Ierom. Ghelasie Gheorghe: ISIHASMUL „coborât” în lume

ISIHASM înseamnă „Unire Mistică prin Hristos”. Hristos înseamnă Liturghie Euharistică. Liturghia înseamnă „Ritualul Sf. Duh în Cântarea Bisericii”, a Liturghiei Euharistice. Biserica fără Ritual şi Liturghie nu mai este Biserică. Cei „doritori” de intensă „trăire Liturgică” au găsit „calea Isihasmului”. Isihasm este „Liturghie Hristică Necontenită”, în Cântarea Minţii, Inimii şi Sufletului direct.
Rugăciunea Isihastă este „Cântarea Liturgică permanentă şi fără oprire” în cei care vor să fie „Biserică Vie” a lui Hristos. Isihasm este „Prelungirea de Liturghie Hristică” în Cântare necontenită de Minte, Inimă şi Suflet Personal. Pustnicii şi călugării au simţit „nevoia” unei „trăiri fără oprire” a Liturghiei lui Hristos. Astăzi se pare că „mulţi laici” din lume vor şi ei „aceasta”. Aşa „Isihasmul coboară în mijlocul lumii”. Aşa Isihasmul nu este doar al „pustnicilor şi călugărilor”, ci al tuturor. Isihasmul este „Prelungire de Biserică de afară în Biserică lăuntrică”, fiind Aceeaşi Unică Biserică a lui Hristos”. „Calea Isihastă” este „aceeaşi” pentru toţi, fără deosebire... Unii încearcă un „creştinism în afara Bisericii”. Fiţi cu atenţie. Chiar şi Biserica oficială a făcut greşeli de a „ţine în afara sa” pe mulţi „mistici”, ce la început păreau „neoficiali”... Să nu se „închidă Uşile Bisericii” niciodată, chiar dacă „unii sunt mai puţin de aceeaşi culoare”. Intraţi în Biserică, toţi cei cu „lucruri străine” vor deveni cu timpul ce trebuie. Biserica are „puterea să purifice şi să prefacă”.
Astăzi este o „năvală a laicilor spre Biserică”. Dar „laicii” nu se pot „debarasa” imediat de „impurităţile” lor, faţă de care Biserica trebuie să fie „răbdătoare şi educatoare”. Aşa este cu „Isihasmul laicilor” de astăzi. Mulţi ai Bisericii nu vor să-i „primească” în Biserică... pe considerente minore. Mare atenţie. „Copiii rătăciţi” se întorc „Acasă”, murdari, gălăgioşi şi cu obiceiuri rele... Nu-i respingeţi, că vă „omorâţi” propriii Copii... Nu le puneţi condiţii grele la început, ci pe parcurs ei înşişi vor „vedea” ce este „nepotrivit”. Laicii, cei din „lume” doresc „trăire Creştină, Isihasm”.
Să nu se confunde „Isihasmul laicilor” cu „isihasmul laic”. Unii poate ar vrea „un isihasm laic, fără Biserică”... Dar Isihasmul nu poate fi niciodată „laic-fără-Biserică”, Isihasmul însemnând „Prelungire de Biserică Hristică în Interiorul propriu”. Isihasmul este „Chip de Biserică Hristică” în Trăire proprie-individuală. Isihasmul poate fi şi „al laicilor”, al celor din lume, dar nu poate fi niciodată „isihasm laic-profan-nereligios-necreştin”.
Isihasmul nu poate fi niciodată „tehnică de spiritualizare”, Isihasm fiind „Liturghie Hristică în Trăire proprie”, adică Taină Hristică Divină. Tehnica este „lucrare laică-profană”, pe când „Taina Harică” este „Ritualul Chipului Sf. Duh”. Deosebiţi. Ritualul este Haric, pe când „tehnica” este „mecanicistă”. Unii văd şi în „Ritual” un „mecanicism” de „gesturi formale”... Aici se încurcă mulţi.
Unii „cad” într-un „ritual mecanic-teatral”, dar şi aceasta încă nu se poate „tehniciza-laiciza”. Cei care vor „redescoperi Ritualul Sacru” vor putea face deosebirea clară între „Ritual şi tehnică-mecanicism”. Isihasmul este „Ritual Sacru” şi niciodată „tehnică”. Mulţi „laici” vin în Biserică păstrând „reziduurile tehnicismului laic” şi greu renunţă la ele. Biserica să fie „înţelegătoare”, că pe parcurs va fi remedierea. Biserica să nu se „grăbească” în a „stigmatiza” aparenţele „neconcordante”. Doar în „cadrul Bisericii”, acestea se vor corecta. Nu „opriţi” Intrarea în Biserică, pe simple motive.

(text publicat în volumul "Avva Ghelasie, Cuvântătorul de Dumnezeu", ed. Platytera, Bucureşti, 2005, pp. 119-120)