolută
Decât prin FIUL Duhovnicesc!

*

Avva, Părintele meu,
În genunchi sub Binecuvântarea ta stau.

Prin Mâinile tale coboară mi Cerul,
Prin Ochii tăi HARUL să Strălucească,
Prin Cuvintele tale
Însuşi DUMNEZEU să mi VORBEASCĂ.

Avva, fii Părintele meu,
În care să am Nădejdea de Credinţă
Că şi eu mă voi Mântui.

(text apărut în volumul Ierom. Ghelasie, "Isihasm", ed. Platytera, Bucureşti, 2007, p. 85-88).

Versiunea în limba engleză poate fi accesată aici.
Versiunea în limba germană poate fi accesată aici.

Ierom. Ghelasie Gheorghe: "AVVA şi Ucenicul"

Răstignirea Domnului, zugrăvită de Georgeta Marioara














AVVA al meu, AVVA al meu.
Tu eşti ASEMĂNAREA HARULUI Lui DUMNEZEU,
Eşti Asemănarea Acelui Sfânt
Prin DARUL căruia m-am Născut.

Prin tine DESCOPĂR pe Sfântul ce m-a PRIMIT
În Braţele sale când m-am Zămislit
Şi m-a făcut Fiul său.

AVVA al meu, în Icoana ta,
DUMNEZEU şi Sfinţii şi Părinţii, împreună
Cu Cerul şi Pământul,
În ÎMPĂRTĂŞIRE de TAINĂ se ADUNĂ.

AVVA Părintele meu,
În genunchi, sub BINECUVÂNTAREA ta stau.

Prin Mâinile tale Cerul se coboară.
Prin Chipul tău, HARUL STRĂLUCEŞTE
Prin CUVINTELE tale
Însuşi DUMNEZEU îmi VORBEŞTE.

AVVA al meu, ce DESTIN Sfânt
Este că te-am GĂSIT!...
Fără tine, mult aş mai fi rătăcit
Fără Nădejdea Împlinirii şi Mântuirii…

AVVA al meu, AVVA al meu,
Tu eşti Sfântul meu PARACLIS,
Unde de şapte ori pe Zi
Îngenunchez cu pocăinţă,
Cu Nădejdea plină de Credinţă
Că şi eu mă voi Mântui.

Tot ce am şi eu ca Dar
Este din DUMNEZEIESCUL HAR,
Este din Moştenirea Părinţilor mei
Şi din Virtuţile Sfântului ce m-a Înfiat,
Este şi din Povăţuirea ta, AVVA Părinte,
Dar din DARUL Celor Sfinte.

*

Într-o Zi fără timp, în DUMNEZEIRE,
FIUL ca Răspuns de IUBIRE,
Împreună cu DUHUL SFÂNT,
Aduc TATĂLUI DUMNEZEU
Un PRINOS de MULŢUMIRE.
– Veşnicule PĂRINTE,
Primeşte această Dăruire,
Ale Tale dintru ale Tale,
Ţi-aducem înainte.
Şi TATĂL Priveşte...
Vede încă o Iubire
De Creaţie.

– PRIMEŞTE CHIPUL IUBIRII,
E CHIPUL Tău, PĂRINTE!

Şi TATĂL BINECUVÂNTEAZĂ!

(text apărut în volumul Ierom. Ghelasie, "Isihasm", ed. Platytera, Bucureşti, 2007, p. 83-84).

Versiunea în limba germană poate fi accesată aici.

Ierom. Ghelasie Gheorghe: "ÎNCHINĂCIUNE"

Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca, icoană zugrăvită de Georgeta Marioara













Sfântul meu, Sfântul meu, mare este Credinţa ta
Că şi eu mă voi Mântui!...

Aşa de mult Crezi că mă voi lăsa de păcate,
Încât şi DUMNEZEU
Pentru că ÎL Iubeşti şi EL te IUBEŞTE,
CREDE Credinţa ta...
Şi de aceea are atâta răbdare cu mine,
Că după Dreptate, de mult aş fi vrednic de moarte.

O, Sfântul meu, Sfântul meu,
Ce DAR mare este să fii Sfânt,
Să ai Credinţa ce ÎNVIAZĂ şi pe cei din mormânt.

