Pr. Nicolae Popescu: „Lăudaţi pe Domnul întru sfinţii Lui” (Ps. 150)

Fiind din Muereasca de Sus, Jud. Vâlcea, de lângă Mânăstirea Frăsinei, am urmărit bucuros toate succesele pe plan spiritual ale Mânăstirii şi mă lăudam că sunt din satul de lângă această Mânăstire. Aveam o oarecare mâhnire că nu erau în această Mânăstire şi scriitori renumiţi.
Dar iată că într-o zi îmi cade în mână cărticica părintelui Ghelasie de la Frăsinei – Minidogmatica. Am mers la Părintele şi l-am felicitat. Mi-a zis:

"- Vezi, mai corectează, pe unde găseşti greşeli!”
„- Ce să corectez, Părinte? Sunt uimit de aceste scrieri şi felul cum o faci. Nu numai că Mânăstirea Frăsinei are şi un condeier de seamă, dar vii cu nişte noutăţi atât de impresionante şi un stil atât de neobişnuit şi neîntâlnit încât parcă ai zice către contemporani:
-Vreţi filosofie? Vă arăt eu filozofie!
Vreţi teologie? Vă arăt eu teologie!”

Modest cum era, mi-a răspuns:
„-Ei, tăticule, mâzgălesc şi eu acolo câte ceva! Întotdeauna m-am gândit că crucea oricărei generaţii creştine este a prezenta mesajul Mântuitorului Iisus Hristos la nivelul epocii, cu mijloacele şi în formele epocii, pentru călăuzirea fiecărei generaţii".

Părintele Ghelasie nu aduce în esenţă nimic nou în Teologie. Învăţătura creştină Ortodoxă e respectată întocmai. Însă vine cu nişte reflectoare noi şi în termeni profunzi, studiaţi, adecvaţi. O luminează din unghiuri neobişnuite, punând-o mereu în contrast cu filozofia antică, medievală şi actuală şi cu diferite curente eretice din cadrul creştinismului sau cu spiritualităţi din alte religii care au supravieţuit până azi în diferite forme.

Părintele Ghelasie a fost un om minunat. N-am nici o îndoială că e acolo în ceruri alături de alţi mari vieţuitori ai Mânăstirii Frăsinei şi, în general, ai Bisericii Strămoşeşti.

Blaise Pascal spunea că omul e ca o trestie gânditoare. Lucrul acesta se potrivea şi cu părintele Ghelasie şi la propriu, nu numai la figurat. Era subţirel ca o trestie blândă, voioasă şi gânditoare.
Spun că era un om minunat pentru că nici acum nu înţeleg cum în viaţa aspră de mânăstire şi slujirile de zi şi de noapte, cum putea să se informeze şi să fie la zi cu toate teoriile şi mişcările filozofice şi religioase din lumea actuală.
Cred că scrierile Părintelui Ghelasie vor fi puţin studiate în prezent şi mai mult în viitor, deoarece comunică prin nişte termeni care presupun un exerciţiu serios şi îndelungat în spiritualitatea creştină şi, în general, în spiritualitatea omenirii înglobată în diferite culturi.


Pr. Nicolae Popescu,
Bucureşti, biserica "Sf. Andrei"

(articol apărut în volumul "Ghelasie Isihastul, Iubitorul de Dumnezeu", ed. Platytera, 2004, pp. 68-69)