Acatistul RUGĂCIUNII neîncetate (alcătuit de Ierom. Ghelasie Gheorghe)

Motto:
Iată-mă, DOAMNE, înaintea Ta
STAU cu ÎNCHINARE!

Obişnuitul început...

Tropar, glas 1

Fericiţi cei ce STAU în ÎNCHINARE, şi RUGĂCIUNEA de TAINĂ o Caută ziua şi noaptea, ce străbate până la Cer şi aşa Pământul se face Raiul Cel Binecuvântat unde Omul a fost Creat să se Mântuiască.

Condac 1

O, TAINĂ Preafericită este a STA înaintea IUBIRII DUMNEZEIEŞTI, care se face ALTARUL, pe care se ADUCE ÎNCHINAREA ca DAR de Neîncetată RUGĂCIUNE: Iată-mă, DOAMNE, înaintea Ta, STAU cu ÎNCHINARE!


Icos 1

Însuşi FIUL DUMNEZEIESC se ÎNCHINĂ TATĂLUI, şi DUHUL Cel PREASFÂNT Se PLEACĂ şi în UNIREA Cea de TAINĂ deodată SUNT, acest CHIP şi noi PURTÂND, asemenea să facem:

Iată-mă, DOAMNE, DAR de ÎNCHINARE Îţi ADUC;
Iată-mă, DOAMNE, CHIPUL Tău din mine îl Dezvălui;
Iată-mă, DOAMNE, PECETEA CHIPULUI Tău o fac ALTAR;
Iată-mă, DOAMNE, la ALTARUL Tău DUMNEZEIESC Îngenunchi;
Iată-mă, DOAMNE, STAU Înaintea Ta;
Iată-mă, DOAMNE, eu Făptura, STAU în FAŢA ZIDITORULUI;
Iată-mă, DOAMNE, eu Te MĂRTURISESC, DUMNEZEUL meu;
Iată-mă, DOAMNE, îţi aduc MULŢUMIREA mea;
Iată-mă, DOAMNE, îţi NUMESC cu Bucurie NUMELE Tău;
Iată-mă, DOAMNE, VIN să mă ÎNTÂLNESC cu Tine;
Iată-mă, DOAMNE, doar UNIT cu Tine am VIAŢĂ;
Iată-mă, DOAMNE, Înaintea Ta STAU cu ÎNCHINARE !

Condac 2

Ce este RUGĂCIUNEA şi de ce se DOREŞTE să fie NEÎNCETATĂ? RUGĂCIUNEA este IUBIREA-ALTAR, este DAR-ÎNCHINARE, este DUHUL-STAREA Continuă în Cântarea de: ALILUIA!

Icos 2

Acest CHIP al TREIMII de TAINĂ este şi în Fiinţa noastră a Făpturilor şi nu putem Vieţui fără IUBIRE-ALTAR, fără DAR-ÎNCHINARE, fără DUH-STAREA în FAŢA DUMNEZEIRII:

Iată-mă, DOAMNE, toată Fiinţa mea este CHIP de RUGĂCIUNE;
Iată-mă, DOAMNE, Firea mea este însăşi RUGĂCIUNEA;
Iată-mă, DOAMNE, RUGĂCIUNEA-ÎNCHINAREA Făpturii către FĂCĂTORUL;
Iată-mă, DOAMNE, Darul Făpturii ce se cuvine CREATORULUI;
Iată-mă, DOAMNE, Lauda Ta este în adâncul meu;
Iată-mă, DOAMNE, NUMELE Tău ÎL ştiu de la Naştere;
Iată-mă, DOAMNE, NUMELE Tău L-am Recunoscut de la prima auzire;
Iată-mă, DOAMNE, eşti în Mintea mea PRIMA Gândire;
Iată-mă, DOAMNE, eşti în Inima mea PRIMA Simţire;
Iată-mă, DOAMNE, de ce neîncetat mă ROG;
Iată-mă, DOAMNE, de ce îţi ADUC DARUL RUGĂCIUNII neîncetate;
Iată-mă, DOAMNE, Înaintea Ta STAU cu ÎNCHINARE !

Condac 3

Cine întreabă ce este FIINŢA, răspunde că este IUBIREA; Cine întreabă ce este IUBIREA răspunde că este DĂRUIREA-ÎNCHINAREA; Cine întreabă ce este ÎNCHINAREA, răspunde că este RUGĂCIUNEA; Cine întreabă ce este RUGĂCIUNEA, răspunde că este CÂNTAREA IUBIRII în DUHUL Neîncetat de: ALILUIA!

Icos 3

Cine întreabă ce este STAREA în RUGĂCIUNE, este DUHUL care pe toate le ADUNĂ şi le PREFACE în LOCAŞ de ÎNTÂLNIRE, unde IUBIREA şi ÎNCHINAREA Stau FAŢĂ în FAŢĂ fără amestecare:

Iată-mă, DOAMNE, cum RUGĂCIUNEA îmi este Firea;
Iată-mă, DOAMNE, cum RUGĂCIUNEA îmi este Mintea;
Iată-mă, DOAMNE, cum RUGĂCIUNEA îmi este Inima;
Iată-mă, DOAMNE, cum RUGĂCIUNEA îmi este Respiraţia;
Iată-mă, DOAMNE, cum RUGĂCIUNEA îmi este Vederea;
Iată-mă, DOAMNE, cum RUGĂCIUNEA îmi este Auzirea;
Iată-mă, DOAMNE, cum RUGĂCIUNEA îmi este toată mişcarea;
Iată-mă, DOAMNE, cum RUGĂCIUNEA îmi este Şedere;
Iată-mă, DOAMNE, cum RUGĂCIUNEA îmi este HRANĂ de TAINĂ;
Iată-mă, DOAMNE, cum RUGĂCIUNEA îmi este BĂUTURA VIE;
Iată-mă, DOAMNE, cum RUGĂCIUNEA este SCARA dintre Cer şi Pământ;
Iată-mă, DOAMNE, Înaintea Ta STAU cu ÎNCHINARE!

Condac 4

Mereu te întrebi ce este RUGĂCIUNEA şi mereu Mintea şi Inima se OPRESC la HOTARUL de TAINĂ; unde Făptura şi ZIDITORUL DUMNEZEU Trec DINCOLO de Sine în CRUCEA VIE, MAREA ÎNTÂLNIRE, în Cântarea de: ALILUIA!

Icos 4

Dacă Făptura se OPREŞTE la HOTARUL DUMNEZEIESC, şi se Deschide la COBORÂREA Lui DUMNEZEU, făcând CRUCEA ÎNCHINĂRII de TAINĂ, face tocmai RUGĂCIUNEA:

Iată-mă, DOAMNE, mă OPRESC la HOTARUL dintre Tine şi mine;
Iată-mă, DOAMNE, mă Deschid la VENIREA Ta în Lume;
Iată-mă, DOAMNE, fac CRUCEA VIE a ÎNTÂLNIRII;
Iată-mă, DOAMNE, doar în această CRUCE eu spre Tine merg;
Iată-mă, DOAMNE, doar în această CRUCE Tu spre mine VII;
Iată-mă, DOAMNE, OPRIT în ÎNCHINAREA acestei CRUCI;
Iată-mă, DOAMNE, în RUGĂCIUNEA Făpturii;
Iată-mă, DOAMNE, în RUGĂCIUNEA însăşi a Lumii;
Iată-mă, DOAMNE, şi eu cu DORUL Cel de TAINĂ;
Iată-mă, DOAMNE, şi eu învăpăiatul LUMINII;
Iată-mă, DOAMNE, şi eu Făptura ce doar cu tine îşi găseşte VIAŢA;
Iată-mă, DOAMNE, Înaintea Ta STAU cu ÎNCHINARE!

Condac 5

De ce RUGĂCIUNEA trebuie să fie Neîncetată? Pentru că RUGĂCIUNEA este CRUCEA VIE, Temelia Lumii, pe care se mişcă Viaţa Făpturilor, VIAŢA fiind însăşi NEÎNCETATA ÎNCHINARE, în Cântarea de: ALILUIA!