*

O, MAICA DOMNULUI,
Tu eşti ÎMPĂRĂTEASA Sfinţilor,
În Tine DARUL Sfinţeniei este cât al tuturor.
Tu ai Născut pe IZVORUL Sfinţeniei,
Tu ai ţinut în Braţe pe FIUL Lui DUMNEZEU
Care Te învredniceşte să fii CHIPUL BISERICII,
Cel mai Sfânt Chip al Făpturii,
MAMA Sfinţeniei din Cer şi de pe Pământ.

(text apărut în volumul Ierom. Ghelasie, "Isihasm", ed. Platytera, Bucureşti, 2007, p. 82).

Versiunea în limba engleză poate fi accesată aici.
Versiunea în limba germană poate fi accesată aici.

Părintele Johannes din Buchhagen despre mânăstirea Frăsinei şi scrierile părintelui Ghelasie

“Mă socotesc foarte fericit că am vizitat, împreună cu alţi trei părinţi cu câţiva ani în urmă Mânăstirea Frăsinei. Chiar dacă vizita a fost foarte scurtă, a fost cu toate acestea de neuitat, căci acolo Taina Monahismului stă atât de puternic în centru şi într-un mod cât se poate de firesc. Ne simţim profund legaţi de Frăsinei şi ne rugăm mereu pentru părinţii şi lăcaşul de acolo. Fericit poporul care posedă un asemenea loc!
Textele părintelui Ghelasie trimise de dvs. reflectă în mod minunat o foarte autentică spiritualitate monahală. Ceea ce el descrie poetic corespunde deplin Sfintei Predanii vii, aşa cum eu însumi am putut s-o învăţ de la marii părinţi din Sfântul Munte Athos şi cum o transmitem la rândul nostru mai departe aici, în mica noastră mânăstire”

Arhimandritul Johannes şi părinţii cei împreună cu mine

Mânăstirea Sfintei Treimi
Buchhagen, Germania

(textul a fost tradus din limba germană, fiind conţinut într-o scrisoare adresată de arhimandritul Johannes d-nei Monica Lassaren, traducătoarea în limba germană a volumului Ierom. Ghelasie Gheorghe, "Isihasm", Ed. Platytera, Bucureşti, 2008. Varianta originală în limba germană se găseşte aici)

Ierom. Ghelasie Gheorghe: "Naşterea, PRIMA LITURGHIE a Vieţii proprii"

Sfântul Mucenic Victor, icoană zugrăvită în tempera de maica Andreea de la Sfânta Mânăstire Nera











1

Unirea unor Părinţi îmi zămisleşte Corpul,
Locaşul unde să se Sălăşluiască
Noul meu Suflet creat.

O, ce Taină este acest Corp,
Apă-Pământ, Carne şi Sânge,
Care mă Înrudeşte cu Lumea!...

În acest Corp se Pecetluieşte Chipul Părinţilor mei,
Cu Moştenirea Unui Neam întreg...

De asemenea mă Înrudesc cu Astrele de Sus,
Cu ultimul firicel şi cea mai mică Făptură.

Carnea este Taina în care se adună
Toată Lumea ca Memorie,
Şi Sângele tot o Taină
Prin care Curge Înrudirea a toate.

De aceea întâi mi se Zămisleşte Corpul,
După cum, DOAMNE,
Şi Tu ai făcut întâi Corpul Lui Adam.
Corpul, Pământ făcut Carne şi Apă făcută Sânge,
Este ADUNAREA întâi a Chipului Lumii,
Ca Sufletul pe care apoi Tu îl Creezi
Să aibă Faţa Făpturii.

Corpul este Pecetea Chipului de Creaţie
Şi prin acesta Tu Însuţi MĂSORI Lumea.

Părinţii mei îmi dau Chipul de Creaţie,
Dar nu-mi pot da Suflet
Şi Taina Fiinţei mele este UNIREA celor două Asemănări
De DUMNEZEU şi de Creaţie

2

Iată ZIUA Zămislirii mele,
Este Ziua LITURGHIEI mele de Naştere.

Zămislirea mea din Părinţi
Este PRESCUREA ce Urcă până SUS
Şi se duce la ALTARUL CERESC
Unde se Slujeşte LITURGHIA Sfinţilor.
Vin multe PRESCURI-Zămisliri
Şi fiecare Sfânt când Slujeşte ia câte Una...

Fiecare Sfânt vede ce Chip este în PRESCURĂ,
Ştiind că Alegând-o îl va ÎNFIA,
Luând asupră-şi şi RĂNILE „păcatelor“ lui...

