Cuviosul Ghelasie de la Frăsinei - Date Biografice

La 18 martie 1944 se naşte în comuna Sălătrucel Loviştea, pruncul Gheorghe Teodor ca fiu al preotului Gheorghe I. Popescu şi al presbiterei Marcela Popescu. Este botezat în biserica din Serbăneşti-Păţeşti, unde tatăl său era preot paroh.
Preotul Gheorghe absolvise Facultatea de Teologie de la Cernăuţi şi era un preot vrednic şi foarte apreciat. Era la rândul său fiu de preot, iar bunicul său fusese şi el preot. Copilul Gheorghe Teodor, viitorul ieromonah Ghelasie, se ataşează de tatăl sau, fiind nelipsit de la sfânta biserică. Se spune că se aşeza de obicei în faţa uşilor împărăteşti, unde rămânea neclintit, fiind atent la slujbele săvârşite de tatăl său.
Văzând aplecarea băiatului său spre cele bisericeşti, încetul cu încetul preotul Gheorghe îi împărtăşeşte din tainele credinţei ortodoxe. Copilul avea, ca şi tatăl său, o constituţie fizică firavă, arătând de timpuriu o râvnă deosebită spre cele sfinte.
Urmează, pe rând şcoala primară în sat, şcoala medie în Rm.-Vâlcea, frecventând între anii 1962 şi 1964 cursurile unei şcoli tehnico-sanitare din oraşul Cluj, cu gândul de a urma Facultatea de Medicină după terminarea ei. Datorită mediei bune de absolvire, obţine repartiţia în Cluj, dar, la rugămintea unei colege căsătorite în Cluj, face schimb cu ea mergând la Spitalul din oraşul Abrud.

II

Următorii şase ani, până în 1970, lucrează la Spitalul Unificat din Abrud ca asistent de laborator. În toată această perioadă, duce o viaţă de nevoinţă, pregătindu-se pentru a intra în monahism. O femeie credincioasă, care lucra la acelaşi spital, îi face cunoştinţă cu Părintele Arsenie Praja, care îi va deveni părinte duhovnicesc.
Cuviosul Arsenie era ieromonah la Sfânta Mănăstire Râmeţ. După un timp, se retrage ca pustnic în Cheile Râmeţului şi preot duhovnic pentru moţii din Munţii Apuseni. Era cunoscut şi iubit în satele din împrejurimile Râmeţului. El îl călugăreşte pe tânărul Gheorghe, care îi devine ucenic. Avva Arsenie continua vechea tradiţie din Munţii Apuseni. De la el, Părintele Ghelasie va cunoaşte mistica iconică.
În anul 1970, Securitatea face o descindere la Cheile Râmeţului şi-l arestează pe Părintele Arsenie. Părintele Ghelasie reuşeşte să fugă, ascunzându-se în munţi. În urma torturilor la care este supus, Avva Arsenie se retrage la Sfânta Mănăstire Crasna din Prahova, de unde la scurt timp trece la Domnul. După arestarea Părintelui Arsenie, Părintele Ghelasie pleacă din oraşul Abrud, revenind în locurile părinteşti.
Activează o vreme ca profesor suplinitor la Şcoala Generală din Şerbăneşti, judeţul Vâlcea, după care în perioada 1971-1973 lucrează ca asistent laborant la Spitalul Unificat Brezoi, judeţul Vâlcea.

