Ierom. Ghelasie Gheorghe: "GLASURILE Tainice Cosmice"

Iisus Hristos, frescă de Manuil Panselinos (sec. XIV), Protaton














În Adâncul Cosmosului este un „RĂSĂRIT de o LUMINĂ în Sine” în faţa căruia „totul cade în plecăciune”. Şi aceasta este „deodată cu un NUME de TAINĂ”, ce se ROSTEŞTE de un GLAS care zguduie tot Cosmosul. Este GLASUL FIULUI Lui DUMNEZEU, care El Însuşi CÂNTĂ şi Se ROAGĂ TATĂLUI DUMNEZEU, în totodată LUMINA fără seamăn a SFÂNTULUI DUH care, de asemenea, face Supraritualul DUMNEZEIESC în Sine. Este BINECUVÂNTAREA TATĂLUI DUMNEZEU care se Dăruieşte totodată Lumii. Din aceasta este Fiinţa Creaţiei care prin FIUL se Dă Făpturii. De fiecare dată, prin Aceasta, Fiinţa Lumii Create se „Existenţializează” Permanent. Este „DIMINEAŢA Supracosmică”, Începutul permanent al Lumii Create. Anticii vorbesc despre un „SUNET Supracosmic” din care Izvorăşte şi se menţine Lumea. Cine Îl AUDE o singură dată intră în „Nemurire”.
Şi după acest Moment Supracosmic mai urmează încă un Fapt la fel de intens. Este un GLAS tot DIVIN, care de data aceasta „INTRĂ” în Cosmos şi se PECETLUIEŞTE în tot ce este Creaţie. Dacă Cel anterior este total separat de Cosmos, Acesta Se „Leagă” de însuşi „Adâncul Lumii”. Dintr-o dată, „în toate Curge un CEVA DIVIN” şi Se Întrepătrunde cu Lumea, dar fără să „schimbe mişcarea proprie a Lumii”. Sunt „LOGHI DIVINI”, Acele CUVINTE ARHECHIPALE ce au CREAT şi CREEAZĂ Permanent Lumea, în Transpunere Diversă a Lumii. Misticii Creştini percep acest GLAS de Taină în NUMELE Lui HRISTOS, CUVÂNTUL VIU care Se „face Trup-Creaţie”, în infinitatea de diversitate a Lumii. Sunt „CUVINTELE DIVINE care Curg din CARTEA VIEŢII” (CHIPUL FIULUI DIVIN) şi Se Însămânţează ca să „Crească” Lumea. Se spune că FIUL DIVIN „Re-NUMEŞTE” pe Fiecare Făptură, în aceasta fiind Originea Vieţii a toate. Este Începutul „ZILEI Cosmice”. Este „RITUALUL NUMIRII Cosmice”. HRISTOS este „CUVÂNTUL care Se face Trup-Creaţie”.
Mai este însă şi un Glas care URCĂ din Creaţie spre DIVIN. Dacă DIVINUL IESE din Sine şi INTRĂ în „Spaţiul Creat”, de data aceasta Creaţia INTRĂ în SUPRASPAŢIUL DIVINULUI, în căutarea de a se Depăşi pe sine. Dacă „INIMA DIVINĂ” ce BATE în Creaţie este LOGOSUL HRISTIC, este şi o „Inimă de Creaţie” care Bate în paralel. Este un Glas de Taină al Naturii Proprii de Creaţie. Revelaţia Creştină vorbeşte de „Lumina Creată a Primei Zile din Facerea Lumii”. „Şi a zis să fie Lumină”. Această Lumină primordială Creată este „Firea Bună” a Fiinţei de Creaţie, Puritatea Naturii Fiinţiale Create. Este „Lumina Creată care să ÎNTRUPEZE SUPRALUMINA LOGOSULUI DIVIN” ce Coboară în Creaţie. Se spune mistic că această Lumină Primordială este Lumina Sufletului şi a Vieţii de Creaţie. Este Fondul Fiinţial de Creaţie. La Sfinţi se vede această Lumină în mod deosebit, fără să se confunde cu SUPRALUMINA HARICĂ DIVINĂ. Se zice că MAICA DOMNULUI este „Chipul Iconic” al acestei Lumini de Creaţie, ca aceea care ÎNTRUPEAZĂ şi PERSONAL pe LOGOSUL HRISTIC. În acest „Chip-Glas de Puritate de Creaţie” se „Adună” în RITUAL Cosmic toate Făpturile, care fac şi ele „Răspunsul de Iubire-Închinare” faţă de DUMNEZEU, FĂCĂTORUL Lumii.
DIVINUL Însuşi prin FIUL HRISTIC face RITUALUL VIEŢII şi Lumea prin ICONICUL de Creaţie al MAMEI-Bisericii face de asemenea RITUALUL de Răspuns.
Aceasta este „CHIPUL LITURGIC Supracosmic şi Cosmic”, care nu se „opreşte” niciodată.

(text apărut în revista "Sinapsa", nr. 3/2008, p. 224)