PRESCUREA Zămislirii mele intră astfel
În BISERICA de SUS, Chipul MAICII DOMNULUI
Care PRIMEŞTE toate PRESCURILE…
EA este PRIMA ce vede Chipul PRESCURII
Cât este şi de păcătos…

O, MAICA DOMNULUI, Tu ai văzut Chipul meu
Şi iată ai început să plângi...
Ai văzut un noian de păcate de moştenire,
Şi pe cele ce eu le voi face în VIAŢA mea,
Dar Tu ai fost Prima care ai MÂNGÂIAT PRESCURA...
Ai SĂRUTAT-O apoi, devenind prin aceasta
CEREASCA MAMĂ a mea.

Tu, MAICA DOMNULUI, ai ales un Înger
Şi cu Ochii în Lacrimi l-ai rugat...
– Te rog, ia această PRESCURĂ,
Du-o la SLUJIRE şi fii PĂZITORUL ei...

Şi a dus Îngerul PRESCURA mea
La ALTARUL LITURGHISIRII
Unde Un Sfânt tocmai SLUJEA.
Acesta a luat-o în Mâini, a privit-o lung,
A vrut s-o refuze de câteva ori...
Dar o Lacrimă i-a căzut pe ea…

„O, Sfântule ce ai luat PRESCURA mea,
Tu m-ai primit ca Fiu al tău, de-a pururea“

3

Şi Sfântul ce mi-a ales PRESCURA
Începe LITURGHISIREA,
O ridică în SUS
Unde o primeşte însăşi DOMNUL HRISTOS,
În MÂINILE Sale DUMNEZEIEŞTI
ZICÂND un CUVÂNT de TAINĂ,
La care Însuşi SFÂNTUL DUH vine
Şi ia PRESCURA în MÂINI
Cu un SUSPIN de MARE MILĂ...

– PĂRINTE DUMNEZEIESC,
Dăruieşte Fiinţă încă Unui Suflet.
CUVÂNTUL Meu l-a Conceput
Şi SFÂNTUL DUH de asemenea,
Doar BINECUVÂNTAREA Ta să mai Fie
Pentru o nouă Fiinţă vie....

Şi Sfântul Liturghisitor Taie AGNEŢUL din PRESCURĂ
Şi din AGNEŢ curge SÂNGE
Pe care în POTIR ÎL pune…

O, ce TAINĂ înfricoşată,
AGNEŢUL e plin de RĂNI
Cu dureri amare...
Sunt Rănile mele, din păcate moştenite,
Sunt Rănile mele, din păcatele ce le voi face,
Care acum se prevăd şi se descoperă...
Şi Rănile acestea RĂNESC şi TRUPUL Lui HRISTOS
Din care Curge SÂNGE DUMNEZEIESC
Ce se amestecă totodată cu Sângele meu
Şi în POTIRUL de TAINĂ
Se UNESC şi se-NRUDESC...

Aici în POTIRUL de TAINĂ
Iată, eu, ca Suflet mă Nasc,
COPIL Nou Născut la Viaţă,
Ce înfricoşător, port TRUPUL Lui HRISTOS
DEODATĂ cu EL care poartă Trupul meu...
Ca o ÎNTRUPARE UNUL în ALTUL,
DEODATĂ Doi ce se Împletesc...

O, TAINĂ a LITURGHIEI VIEŢII!...

FIUL Lui DUMNEZEU, printr-un ANUME CUVÂNT
Sufletul meu l-ai Creat,
PECETLUINDU-L cu acesta în adânc
Ca INIMĂ-CHIP al Lui DUMNEZEU.

O, PREASFINTE DUHULE SFINTE,
O ANUME SUFLARE a Ta
S-a PECETLUIT şi mi-a pus în mişcare INIMA.

O, PĂRINTE, absolută BINECUVÂNTAREA Ta
ÎNTREITA PECETE a UNIT
Şi Noul meu Suflet s-a Zămislit.

Şi prin AGNEŢUL scos din PRESCURĂ,
SÂNGE de DUMNEZEU şi Sânge Creat
Sufletul meu s-a Întrupat.