Icos 5

LUMINA în Sine este Însăşi DUMNEZEIRE, şi Lumea trebuie să se MIŞTE Neîncetat faţă de aceasta, altfel se cade în întunericul morţii:

Iată-mă, DOAMNE, VIAŢA din mine este Însăşi RUGĂCIUNEA;
Iată-mă, DOAMNE, VIAŢA îmi este Însăşi ÎNCHINAREA;
Iată-mă, DOAMNE, Mintea mea are Gândirea CRUCII VII;
Iată-mă, DOAMNE, Inima mea are de asemenea Simţirea CRUCII;
Iată-mă, DOAMNE, în TAINA CRUCII mă ROG;
Iată-mă, DOAMNE, prin CRUCE este VEDEREA Celor Nevăzute;
Iată-mă, DOAMNE, prin CRUCE ŞI EU cu Tine VORBESC;
Iată-mă, DOAMNE, de ce CRUCEA este RUGĂCIUNEA;
Iată-mă, DOAMNE, de ce RUGĂCIUNEA este ÎNCHINAREA CRUCII;
Iată-mă, DOAMNE, OPRIT în RUGĂCIUNEA Neîncetată;
Iată-mă, DOAMNE, de ce RUGĂCIUNEA este OPRIREA în CRUCE;
Iată-mă, DOAMNE, Înaintea Ta STAU cu ÎNCHINARE!

Condac 6

La ÎNCEPUT a fost CUVÂNTUL şi CUVÂNTUL este TAINA CHIPULUI FIULUI DUMNEZEIESC, şi FIUL este NAŞTEREA din IUBIREA TATĂLUI DUMNEZEU şi FIUL Răspunde cu DĂRUIREA Sa-ÎNCHINAREA, VORBIREA Cea de TAINĂ: ALIULIA!

Icos 6

Prin FIUL-CUVÂNTUL DUMNEZEIESC şi Lumea s-a făcut şi toate sunt VORBIREA-DĂRUIREA-ÎNCHINAREA FIULUI faţă de TATĂL:

Iată-mă, DOAMNE, şi eu sunt CHIPUL FIULUI DUMNEZEIESC;
Iată-mă, DOAMNE, şi eu sunt o ÎNCHINARE de TAINĂ a FIULUI;
Iată-mă, DOAMNE, CRUCEA VIE a FIULUI;
Iată-mă, DOAMNE, şi eu Omul, CHIPUL CRUCII Lumii;
Iată-mă, DOAMNE, şi eu Omul, CHIPUL RUGĂCIUNII FIULUI;
Iată-mă, DOAMNE, DARUL FIULUI către TATĂL;
Iată-mă, DOAMNE, şi eu Răspund cu Dăruirea mea;
Iată-mă, DOAMNE, şi eu Răspund cu RUGĂCIUNEA mea;
Iată-mă, Primeşte şi Darul Închinării mele;
Iată-mă, DOAMNE, şi eu, cel mic, ce mă Ridic spre Tine;
Iată-mă, DOAMNE, şi eu, cel muritor, ce STAU la HOTARUL VEŞNICIEI;
Iată-mă, DOAMNE, Înaintea Ta STAU cu ÎNCHINARE!

Condac 7

ÎNTRUPAREA Ta, FIUL Lui DUMNEZEU, aduce DESCOPERIREA TAINEI CRUCII VII, HOTARUL dintre CREATOR şi Făptură, care se face BISERICA Cerească şi Pământească, cu ALTARUL IUBIRII, cu DARUL ÎNCHINĂRII, cu ADUNAREA în STAREA RUGĂCIUNII de: ALILUIA!

Icos 7

Tu, DOAMNE IISUSE, FIUL Lui DUMNEZEU Cel ÎNTRUPAT, eşti CHIPUL RUGĂCIUNII VII şi Neîncetate şi Tu eşti MARELE ARHIEREU ce LITURGHISEŞTI ÎMPĂRTĂŞIREA-TRUPUL Lumii şi al Veşniciei:

Iată-mă, DOAMNE, şi eu un PĂRTAŞ al TAINEI DUMNEZEIEŞTI;
Iată-mă, DOAMNE, şi eu un Chemat la ALTARUL Tău;
Iată-mă, DOAMNE, şi eu un Chemat să Aduc DARUL meu;
Iată-mă, DOAMNE, şi eu un Slujitor al LITURGHISIRII Tale;
Iată-mă, DOAMNE, IISUSE ARHIEREUL Cel DUMNEZEIESC;
Iată-mă, DOAMNE, şi eu Cânt RUGĂCIUNEA Ta;
Iată-mă, DOAMNE, şi eu mă ÎNCHIN ÎNCHINĂRII Tale;
Iată-mă, DOAMNE, şi eu cel doritor de ÎMPĂRTĂŞIREA Ta;
Iată-mă, DOAMNE, şi eu cel însetat de APA Cea VIE;
Iată-mă, DOAMNE, şi eu cel flămând de PÂINEA Nemuririi;
Iată-mă, DOAMNE, cum în RUGĂCIUNEA Ta toate se ÎMPLINESC;
Iată-mă, DOAMNE, Înaintea Ta STAU cu ÎNCHINARE!

Condac 8

Păcatul cel amarnic al Făpturii a întunecat ALTARUL-IUBIREA şi ÎNCHINAREA a făcut-o ucidere şi moarte şi CRUCEA VIE a făcut-o Suferinţă şi aşa RUGĂCIUNEA s-a pierdut în patimile murdare, fără Cântarea de: ALILUIA!

Icos 8

Făptura CHIPUL de FIU şi-a desfrânat şi LOCAŞUL PĂRINTESC l-a părăsit şi din VORBIREA cu DUMNEZEU a căzut în „Vorbirea morţii”, şi aşa TAINA RUGĂCIUNII s-a ascuns:

Iată-mă, DOAMNE, TAINA RUGĂCIUNII doresc să o CAUT;
Iată-mă, DOAMNE, ALTARUL IUBIRII vreau să-l Clădesc;
Iată-mă, DOAMNE, Primeşte şi DARUL sărac al meu;
Iată-mă, DOAMNE, Sfinţilor Tăi încerc să le Urmez;
Iată-mă, DOAMNE, MAICII NĂSCĂTOARE şi eu Fiu să mă fac;
Iată-mă, DOAMNE, cum şi eu trebuie să Cresc CHIPUL Tău în mine;
Iată-mă, DOAMNE, cum şi eu ca şi Sfinţii trebuie să trăiesc;
Iată-mă, DOAMNE, cum şi eu, trebuie în mine să te ÎNTRUPEZ;
Iată-mă, DOAMNE, cum şi eu cu TRUPUL Tău trebuie să mă UNESC;
Iată-mă, DOAMNE, doar MAICA TA TE NAŞTE, eu doar Te ÎNTRUPEZ;
Iată-mă, DOAMNE, Omul nu este NĂSCĂTOR, ci o ÎNTRUPARE de DUMNEZEU, TEOFOR;
Iată-mă, DOAMNE, Înaintea Ta STAU cu ÎNCHINARE!

Condac 9

RUGĂCIUNE, RUGĂCIUNE, atât de mult te DOREŞTE toată Fiinţa mea, şi ziua şi noaptea mă lupt cu păcatul şi patimile din mine şi cu ÎNCHINARE pe Tine, FIUL Lui DUMNEZEU, TE CHEM şi Te ROG ca iarăşi să pot Cânta Neîncetat: ALILUIA!

Icos 9

Cum să mă ROG, cum să câştig TAINA RUGĂCIUNII? RUGĂCIUNEA, CHIPUL BISERICII Lui HRISTOS, este ALTAR DUMNEZEIESC, este ÎNCHINARE-DAR, este ADUNARE-STAREA în RUGĂCIUNE:

Iată-mă, DOAMNE, Primeşte-mă şi pe mine în BISERICA Ta;
Iată-mă, DOAMNE, fără CHIPUL BISERICII nu este RUGĂCIUNE;
Iată-mă, DOAMNE, cei fără BISERICĂ nu au ALTAR;
Iată-mă, DOAMNE, cei fără BISERICĂ nu au ÎNCHINAREA-CRUCE;
Iată-mă, DOAMNE, cei fără BISERICĂ nu au DAR, au jertfe omorâte;
Iată-mă, DOAMNE, cei fără BISERICĂ Gândesc fără VEDERE;
Iată-mă, DOAMNE, cei fără BISERICĂ Te Cred „ascuns”;
Iată-mă, DOAMNE, cei fără BISERICĂ nu mai au CUVÂNTUL de TAINĂ;
Iată-mă, DOAMNE, cei fără BISERICĂ au doar o Vorbire lumească;
Iată-mă, DOAMNE, cei fără BISERICĂ Te Caută şi nu te găsesc;
Iată-mă, DOAMNE, doar în CHIPUL BISERICII Te ARĂŢI cu Adevărat;
Iată-mă, DOAMNE, Înaintea Ta STAU cu ÎNCHINARE!

Condac 10

Nu poate fi RUGĂCIUNE decât în CHIPUL TREIMII de TAINĂ, de ALTAR-IUBIREA DUMNEZEIASCĂ, de DAR-ÎNCHINARE şi de STAREA Înainte, în Cântarea de: ALILUIA!