III

În anul 1973 se închinoviază ca frate în Sfânta Mănăstire Frăsinei, unde s-a nevoit până la 2 iulie 2003, ziua mutării sale la Domnul. Atunci când a intrat Sfinţia Sa în Frăsinei era un context mai dificil, deoarece erau puţini călugări. Aceasta datorită decretului 410 care nu fusese anulat, ci aplicat cu toleranţă. Între ascultările Cuviosului se numără cele de la trapeză, îngrijirea bătrânilor, cancelarie şi arhondarie. Învaţă să sculpteze de la Părintele Calinic Plopşoreanu. Sculptează racla în care se păstrează moaştele Sfântului Ghelasie de la Râmeţ. Deprinde şi meşteşugul zugrăvirii de icoane. De asemeni, se îndeletniceşte cu apicultura.
Părintele Ghelasie a fost un dulce cântător al Sfintei Treimi, al Maicii Domnului şi al tuturor Sfinţilor în nenumărate pagini de acatist. Un Părinte l-a poreclit „Părintele Acatist”. Cuviosul socotea acatistul cea mai frumoasă formă de laudă adusă lui DUMNEZEU şi Sfinţilor după Întruparea Cuvântului lui DUMNEZEU.
Cuviosul a fost un continuator al specificului carpatin al monahismului românesc. Prin lucrările pe care le-a scris, scoate în evidenţă modelul românesc de pustnicie, cu nimic mai prejos decât sfinţitele alcătuiri egiptene, greceşti sau slave. Scrierile sale au avut ca scop întărirea Bisericii Ortodoxe şi aducerea celor rătăciţi, bolnavi şi neputincioşi în albia vieţuirii Duhovniceşti.
După cum spune Părintele Ghelasie în prefaţa la Acatistul Sfântului Calinic, Sfânta Mănăstire Frăsinei este în specificul duhului Athonit-Carpatin, pe care Sfântul Calinic îl aduce de la Cernica. Ieromonahul Ghelasie a fost un mare Duhovnic, urmaş al Sf. Ierarh Calinic de la Cernica şi mare povăţuitor pe calea mântuirii. I-a iubit pe călugări şi i-a încurajat tot timpul, găsind soluţii pentru situaţiile delicate apărute în viaţa lor.

IV

Părintele de la Frăsinei a fost un iubitor de şcoală, de carte, de cultură. A dialogat cu mulţi intelectuali pe diferite teme de religie, ştiinţă, filosofie şi artă, răspândind în suflete lumina lui Hristos. I-a susţinut pe mulţi tineri să-şi finalizeze studiile universitare şi post-universitare. Le recomanda acestora cu multă căldură să-şi ducă la bun sfârşit şcoala sau să înceapă studiile superioare.
Un element esenţial al regulilor sale ascetice l-a constituit alimentaţia, deoarece din învăţăturile marilor sfinţi a înţeles că o pricină importantă care generează patimile este lăcomia pântecelui. O alimentaţie sănătoasă susţine duhovnicia şi rugăciunea, integrându-se vieţii liturgice din Biserică.
Avva Ghelasie a fost un slujitor devotat al Altarului. Viaţa lui a fost Sfânta Liturghie. Ar fi putut spune ca Sfântul Ioan de Kronstadt: „Mor dacă nu slujesc Sfânta Liturghie. Mor dacă nu mă împărtăşesc cu Preacuratele Taine ale lui HRISTOS”.

V

În momentul în care a înţeles că este grav bolnav, a ales una din cele mai aspre asceze: retragerea desăvârşită în chilie. Împreună-vieţuitorii din Frăsinei au mărturisit despre privegherea lui neîncetată. Timp de trei ani, deşi grav bolnav şi cu mari dureri, uşa chiliei sale a rămas totuşi deschisă zi şi noapte, pentru a primi pe cei care doreau să se spovedească (clerici, călugări, mireni). Continuând să se nevoiască în rugăciune şi să spovedească, până în ultimele ceasuri ale existenţei sale pământeşti i-a susţinut şi i-a îmbărbătat pe toţi cei care i-au trecut pragul chiliei. Cei care l-au îngrijit în această perioadă recunosc că, în realitate, ei au fost cei îngrijiţi.
Cuviosul Ghelasie de la Frăsinei şi-a parcurs Golgota ca marii isihaşti pe care i-a iubit şi i-a cinstit după întreaga rânduială Creştin-Ortodoxă.

„Avva Ghelasie, roagă-te lui DUMNEZEU pentru noi!”

(prelucrare, efectuată de Liviu Bogdan Vlad şi Florin Caragiu, după volumul "În amintirea părintelui Ghelasie", ed. Tipo-Aktis, 2004 şi "Viaţa Preacuviosului Ghelasie Gheorghe Popescu de la Sfânta Mânăstire Frăsinei, File de Biografie", în volumul: "Părintele Ghelasie de la Frăsinei, Iconarul lubirii Dumnezeieşti", ed. Platytera, Bucureşti, 2004, pp. 25-48)