AGNEŢUL, IUBIRE ÎNTREITĂ de DUMNEZEU,
AGNEŢUL, Iubire şi de Creaţie,
AGNEŢUL, Iubirea BISERICII,
AGNEŢUL, Cer şi Pământ în UNIRE,
AGNEŢUL, Suflet şi Trup în ÎNRUDIRE,
AGNEŢUL, TAINĂ mai presus de Fire,
AGNEŢUL, TAINĂ de LITURGHIE,
AGNEŢUL, TAINA TAINELOR-EUHARISTIE.


4

Ce sunt eu Noul Născut?
Sunt un Corp de Părinţi Zămislit
Ce are Chipul de Creaţie
Şi Înrudirea de Neam
Şi o Moştenire de Virtuţi şi de „păcate“,
În carne şi sânge adunate,
PRESCUREA BISERICII Pământeşti.

Şi această PRESCURĂ are DESTIN să URCE la CER.

La CER unde este BISERICA de SUS.
Unde să se Nască şi un Suflet.

Corpul este Pecetea Chipului de Jos,
Sufletul este Pecetea Chipului de SUS
Şi aşa o UNIRE de CER şi Pământ eu sunt.

Zămislirea Sufletului meu
Este printr-un CUVÂNT CREATOR

Şi printr-o SUFLARE a SFÂNTULUI DUH
În a TATĂLUI BINECUVÂNTARE,
PECETEA CHIPULUI Lui DUMNEZEU

CUVÂNTUL este Chipul INIMII şi SÂNGELUI,
PRESCURII şi POTIRULUI,
Pământului şi Apei.
DUHUL este Chipul VIEŢII-RITUALULUI,
BINECUVÂNTAREA este Chipul Fiinţei.

Aşa Sufletul meu Nou Născut
Are PECETEA-ASEMĂNAREA de CUVÂNT,
Are VIAŢĂ-ASEMĂNAREA de DUH,
În UNIRE de BINECUVÂNTARE.

Şi DESTINUL Fiinţei mele Create
Este Viaţă de Pământ şi Viaţă de CER,
În CÂNTARE de CUVÂNT şi GLAS de DUH
În EUHARISTIE-ÎMPĂRTĂŞIRE adunate.

5

MULŢUMESC Ţie, DOAMNE, că m-ai Creat,
Deşi ai văzut că nu merit VIAŢA...
Tu PRIMUL în JERTFA CRUCII m-ai luat,
MAICA DOMNULUI ca Fiul BISERICII m-a ÎNFIAT,
Un Înger a vrut să-mi fie Păzitor,
Şi un Sfânt mi s-a făcut OCROTITOR...
Iar jos, nişte Părinţi şi un Neam
M-au făcut al TAINEI VIEŢII MOŞTENITOR.

SLAVĂ Ţie DOAMNE, SLAVĂ Ţie
TAINĂ de IUBIRE-EUHARISTIE!


(text apărut în volumul Ierom. Ghelasie, "Isihasm", ed. Platytera, Bucureşti, 2007, pp. 74-80).

Versiunea în limba engleză poate fi accesată aici.
Versiunea în limba germană poate fi accesată aici.

Răspuns adresat d-lui Gheorghe Fedorovici

Mă bucur că d-l Gheorghe Fedorovici a afirmat, într-o intervenţie pe blogul său următoarele:

Ca unul care a avut şansa de a-l întîlni pe părintele Ghelasie de la Frăsinei, nu pot decît să confirm descrierea făcută de dl. Florin Caragiu, atunci cînd spune că „Părintele Ghelasie a îndemnat mereu pe toţi să fie oameni cu conştiinţă eclezială şi liturgică, în comuniune cu întreaga Biserică, dezvoltându-se, în specificul tradiţional propriu, în consonanţă cu Sfinţii Părinţi.”