Icos 10

Doar prin CHIPUL Lui HRISTOS, FIUL DUMNEZEIESC, se poate face RUGĂCIUNEA TREIMICĂ, şi doar BISERICA Sa este LOCAŞUL Coborârii Lui DUMNEZEU în Lume şi al ÎNTÂLNIRII Făpturii cu El:

Iată-mă, DOAMNE, şi eu Făptura CHIPULUI Tău;
Iată-mă, DOAMNE, şi eu Făptura cu CHIPUL de TAINĂ;
Iată-mă, DOAMNE, şi eu Făptura MENITĂ să-Ţi Poarte CHIPUL;
Iată-mă, DOAMNE, şi eu un FIU al BISERICII DUMNEZEIEŞTI;
Iată-mă, DOAMNE, şi eu un LOCAŞ al ÎNTÂLNIRII Celei MARI;
Iată-mă, DOAMNE, şi eu, cel cu PECETEA PREASFÂNTĂ;
Iată-mă, DOAMNE, şi eu un MOŞTENITOR al DARULUI;
Iată-mă, DOAMNE, şi eu, cel cu MĂRGĂRITARUL IUBIRII;
Iată-mă, DOAMNE, şi eu o ŢARINĂ în care CHIPUL Tău este COMOARA;
Iată-mă, DOAMNE, şi eu, care trebuie să dezgrop COMOARA;
Iată-mă, DOAMNE, şi eu, care trebuie să APRIND CANDELA RUGĂCIUNII;
Iată-mă, DOAMNE, Înaintea Ta STAU cu ÎNCHINARE!

Condac 11

RUGĂCIUNE, RUGĂCIUNE, cum să te pot avea şi eu? Trebuie să Învăţ VORBIREA IUBIRII, să Lucrez DĂRUIREA-ÎNCHINĂRII, să STAU în DUHUL Neîncetatei Cântări de: ALILUIA!

Icos 11

IUBIREA este Însăşi RUGĂCIUNEA către TATĂL DUMNEZEU; ÎNCHINAREA este Însăşi RUGĂCIUNEA către FIUL-DOMNUL HRISTOS; a STA Neîncetat în RUGĂCIUNE este RUGĂCIUNEA către PREASFÂNTUL DUH; şi doar în această TREIME este RUGĂCIUNEA întreagă:

Iată-mă, DOAMNE, prin ÎNCHINARE încerc să Câştig IUBIREA;
Iată-mă, DOAMNE, prin ÎNCHINARE încerc să STAU în DUH;
Iată-mă, DOAMNE, prin ÎNCHINARE îmi Dezvălui CHIPUL de FIU;
Iată-mă, DOAMNE, prin ÎNCHINARE învăţ Vorbirea DUMNEZEIASCĂ;
Iată-mă, DOAMNE, prin ÎNCHINARE desfac Firea Pământească;
Iată-mă, DOAMNE, prin ÎNCHINARE mă înalţ şi la Cele Cereşti;
Iată-mă, DOAMNE, prin ÎNCHINARE ÎNVIEZ pe CRUCEA de TAINĂ;
Iată-mă, DOAMNE, prin ÎNCHINARE primesc dezlegarea de păcat;
Iată-mă, DOAMNE, prin ÎNCHINARE Mintea mi se Luminează;
Iată-mă, DOAMNE, prin ÎNCHINARE Inima mi se Curăţeşte;
Iată-mă, DOAMNE, prin CHIPUL DOMNULUI HRISTOS mă ROG;
Iată-mă, DOAMNE, Înaintea Ta STAU cu ÎNCHINARE!

Condac 12

Strig PRESFÂNT NUMELE Tău, DOAMNE IISUSE HRISTOASE, FIUL DUMNEZEIESC Cel ÎNTRUPAT, Îl Chem Neîncetat, cu gura, cu Mintea, în Inimă, cu priveghere, cu post, cu metanii şi aşa caut RUGĂCIUNEA În Cântarea de: ALILUIA!

Icos 12

Mă feresc de înşelările închipuirilor, vederilor şi auzirilor nălucitoare şi viclene, şi cu ÎNCHINAREA ce OPREŞTE şi pune HOTAR la toate, aşa şi eu fac Smerita mea RUGĂCIUNE:

Iată-mă, DOAMNE, Numesc NUMELE Tău, Cel mai MARE NUME;
Iată-mă, DOAMNE, NUMELE Tău IISUSE este în Mintea mea;
Iată-mă, DOAMNE, NUMELE Tău IISUSE mi se odihneşte în Inimă;
Iată-mă, DOAMNE, NUMELE Tău Îl fac ICOANA de ÎNCHINARE;
Iată-mă, DOAMNE, NUMELE Tău Îl fac HOTARUL de TAINĂ;
Iată-mă, DOAMNE, iau cu Bucurie CRUCEA INVIERII Tale;
Iată-mă, DOAMNE, IISUSE, BISERICA TREIMII DUMNEZEIEŞTI;
Iată-mă, DOAMNE, cu ÎNCHINARE STAU în FAŢA Ta;
Iată-mă, DOAMNE, prin ÎNCHINARE Te MĂRTURISESC;
Iată-mă, DOAMNE, Primeşte-mă şi pe mine în CHIPUL RUGĂCIUNII;
Iată-mă, DOAMNE, pe NĂSCĂTOAREA de DUMNEZEU o fac ICOANA ÎNCHINĂRII;
Iată-mă, DOAMNE, Înaintea Ta STAU cu ÎNCHINARE!

Condac 13

O, DOAMNE HRISTOASE, Tu eşti CHIPUL RUGĂCIUNII din Cer şi de pe Pământ şi ÎNCHINAREA-DĂRUIREA este însăşi TAINA Ta, CRUCEA şi BISERICA însăşi ICOANA Ta, prin care toată Făptura se Naşte şi Creşte spre VEŞNICIA RUGĂCIUNII Neîncetate, în Cântarea de: ALILUIA!

(de 3 ori)

Se repetă Icosul 1 şi Condacul 1.

Apariţie Editorială: Ierom. Ghelasie Gheorghe, "Mic Acatistier. Pravilă Carpatină" (Platytera, Colecţia "Sinapsa", 2010)

Acatistul ÎMPĂCĂRII şi IERTĂRII celor învrăjbiţi

Tropar

DOAMNE IISUSE DUMNEZEULE, Cela ce ai Creat Lumea cu IUBIREA Ta, Pecetluind în noi Viaţa cea fără de moarte, pe care noi o am stricat; dar cu RUGĂCIUNILE Prea Curatei MAICII Tale şi ale Sfinţilor, nădăjduim în MILOSTIVIREA Ta, să se Mântuiască Sufletele noastre.

Condac 1

Vaiet şi amar este plânsul lui Cain care şi-a omorât pe Fratele său şi păcatul cel blestemat şi pe noi ucigaşi încearcă să ne facă: DOAMNE DUMNEZEULE, izbăveşte-mă, să nu fiu şi eu ca şi Cain, un ucigaş al Fratelui meu!

Icos 1

Pentru ce să urăsc pe Fratele (Sora) meu, pentru ce să-l duşmănesc, chiar dacă îmi stă împotrivă? Este blestemul uciderii lui Cain, ne pândeşte să ne înghită şi pe noi.

DOAMNE, izbăveşte-mă de grozavul păcat al uciderii;
DOAMNE, să mă înfricoşeze blestemul lui Cain;
DOAMNE, să aud Vaietul plânsului morţii;
DOAMNE, să mă opresc şi să iert pe Fratele meu;
DOAMNE, chiar dacă mi-a greşit, să-l iert;
DOAMNE, dacă eu i-am greşit, să mă ierte;
DOAMNE, DUMNEZEULE, izbăveşte-mă, să nu fiu şi eu ca şi Cain, un ucigaş al Fratelui meu!

Condac 2

Păcatul ne-a rupt „Firea Bună” Creată de Tine, DOAMNE, şi aşa în noi este mereu războiul morţii şi cu acesta de la naştere ne luptăm, în cântarea de ALILUIA!

Icos 2

DOAMNE, otravă groaznică este mânia asupra Fratelui meu şi venin ucigător este supărarea ce în mine fierbe şi în trup şi în Suflet:

DOAMNE, ajută-mă să ies din războiul mâniei;
DOAMNE, potoleşte-mi focul supărării;
DOAMNE, fă să-mi văd mai întâi greşeala mea;
DOAMNE, fă să-mi văd slăbiciunea mea;
DOAMNE, dă-mi TĂRIA să iau totul asupra mea;
DOAMNE, ridică-mă iarăşi la CHIPUL de Rai;
DOAMNE, DUMNEZEULE, izbăveşte-mă, să nu fiu şi eu ca şi Cain, un ucigaş al Fratelui meu!

Condac 3

O negură diavolească vrea să-mi întunece Mintea, să-mi ia Voinţa cea Bună, şi ca în plasa unui păianjen nevăzut cu otrava duşmăniei mă las muşcat, uitând de: ALILUIA!

Icos 3

DOAMNE, Tu ai Creat lumea cu CHIPUL PĂCII şi al VIEŢII Nemuritoare, dar îngerii căzuţi şi Omul chipul uciderii au adăugat:

DOAMNE, redă-mi DUHUL DUMNEZEIESC al PĂCII;
DOAMNE, să nu pierd LUMINA VIEŢII;
DOAMNE, ridică-mă din prăpastia morţii;
DOAMNE, să tremur de frica uciderii;
DOAMNE, să-mi fie aceasta îndreptarea mea;
DOAMNE, scoate-mă din nebunia ce m-a cuprins;
DOAMNE, DUMNEZEULE, izbăveşte-mă, să nu fiu şi eu ca şi Cain, un ucigaş al Fratelui meu!

Condac 4

S-a îndrăcit Cain când a gândit şi a înfăptuit omorârea Fratelui său Abel, şi a înnebunit, de ziua şi noaptea îl muncea amarnicul păcat, lipsit de: ALILUIA!

Icos 4

O, groaznică nebunie a vrăjmăşiei, mâniei, supărării şi răzbunării asupra Fratelui (Sorei) meu, că duce la uciderea ce strică CHIPUL VIEŢII:

DOAMNE, să mă îngrozească nebunia uciderii;
DOAMNE, izbăveşte-mă de această nebunie demonică;
DOAMNE, ajută-mă să-mi potolesc supărarea;
DOAMNE, răceşte focul răutăţii din mine;
DOAMNE, Vreau să alung din mine orice vrăjmăşie;
DOAMNE, încerc să făgăduiesc înfăptuirea acestora;
DOAMNE, DUMNEZEULE, izbăveşte-mă, să nu fiu şi eu ca şi Cain, un ucigaş al Fratelui meu!

Condac 5

DOAMNE IISUSE, care ai IERTAT pe toţi cei ce te-au răstignit, ajută-mă şi pe mine să Iert pe Fratele meu, ca iarăşi să pot Cânta: ALILUIA!

Icos 5

PREASFINTE DUHULE SFINTE, care arzi şi curăţeşti toate răutăţile Făpturilor, ai MILĂ şi de mine, să nu rămân în stricăciunea mea ce mă bântuie:

DOAMNE IISUSE, cu Ajutorul Tău Voi birui;
DOAMNE IISUSE, mi-e ruşine de slabiciunea mea;
DOAMNE IISUSE, nu mă las însă de ea;
DOAMNE PREASFINTE DUHULE, ai MILĂ de mine;
DOAMNE PREASFINTE DUHULE, nu mai vreau să te batjocoresc;
DOAMNE PREASFINTE DUHULE, scoate-mă la Limanul Vieţii;
DOAMNE, DUMNEZEULE, izbăveşte-mă, să nu fiu şi eu ca şi Cain, un ucigaş al Fratelui meu!

Condac 6

PĂRINTE DUMNEZEULE, IUBIREA absolută, cum să mă mai numesc eu Fiul Tău cel Creat, dacă pierd tocmai CHIPUL IUBIRII? Mă întorc la Tine, PĂRINTE, ca Fiul cel desfrânat, în Cântarea de: ALILUIA!

Icos 6

DOAMNE, dacă n-aş avea „răutatea” în mine, nici Fratele meu nici eu nu ne-am fi învrăjbit, dar eu sunt cu adevărat începătura cea groaznică a răului:

DOAMNE, plâng răutatea din mine;
DOAMNE, Cer IERTARE pentru păcatul meu;
DOAMNE, recunosc că eu sunt prilejul vrajbei;
DOAMNE, recunosc viclenia din mine;
DOAMNE, Ştiu că eu trebuie să fac începutul IERTĂRII;
DOAMNE, Ştiu că de la mine trebuie să pornească împăcarea;
DOAMNE, DUMNEZEULE, izbăveşte-mă, să nu fiu şi eu ca şi Cain, un ucigaş al Fratelui meu!

Condac 7

Îngerii căzuţi din Cer n-au putut strica şi ucide Lumea până nu au „însămânţat păcatul" în Omul Adam, şi iată, DOAMNE, înfricoşătoarea moarte şi ucidere prin Om s-a făcut, fără Cântarea de: ALILUIA!

Icos 7

DOAMNE IISUSE, prin ÎNTRUPAREA Ta pe Pământ moartea ai biruit şi pe Adam l-ai IERTAT şi noi, toţi Oamenii, prin CHIPUL Tău putem birui boldul uciderii şi al morţii:

DOAMNE, mă recunosc stăpânit de ucidere;
DOAMNE, mă recunosc un aducător de moarte;
DOAMNE, păcatul lui Cain vrea să încolţească în mine;
DOAMNE, nu mă lăsa să cad în groaznica prăpastie;
DOAMNE, nu vreau să mă fac lăcaş demonilor;
DOAMNE, Vreau să Opresc orice nălucire diavolească;
DOAMNE, DUMNEZEULE, izbăveşte-mă, să nu fiu şi eu ca şi Cain, un ucigaş al Fratelui meu!

Condac 8

Eu trebuie să fac mai întâi „Iertarea"; eu trebuie mai întâi să prefac învrăjbirea din mine iarăşi în IUBIRE; în mine trebuie să recâştig CHIPUL VIEŢII Nemuritoare, în Cântarea de: ALILUIA!

Icos 8

Chiar dacă Fratele meu aparent rămâne în Supărarea sa, eu trebuie şi mai mult să scot din mine orice duşmănie şi să primesc ca pe o vrednică pedeapsă certarea lui:

DOAMNE, Luminează-mi Mintea;
DOAMNE, deşteaptă-mi Cugetul înţelegerii;
DOAMNE, îmi recunosc răutatea din mine;
DOAMNE, Vreau să Cer IERTARE tuturor;
DOAMNE, eu să fiu cel mai mic;
DOAMNE, eu să mă consider cel mai de jos;
DOAMNE, DUMNEZEULE, izbăveşte-mă, să nu fiu şi eu ca şi Cain, un ucigaş al Fratelui meu!

Condac 9

Unde eşti tu, „dreptate” a morţii şi uciderii? Unde eşti tu, „dreptate” ce poate îngădui distrugerea Vieţii şi a Păcii? Unde eşti tu, „dreptate” ieşită din păcatul fără Cântarea de: ALILUIA!

Icos 9

Doar Singurul DUMNEZEU Cel fără de păcat poate „JUDECA”, dar JUDECATA Sa este IUBIREA şi DREPTATEA Sa este MILA şi IERTAREA:

DOAMNE, ştiu că nu am nici o dreptate;
DOAMNE, ştiu că răutatea mea nu are nici un temei;
DOAMNE, îmi recunosc vicleşugul;
DOAMNE, supărarea mea este iubirea de Sine;
DOAMNE, mânia mea este dorinţa de stăpânire;
DOAMNE, răzbunarea mea este ruşinea mea;
DOAMNE, DUMNEZEULE, izbăveşte-mă, să nu fiu şi eu ca şi Cain, un ucigaş al Fratelui meu!

Condac 10

Oricât rău mi-ar face Fratele meu, eu nu trebuie să-i răspund tot cu răutate, ci să „Opresc” uciderea sa cu ÎNCHINAREA Iertării mele, în Cântarea de: ALILUIA!

Icos 10

IUBIREA şi IERTAREA trec peste orice „dreptate” şi aşa răul se „opreşte” şi nebunia uciderii se risipeşte şi LUMINA Cea de TAINĂ dă VIAŢĂ:

DOAMNE, ce fericire este ieşirea din răutate;
DOAMNE, ce Bucurie aduce IERTAREA;
DOAMNE, este o adevărată Naştere din nou;
DOAMNE, este o adevărată Baie Sfântă;
DOAMNE, este o Curăţire de DUH DUMNEZEIESC;
DOAMNE, este O ÎNVIERE după Răstignirea morţii;
DOAMNE, DUMNEZEULE, izbăveşte-mă, să nu fiu şi eu ca şi Cain, un ucigaş al Fratelui meu!