***

După această mărturisire apreciativă la adresa părintelui Ghelasie, de care nu pot să nu mă bucur, d-l Gheorghe Fedorovici interpretează greşit o afirmaţie a mea că Părintele Stăniloae nu a citit decât foarte puţin din părintele Ghelasie şi nu a fost în măsură să dea un verdict argumentat asupra scrierilor lui. D-l Fedorovici vede în asta o atitudine ofensatoare la adresa capacităţii Pr. Stăniloae, amintind de vastele sale tratate şi studii patristice. Nimic mai greşit decât această interpretare tendenţioasă. Ştiu foarte bine ce a scris pr. Stăniloae, nu era nevoie să-mi amintească. Mă uimeşte uşurinţa cu care trage această concluzie.
Evident, cum singur recunoaşte că nu a citit nimic din ce am scris, îi este poate necunoscut faptul că am scris o carte despre opera părintelui Stăniloae, anume "Antropologia iconică reflectată în opera Părintelui Stăniloae" (Sophia, 2008). Aprecierea mea faţă de capacitatea pr. Stăniloae e una superlativă. Pentru mine, pr. Dumitru e un sfânt teolog, chiar dacă încă necanonizat, al Bisericii. Va fi cu siguranţă, pentru că zestrea pe care a lăsat-o Bisericii este inestimabilă. Numai că unele aprecieri negative ale sfinţiei sale la adresa pr. Ghelasie, aprecieri care circulă zvonistic pe ici colo şi provin din spusele unor terţi, nu au fost argumentate. Nefiind argumentate, nu au decât valoarea de a invita la cercetarea scrierilor părintelui Ghelasie. Părintele Stăniloae avea în jur de 90 de ani când a apărut volumul "Memoriile unui isihast" şi, după cum a mărturisit un cunoscut, nu a citit decât câteva pagini şi a obosit, nemaicontinuând. Trebuie să amintesc faptul că acest volum era tipărit cu fontul 8 sau 9, fiind aproape de necitit.
Părintele Stăniloae rămâne o flacără vie a Bisericii, la fel ca şi părintele Ghelasie. Astea sunt faptele, concret. Pentru mine, o poziţie neargumentată, indiferent de cine o susţine, are nevoie de cercetare ulterioară. Şi la asta invit. Îl invit şi pe d-l Fedorovici să cerceteze scrierile Părintelui Ghelasie, cu toată deschiderea, şi chiar să intrăm într-un schimb de idei fertil. Nu cred că ofensez pe nimeni când spun că o simplă afirmaţie (neargumentată) a unui părinte foarte capabil duhovniceşte nu este suficientă pentru a da un verdict asupra altuia, mai ales că nu eu (care nu cred că sunt în măsură să îmbogăţesc pe nimeni duhovniceşte, cum mă "gratulează" d-l Fedorovici), ci ierarhi, preoţi şi pustnici, intelectuali şi oameni simpli, şi însuşi d-l Fedorovici, au mărturisit la superlativ despre duhovnicia pr. Ghelasie. Cred că folosul în urma cercetării acestor scrieri nu va fi deloc unul neînsemnat. Sper ca aceste lămuriri să elimine confuziile posibile. Probabil că d-l Fedorovici a vrut să sancţioneze ceea ce i s-a părut a fi o lipsă de smerenie din partea mea, cer iertare dacă a părut că vreau să minimalizez în vreun fel persoana pr. Stăniloae, îl asigur că nu este deloc vorba de aşa ceva. Îi iubesc şi îi cinstesc deopotrivă pe Pr. Stăniloae şi Pr. Ghelasie, şi am avut bucuria de a descoperi foarte multe afinităţi de substanţă în gândirea lor. De asemeni, intervenţia mea de acum nu afectează cu nimic părerea mea apreciativă faţă de d-l Fedorovici.

Ierom. Ghelasie Gheorghe: "LAUDĂ Tuturor Sfinţilor"

Sfântul Apostol Petru, Sf. Mânăstire Slănic, Argeş
Iconograf: părintele Ilie














O, Sfinţilor ce Iubiţi pe DUMNEZEU
Şi nu vă lăsaţi robiţi de rău,
Ce vă arătaţi cu adevărat
Vrednici de Cel ce v-a Creat...

O, Sfinţilor de DUMNEZEU Iubitori,
Sunteţi şi voi tot ca noi pândiţi de slăbiciuni,
Dar CREDEŢI aşa de tare
În IUBIREA cea fără hotare
Încât Firea se face PESTE-FIRE
Şi niciodată nu mai cădeţi din BINE.

O, Sfinţilor, voi sunteţi cei ce nu mai cădeţi din IUBIRE!
Dar MINUNEA cea mai mare
Este că în Sfinţirea voastră LUAŢI
Şi pe cei păcătoşi, ca să-i Mântuiţi...


(text apărut în volumul Ierom. Ghelasie, "Isihasm", ed. Platytera, Bucureşti, 2007, p. 81).

Versiunea în limba engleză poate fi accesată aici.
Versiunea în limba germană poate fi accesată aici.