Condac 11

Groaznica furtună a supărării, mâniei şi răutăţii împotriva Fratelui meu mai întâi în mine se porneşte şi fulgere şi trăsnete de furie îmi rup Mintea şi Inima mea, ce nu mai pot Cânta: ALILUIA!

Icos 11

DOAMNE IISUSE şi DUHULE PREASFINTE, nu vă scârbiţi de slăbiciunea mea, că, iată-mă, eu cel căzut mă ridic cu hotărâre dârză sa mă „plec cu IERTARE” Fratelui meu şi să „primesc de Voie” certarea sa:

DOAMNE, ce groaznică furtună este supărarea mâniei;
DOAMNE, ce trăsnete cutremurătoare sunt duşmăniile;
DOAMNE, Vreau să opresc orice răutate;
DOAMNE, făgăduiesc să ies din căderea mea;
DOAMNE, nu mai vreau să batjocoresc CHIPUL IUBIRII;
DOAMNE, ajută-mă cu TĂRIA Ta;
DOAMNE, DUMNEZEULE, izbăveşte-mă, sa nu fiu şi eu ca şi Cain, un ucigaş al Fratelui meu!

Condac 12

Furia supărării învrăjbirii o fac furie împotriva răutăţii mele şi asa cu ÎNCHINARE mă plec IERTĂRII, strigând din răsputeri în mine: DOAMNE, nu vreau să fiu ucigaşul Fratelui meu, ci să Cânt: ALILUIA!

Icos 12

Toti Sfinţii din Cer şi de pe Pământ, vă rog din adâncul Fiinţei mele, ajutaţi-mă să ies din întunericul păcatului morţii. Sfântul meu Înger Păzitor, Sfântul meu Patron, nu mă lăsaţi pradă pieirii amarnice:

DOAMNE, alergăm la Ocrotirea MAICII Tale;
DOAMNE, alergăm la mijlocirea Sfinţilor Tăi;
DOAMNE, nu Te scârbi de slăbiciunile noastre;
DOAMNE, mai Îngăduie-ne şi nu ne pedepsi;
DOAMNE, peste păcatul nostru, tot mai încercăm îndreptarea;
DOAMNE, Credem în MILOSTIVIREA ta, peste toate;
DOAMNE, DUMNEZEULE, izbăveşte-mă, să nu fiu şi eu ca şi Cain, un ucigaş al Fratelui meu!

Condac 13

O, PREA SFÂNTĂ TREIME, DUMNEZEUL VIEŢII Nemuritoare, PĂRINTELE IUBIRII necuprinse, FIULE, DRAGOSTEA cea peste orice „dreptate”, şi DUHULE PREA SFINTE, MILA Cea neîmpuţinată, dăruieşte-ne BINECUVÂNTAREA Cea DUMNEZEIASCĂ a IERTĂRII şi Împăcării, ca ieşiţi din prăpastia morţii să Cântăm: ALILUIA!

(de 3 ori)

Se repetă Icosul 1, Condac 1.














Alcătuit cu osteneala Ierom. Ghelasie Gheorghe şi a Fratelui Vasile Dragoş Pâslaru (actualmente Valerian Monahul, n.n.), Sfânta Mănăstire Frăsinei, 2001.

Versiunea în limba germană se poate accesa aici.

Ierom. Ghelasie Gheorghe: "Acatistul Sfintei ÎMPĂRTĂŞANII"

Se citeşte înainte de SFÂNTA ÎMPĂRTĂŞANIE şi chiar mai des, ca Acatist direct către DOMNUL IISUS HRISTOS.

După obişnuitul început se zice:

Condacul 1

Mai dinainte de Veci, prin CHIPUL Tău, FIUL şi CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU, pe toate le-ai Conceput şi le-ai Zidit, şi apoi Tu Însuţi ÎNTRUPÂNDU-TE, în DUMNEZEIESCUL Tău TRUP Lumea ai Prefăcut:
IISUSE, în TRUPUL Tău Cel DUMNEZEIESC Începutul şi Sfârşitul se Împlinesc!

Icosul 1

Dacă nu ar fi TRUPUL Tău DUMNEZEIESC, DOAMNE IISUSE, şi Lumea de nu s-ar ÎMPĂRTĂŞI din EL, ar rămâne în întunericul de jos şi niciodată cu FĂCĂTORUL ei nu s-ar Vedea şi nu s-ar Întâlni.

IISUSE, TRUPUL DUMNEZEIESC al Lumii;
IISUSE, ÎNTÂLNIREA dintre DUMNEZEU şi Lume;
IISUSE, TRUPUL DUMNEZEIESC, trecerea peste „hotarul de netrecut“;
IISUSE, Descoperirea Celor Dincolo de orice Arătare;
IISUSE, DUMNEZEIREA care şi într-o Lume Se Revarsă;
IISUSE, UŞA Deschisă din Însuşi DUMNEZEU;
IISUSE, în TRUPUL Tău Cel DUMNEZEIESC Începutul şi Sfârşitul se Împlinesc!

Condacul al 2-lea

Cum Cel din Necuprinsul absolut şi într-un Cuprins să Încapă? Iată nepătrunsa Taină, prin care Tu, FIUL Lui DUMNEZEU, deodată eşti, ca Lumea să poată Sta în FAŢĂ cu DUMNEZEU, în Cântarea de: ALILUIA!

Icosul al 2-lea

La Început a fost CUVÂNTUL şi CUVÂNTUL TRUP S-a făcut, Lumea prin El s-a Zidit şi în El toate se UNESC, în TRUPUL Cel DUMNEZEIESC.

IISUSE, CHIPUL DUMNEZEIESC al Lumii;
IISUSE, CUVÂNTUL ce TRUP S-a făcut;
IISUSE, Îndoita IUBIRE;
IISUSE, IUBIREA DUMNEZEIASCĂ şi IUBIREA Lumii;
IISUSE, Taina prin care toate s-au Zidit;
IISUSE, Cel care Tu Însuţi apoi Te ÎNTRUPEZI;
IISUSE, în TRUPUL Tău Cel DUMNEZEIESC Începutul şi Sfârşitul se Împlinesc!

Condacul al 3-lea

Cine poate spune Taina prin care Tu, FIUL Lui DUMNEZEU, şi în Chipul Lumii Te ARĂŢI, şi mai mult, cum Trupul ei ai Luat, decât în Cântarea de: ALILUIA!

Icosul al 3-lea

O, IUBIRE DUMNEZEIASCĂ, cum şi într-o Iubire de Făptură Te Reverşi? O, IISUSE, DOUĂ IUBIRI deodată ce se UNESC în TRUPUL Tău Cel DUMNEZEIESC!

IISUSE, DUMNEZEIREA cu Zidirea Creată în Braţe;
IISUSE, şi Făptura cu DUMNEZEU Îmbrăţişată;
IISUSE, deodată FIUL DUMNEZEIESC şi FIUL Lumii;
IISUSE, DARUL Cel pogorât din Cele De-mai-presus;
IISUSE, şi Darul Făpturii;
IISUSE, TRUPUL DUMNEZEIESC – DARUL în Veşnicie PRIMIT;
IISUSE, în TRUPUL Tău Cel DUMNEZEIESC Începutul şi Sfârşitul se Împlinesc!

Condacul al 4-lea

Ai Creat Cerul şi Pământul, pe Îngeri şi nenumăratele Făpturi, iar pe Om l-ai ALES să fie Chipul ÎNTRUPĂRII Tale, în marea Cântare de: ALILUIA!

Icosul al 4-lea

Cerul şi Pământul în Chipul Raiului le-ai UNIT, ca să-l faci apoi TRUPUL Tău – POMUL VIEŢII, dar Omul în păcat a căzut şi Raiul s-a pierdut.

IISUSE, CREATORUL Cerului şi al Pământului;
IISUSE, Cel ce ai Coborât din Cele de DINCOLO;
IISUSE, Cel ce Ridici şi Lumea la Cele De-mai-presus;
IISUSE, Fereastra din Însuşi DUMNEZEIRE;
IISUSE, şi Fereastra Lumii spre DUMNEZEU;
IISUSE, Îndoita VEDERE peste „hotarul absolut“;
IISUSE, în TRUPUL Tău Cel DUMNEZEIESC Începutul şi Sfârşitul se Împlinesc!

Condacul al 5-lea

Facerea Cerului şi a Pământului era ca o premergere a ÎNTRUPĂRII Tale, şi aşa Taina cea peste toate grăirile prin Tine, DOAMNE IISUSE, se adevereşte, ca toţi să Cânte: ALILUIA!

Icosul al 5-lea

CUVÂNTUL prin care toate le-ai Zidit avea în El şi VESTIREA ÎNTRUPĂRII Tale, şi iată „CUVÂNTUL ce Se face TRUP“ este ÎMPLINIREA.

IISUSE, Cel ce faci Lumea TRUPUL Tău;
IISUSE, şi IUBIREA Lumii ce poate fi deodată cu DUMNEZEU;
IISUSE, Cel ce DAI şi Făpturii CHIPUL ÎNFIERII;
IISUSE, trecerea peste „Îndoita Fire“;
IISUSE, Nevăzutul şi Văzutul deodată;
IISUSE, ALTARUL dintre cele „Două Lumi” ce altfel nu se pot Întâlni;
IISUSE, în TRUPUL Tău Cel DUMNEZEIESC Începutul şi Sfârşitul se Împlinesc!

Condacul al 6-lea

Toată Taina Lumii este Taina TRUPULUI DUMNEZEIESC, că prin EL Începe şi se Sfârşeşte totul şi toate ce se Nasc în Veşnicia Lui se ADUNĂ, în Cântarea de: ALILUIA!

Icosul al 6-lea

Toate cele Zidite Preînchipuiesc TRUPUL Cel DUMNEZEIESC, şi toată Făptura în CHIPUL Său se ÎMBRACĂ şi în El se UNESC la „CINA cea de TAINĂ“.

IISUSE, CINA cea de TAINĂ a DUMNEZEIRII;
IISUSE, CINA, adică ÎMPLINIREA cea ultimă a toate;
IISUSE, OSPĂŢUL DUMNEZEIESC al ÎNTRUPĂRII Tale în Lume;
IISUSE, INTRAREA în Veşnicie şi a Lumii;
IISUSE, PRIMIREA Lumii „Alături” de DUMNEZEU;
IISUSE, BUCURIA nesfârşită a Făpturii de a fi faţă în Faţă cu DUMNEZEU;
IISUSE, în TRUPUL Tău Cel DUMNEZEIESC Începutul şi Sfârşitul se Împlinesc!

Condacul al 7-lea

„Luaţi, Mâncaţi, acesta este TRUPUL Meu... Beţi, acesta este SÂNGELE Meu”... sunt MARELE CUVÂNT din Cer şi de pe Pământ, CARTEA VIEŢII ce se face POMUL VIEŢII şi acesta apoi „PÂINEA DUMNEZEIASCĂ“, pentru Cântarea de: ALILUIA!

Icosul al 7-lea

„Dacă nu veţi Mânca TRUPUL FIULUI OMULUI şi nu veţi Bea SÂNGELE Lui, nu veţi avea VIAŢĂ întru voi“, este înfricoşata CHEMARE pentru noi toţi.

IISUSE, CUVÂNTUL Cel DINTÂI;
IISUSE, CARTEA VIEŢII din Cer;
IISUSE, POMUL VIEŢII din Rai;
IISUSE, NAŞTEREA din FECIOARĂ, cu TRUP;
IISUSE, Cel ÎNTRUPAT-PÂINEA VIEŢII;
IISUSE, Cel Răstignit şi ÎNVIAT, TRUPUL ÎMPĂRTĂŞANIE;
IISUSE, în TRUPUL Tău Cel DUMNEZEIESC Începutul şi Sfârşitul se Împlinesc!

Condacul al 8-lea

Toată Facerea Lumii, Viaţa şi Creşterea ei este „LUCRAREA TRUPULUI DUMNEZEIESC“, şi toate spre ÎNTRUPAREA în El merg şi se UNESC în Cântarea de: ALILUIA!

Icosul al 8-lea

Dacă CARTEA VIEŢII nu se face POMUL VIEŢII, şi acesta de nu Rodeşte ÎNTRUPAREA din FECIOARĂ, TRUPUL DUMNEZEIESC nu se ÎMPLINEŞTE.

IISUSE, Însăşi MENIREA Lumii;
IISUSE, Însăşi LUCRAREA DUMNEZEIASCĂ din Zidirea Sa;
IISUSE, care nu te-ai „oprit” de păcat;
IISUSE, care prin CRUCE păcatul ai biruit;
IISUSE, Cel ce doar în TRUPUL DUMNEZEIESC eşti Cel ADEVĂRAT;
IISUSE, Cel ce doar ÎNTRUPAT eşti FIUL Lui DUMNEZEU şi al Lumii;
IISUSE, în TRUPUL Tău Cel DUMNEZEIESC Începutul şi Sfârşitul se Împlinesc!

Condacul al 9-le

„PĂRINTE DUMNEZEULE, iată, ale Tale dintru ale Tale“ au fost şi sunt „MAREA CUVÂNTARE“, prin care totodată şi PREASFÂNTUL DUH se Coboară spre Cântarea de: ALILUIA!

Icosul al 9-lea

Totul în Cer şi pe Pământ este LITURGHIA ÎNFĂPTUIRII TRUPULUI Tău DUMNEZEIESC, IISUSE, şi Însuşi SFÂNTUL DUH VINE Să-L FĂPTUIASCĂ Adunând toată Făptura Lumii.

IISUSE, Cel ce păcatul l-ai ars;
IISUSE, Cel ce ai Prefăcut Lumea iarăşi în Chipul cel dintâi;
IISUSE, IUBIREA ce a şters răul ucigător;
IISUSE, care nu ne-ai lipsit de TRUPUL Tău DUMNEZEIESC;
IISUSE, PÂINEA VIEŢII, mai mult decât „mana cerească“;
IISUSE, MÂNTUITORUL şi Veşnicia Făpturii;
IISUSE, în TRUPUL Tău Cel DUMNEZEIESC Începutul şi Sfârşitul se Împlinesc!

Condacul al 10-lea

VIAŢA din Cer şi de pe Pământ este „LITURGHIA TRUPULUI Tău Cel DUMNEZEIESC, şi dacă într-o Zi aceasta s-ar „opri“ atunci şi Lumea ar pieri, că doar în aceasta este VIAŢA şi Cântarea de: ALILUIA!

Icosul al 10-lea

Veniţi cu toţii la LITURGHIA TRUPULUI DUMNEZEIESC al Lui HRISTOS, veniţi la Izvorul Nemuririi şi la ÎMPLINIREA Veşniciei.

IISUSE, Cel dimpreună cu SFÂNTUL DUH, LITURGHIA IUBIRII DUMNEZEIEŞTI;
IISUSE şi DUHULE SFINTE, MILOSTIVIREA din Veci;
IISUSE şi DUHULE SFINTE, nu ne lăsa în întunericul de jos;
IISUSE şi DUHULE SFINTE, Dă-ne LUMINA neapusă;
IISUSE şi DUHULE SFINTE, nu te scârbi de necurăţiile noastre;
IISUSE şi DUHULE SFINTE, PRIMEŞTE-ne şi pe noi în TRUPUL DUMNEZEIESC;
IISUSE, în TRUPUL Tău Cel DUMNEZEIESC Începutul şi Sfârşitul se Împlinesc!

Condacul al 11-lea

Cine este vrednic să se ÎMPĂRTĂŞEASCĂ din TRUPUL Cel DUMNEZEIESC? O, IISUSE şi PREASFINTE DUHULE SFINTE, doar prin MILOSTIVIREA TA de la ALTAR şi noi putem să ne „ATINGEM“, în Cântarea de: ALILUIA!

Icosul al 11-lea

ÎMPĂRTĂŞIREA cu TRUPUL DUMNEZEIESC nu este pentru Lumea aceasta, ci pentru cea VIITOARE şi Veşnică, dar ne dai „ARVUNA“ acesteia ca să putem INTRA şi noi în Cele Preaînalte.

IISUSE, Cel ca TRUP DUMNEZEIESC, ADEVĂRATUL HRISTOS al Lumii;
IISUSE, Cel Răstignit ca MÂNTUITORUL;
IISUSE, Cel ÎNVIAT ca Făptura Îndumnezeită;
IISUSE, Cel ca TRUP DUMNEZEIESC, UNIREA a toate;
IISUSE, Cel ca TRUP DUMNEZEIESC, ICOANA de SUS şi de Jos;
IISUSE, Cel ca TRUP DUMNEZEIESC, şi Înveşnicirea Lumii;
IISUSE, în TRUPUL Tău Cel DUMNEZEIESC Începutul şi Sfârşitul se Împlinesc!

Condacul al 12-lea

DOAMNE IISUSE HRISTOASE, şi eu păcătosul doar în TRUPUL Tău am VIAŢA, şi aşa nu mă lipsi de UNIREA cu Tine, ca şi în mine Să se ÎMPLINEASCĂ LUCRAREA Ta, în Cântarea de: ALILUIA!

Icosul al 12-lea

O, PREASFINTE DUHULE SFINTE, care prin TRUPUL Lui HRISTOS Cobori de asemenea „peste şi în” Lume, fii şi mie MILOSTIV, ca şi eu să mă ÎNCHIN în Veşnicie.

IISUSE şi DUHULE PREASFINTE, LITURGHIA TRUPULUI DUMNEZEIESC;
IISUSE şi DUHULE PREASFINTE, IUBIREA Veşniciei;
IISUSE şi DUHULE PREASFINTE, DRAGOSTEA în care toate se UNESC;
IISUSE şi DUHULE PREASFINTE, arde şi păcatele mele;
IISUSE şi DUHULE PREASFINTE, nu mă lipsi de UNIREA cea Ultimă;
IISUSE şi DUHULE PREASFINTE, cu Îngenunchere mă ÎMPĂRTĂŞESC;
IISUSE, în TRUPUL Tău Cel DUMNEZEIESC Începutul şi Sfârşitul se Împlinesc!

Condacul al 13-lea

COMOARA Cerului şi a Pământului, o, DUMNEZEIESCUL TRUP al LITURGHIEI Tale, IISUSE şi PREASFINTE DUHULE SFINTE, cu ÎNCHINARE ne plecăm ca să ne învrednicim şi noi de MILOSTIVIREA cea Mare a ÎMPĂRTĂŞIRII, şi aşa ÎNAINTEA TATĂLUI DUMNEZEU să putem Sta în Veşnicia Cântării de: ALILUIA!

(Acest condac se repetă de trei ori.)

Se citesc apoi din nou Icosul 1, Condacul 1.

(text apărut în volumul Ierom. Ghelasie, "Isihasm", ed. Platytera, Bucureşti, 2007, pp. 124-134).

Versiunea în limba germană poate fi accesată aici.
Versiunea în limba engleză poate fi accesată aici.

Ierom. Ghelasie Gheorghe: "Acatistul Sfântului Înger Păzitor"

Sfântul Arhanghel Mihail, icoană zugrăvită de Sfântul Andrei Rubliov.














(Se citeşte individual ca Pravilă, Zilnic sau cel puţin o dată pe săptămână).

Obişnuitul început.

Condac 1

Chipului Îngeresc îi aducem Cinstirea cuvenită, prin Tine Îngerul Păzitor, care cobori din cele de SUS la noi cele de jos, ca Cerul şi Pământul să se Întâlnească şi aşa să Cântăm:
Sfinte Înger Păzitor, Bucuria Duhovnicească!

Icos 1

Cerul este Chipul Îngeresc şi Pământul este Chipul Omenesc, care în CHIPUL Lui HRISTOS se UNESC şi aşa toată Zidirea cu FĂCĂTORUL Însuşi Vorbeşte.

Sfinte Îngere, la Naşterea mea Tu m-ai Ales;
Sfinte Îngere, la Naşterea mea Tu m-ai Cerut DOMNULUI;
Sfinte Îngere, Tu m-ai câştigat să-ţi fiu Ascultător;
Sfinte Îngere, cu Tăria Ta Cerească m-ai împuternicit;
Sfinte Îngere, cu Iubirea Ta m-ai Îmbrăcat;
Sfinte Îngere, în Braţele Tale m-ai luat din MÂINILE Lui DUMNEZEU;
Sfinte Îngere Păzitor, Bucuria Duhovnicească!

Condac 2

Din Pântecele Mamei mi-ai Purtat de grijă şi mereu mi-ai vorbit în Taină de cele de SUS, şi de atunci eu ştiu de Cântarea cu Tine de: ALILUIA!

Icos 2

Atât de multe m-ai Învăţat şi venit în Viaţă Tu ca pe un Copil m-ai Crescut, să Cunosc şi eu pe ZIDITORUL a toate.

Sfinte Îngere, ştiai că în Viaţa mea voi păcătui;
Sfinte Îngere, Credeai însă şi în Întoarcerea mea;
Sfinte Îngere, Iubire ce nu se împuţinează de nimic;
Sfinte Îngere, Râvnitor să mă câştigi şi pe mine DOMNULUI;
Sfinte Îngere, neobosit de a mă scoate din cele rele;
Sfinte Îngere, Ocrotitor în orice clipă;
Sfinte Îngere Păzitor, Bucuria Duhovnicească!

Condac 3

Cum tu, cel mai Luminos ca Soarele, Vii la mine cel pământesc şi întunecat?... O, Iubire de Cer, se cuvine şi eu să Cânt cu Iubire: ALILUIA!

Icos 3
O, Prearăbdătorule Sfinte Îngere, care nu te scârbeşti de puţinătatea Minţii, de nesimţirea Inimii şi de toate patimile şi neputinţele mele.

Sfinte Îngere, Milă Cerească pe Pământ;
Sfinte Îngere, Răbdare de SUS fără margini;
Sfinte Îngere, Credinţă neclintită a MÂNTUIRII mele;
Sfinte Îngere, Nădejde în Îndreptarea Omului;
Sfinte Îngere, Rugător pentru Iertarea păcatelor;
Sfinte Îngere, Ajutătorul cel mai sigur;
Sfinte Îngere Păzitor, Bucuria Duhovnicească!

Condac 4

Mare DAR sunteţi Voi Îngerii pentru noi, Oamenii, că datorită păcatului cu grele înşelări suntem pândiţi la orice pas şi prin Voi acestea se risipesc, ca să putem Cânta: ALILUIA!

Icos 4

Ajută-mă şi pe mine, Sfinte Îngere Păzitor, să nu rămân în patimile mele şi Roagă-Te Preabunului DUMNEZEU să-mi fie Îndurător.

Sfinte Îngere, ce Zi şi noapte mă Păzeşti;
Sfinte Îngere, ce eşti Martor la toate ale mele;
Sfinte Îngere, ce adesea te întristezi de mine;
Sfinte Îngere, ce-ţi acoperi Ochii la stricăciunea mea;
Sfinte Îngere, ce-mi suporţi neruşinările;
Sfinte Îngere, ce nu mă lepezi de la Faţa Ta;
Sfinte Îngere Păzitor, Bucuria Duhovnicească!

Condac 5

Mereu mă îndemni să devin un adevărat Credincios, să-mi fac Ascultarea şi datoria cu toată sinceritatea, să-mi las toate vicleşugurile şi răutăţile, ca să Cânt: ALILUIA!

Icos 5

O, Sfântul meu Înger, cum ai vrea să mă vezi cu Chipul adevărat pe care mi l-a DAT DUMNEZEU şi cum Te-ai Bucura să fiu şi eu un următor ţie!

Sfinte Îngere, mulţumesc pentru Iubirea Ta Cerească;
Sfinte Îngere, Credinţa ta că şi eu mă voi Mântui mă arde;
Sfinte Îngere, Aşteptarea Ta că mă voi Îndrepta mă doare;
Sfinte Îngere, Iertarea Ta mă copleşeşte;
Sfinte Îngere, cu adevărat mă văd prin Tine;
Sfinte Înger, îmi dau seama cine sunt;
Sfinte Îngere Păzitor, Bucuria Duhovnicească!

Condac 6

Zilele trec şi mă apropii de mormânt, şi îmi văd „goliciunea“ Vieţii mele şi mă înspăimântez, Tu, Sfântul meu Înger, fiind încurajarea mea, prin Cântarea de: ALILUIA!

Icos 6

Lumea VEŞNICIEI este „foc şi ardere” şi ce voi rămâne eu cel stricăcios? Sfinte Îngere, fii cu mine mereu.

Sfinte Îngere, ce mă fac eu că nu am ÎMPLINIREA Vieţii;
Sfinte Îngere, cum să rămân fără Rod;
Sfinte Îngere, cum să trec în VEŞNICIE fără „HAINA Nemuririi“;
Sfinte Îngere, mă îngrozesc că nu voi fi primit;
Sfinte Îngere, mă cutremur de dreapta Judecată;
Sfinte Îngere, mă ruşinez amarnic;
Sfinte Îngere Păzitor, Bucuria Duhovnicească!

Condac 7

O, Sfântul meu Înger, din MÂINILE Lui DUMNEZEU m-ai luat, la DUMNEZEU să mă DUCI, ca unul ce ai îndrăzneală, prin Cântarea de: ALILUIA!

Icos 7

Dacă Tu, Sfântul meu Înger, mă „Îmbraci“ cu Chipul Tău, aşa voi putea şi eu să trec „hotarul mântuitor“.

Sfinte Îngere, să nu te întorci fără mine la Cer;
Sfinte Îngere, să nu mă laşi în locul celor pierduţi;
Sfinte Îngere, Roagă-te mai mult ca oricând pentru mine;
Sfinte Îngere, Cere Lui DUMNEZEU Iertarea mea;
Sfinte Îngere, prin Sfinţenia Ta să-mi împlinesc drumul Vieţii;
Sfinte Îngere, prin Iubirea Ta ajung la liman;
Sfinte Îngere Păzitor, Bucuria Duhovnicească!

Condac 8

O Sfântul meu Înger Păzitor, Iubirea coborâtă din Cer, ridică-mă şi pe mine cel pământesc la ÎMPĂRĂŢIA Lui DUMNEZEU, aşa cum este ultima ÎMPLINIRE, ca şi eu să Cânt: ALILUIA!

(Se repetă de 3 ori).

Se citesc iarăşi Icosul 1, Condacul 1.

(text apărut în volumul Ierom. Ghelasie, "Isihasm", ed. Platytera, Bucureşti, 2007, pp. 119-123).

Versiunea în limba germană poate fi accesată aici.
Versiunea în limba engleză poate fi accesată aici.

Ierom. Ghelasie Gheorghe: "Acatistul Pocăinţei"

Icoana Schimbării la Faţă a Domnului nostru Iisus Hristos.
Iconograf: părintele Ilie












Se citeşte ca pravilă, individual.

Condacul 1

DOAMNE, am căzut din IUBIREA Ta şi în patimile mele m-am afundat, în întunericul cel dinafară, unde de Tine stau despărţit; dar DOAMNE, nu pot fi fără Tine, nu pot să Te uit, încât strig din stricăciunea mea:
Doamne, iartă-mă, peste păcatul meu, Ţie tot mă ÎNCHIN!

Icosul 1

Doamne, eu Făptura ta, sunt PURTĂTORUL CHIPULUI Tău, şi Viaţa mea este să Oglindesc acest CHIP DUMNEZEIESC prin CHIPUL meu, să-L Cresc în mine şi în ASEMĂNAREA Ta să fiu; dar în păcat am căzut, în patimile mele m-am îngropat şi am întunecat CHIPUL Tău.

Doamne, iartă-mă, că din CHIPUL Tău am căzut;
Doamne, iartă-mă, că de CHIPUL Tău m-am „golit“;
Doamne, iartă-mă, că am păcătuit;
Doamne, iartă-mă, că nu pot sta de Tine despărţit;
Doamne, iartă-mă, că orb de stricăciune, nu Te mai VĂD;
Doamne, iartă-mă, am să strig în Veşnicie, iartă-mă;
Doamne, iartă-mă, peste păcatul meu, Ţie tot mă ÎNCHIN!

Condacul al 2-lea

Nu există „ştergerea păcatului“, că de nimic nu poate fi şters, că este „uciderea CHIPULUI DUMNEZEIESC“, şi Tu doar, DOAMNE, poţi TRECE peste el cu „IERTAREA“ Ta şi eu doar cu „ÎNCHINAREA“ mea, în Cântarea de: ALILUIA!

Icosul al 2-lea:

Eu în „Veşnicie voi fi un păcătos“, dar şi Tu cu IERTAREA Ta pe Veşnicie mă vei ÎMBRĂCA, şi doar ÎNCHINAREA mea va fi OCHIUL meu, prin care am să Te VĂD şi am să Te IUBESC.

Doamne, iartă-mă, că „prăpastia“ păcatului am deschis;
Doamne, iartă-mă, că „LUMINA“ am stins;
Doamne, iartă-mă, că am „stricat“ NESTRICĂCIUNEA Ta;
Doamne, iartă-mă, că ce ai Zidit Tu eu am ucis;
Doamne, iartă-mă, că „umbra morţii“ am născut;
Doamne, iartă-mă, că în locul IUBIRII, „foc de iad“ am aprins;
Doamne, iartă-mă, peste păcatul meu, Ţie tot mă ÎNCHIN!

Condacul al 3-lea

ÎMPLINIREA Vieţii este ca şi eu să-Ţi RĂSPUND în ASEMĂNAREA CHIPULUI Tău DUMNEZEIESC, dar eu „gol de CHIP“, pe toate „fără de chip le săvârşesc“ şi în stricăciune mă afund, dar nu „deznădăjduiesc“, ci „STRIG de sparg Pământul şi Cerul şi cele de dedesubt“: IARTĂ-mă, ALILUIA!

Icosul al 3-lea

Stă atârnată „BALANŢA Veşniciei“, într-o parte este „păcatul meu“ cu vremelnicia şi stricăciunea şi în cealaltă IERTAREA Ta şi ÎNCHINAREA mea, şi în „cumpănă“ se dau.

Doamne, iartă-mă, că mereu păcătuiesc;
Doamne, iartă-mă, că mereu cad în amăgirea mea;
Doamne, iartă-mă, că totuşi la Tine alerg;
Doamne, iartă-mă, că spre Tine totuşi „îndrăznesc“;
Doamne, iartă-mă, că doar ÎNCHINAREA mi-a mai rămas;
Doamne, iartă-mă, că doar „STRIGAREA“ o mai pot face;
Doamne, iartă-mă, peste păcatul meu, Ţie tot mă ÎNCHIN!

Condacul al 4-lea

DOAMNE, să nu ajung în „iadul în care nu voi putea să mă ÎNCHIN“, în iadul în care „nu voi mai putea STRIGA IERTAREA Ta“, ci în „iadul IERTĂRII“, spre Cântarea de: ALILUIA!

Icosul al 4-lea

Negrăit este CHIPUL IUBIRII DUMNEZEIEŞTI, care de nimic nu se poate şterge, care şi mai mult, are Taina IERTĂRII şi ÎNCHINĂRII, prin care iarăşi, DOAMNE, ne putem „ÎNTÂLNI“.

Doamne, iartă-mă, că nu „deznădăjduiesc“;
Doamne, iartă-mă, că peste păcatul meu, încă mai „îndrăznesc“;
Doamne, iartă-mă, că IUBIREA Ta o pun ÎNAINTE;
Doamne, iartă-mă, că de ÎNCHINAREA mea mă „agăţ“;
Doamne, iartă-mă, că mă „răscol în propriul meu iad“;
Doamne, iartă-mă, „strig de mă sparg pe mine însumi“;
Doamne, iartă-mă, peste păcatul meu, Ţie tot mă ÎNCHIN!

Condacul al 5-lea

Îngerul căzut, diavolul, nu se mai poate „ÎNCHINA“ şi în „propriul întuneric veşnic aşa va sta“, dar OMUL are tocmai „Veşnica ÎNCHINARE, chiar în veşnica vină“, în Cântarea de: ALILUIA!

Icosul al 5-lea

Cutremurătoare este „strigarea de iad a păcatului“ şi „mistuitoarea Strigare a ÎNCHINĂRII“, şi amândouă „BALANŢA Veşniciei“ o mişcă.

Doamne, iartă-mă, voi striga fără încetare;
Doamne, iartă-mă, că peste păcatul meu eu tot Ţie mă ÎNCHIN;
Doamne, iartă-mă, strig din suferinţa mea;
Doamne, iartă-mă, singurul meu „CUVÂNT Preasfânt“;
Doamne, iartă-mă, singurul meu „CHIP de LUMINĂ“;
Doamne, iartă-mă, ICOANA ultimei scăpări;
Doamne, iartă-mă, peste păcatul meu, Ţie tot mă ÎNCHIN!

Condacul al 6-lea

Păcatul nu poate „ucide“ Veşnicia IUBIRII DUMNEZEIEŞTI, ci la „hotarul IERTĂRII“ se opreşte şi „goliciunea“ de „FOCUL ÎNCHINĂRII“ se acoperă, în Cântarea de: ALILUIA!

Icosul al 6-lea

„Păcatul oprit în Veşnicie“ de Sfinţi şi de cei IERTAŢI are şi el o Taină, că se face „ne-păcătuire Veşnică“, „hotar de netrecut, fără a doua păcătuire“, INTRAREA în „Nesfârşita IUBIRE ce nu se mai uită înapoi“.

Doamne, iartă-mă, că şi eu în IERTAREA Ta Nădăjduiesc;
Doamne, iartă-mă, că în IERTAREA Ta CRED;
Doamne, iartă-mă şi mă ajută „să opresc şi eu păcatul din mine“;
Doamne, iartă-mă, că spre Veşnicia IUBIRII totuşi alerg;
Doamne, iartă-mă, strig din „iadul păcatului meu“;
Doamne, iartă-mă, strig de nimeni nu mă poate opri;
Doamne, iartă-mă, peste păcatul meu, Ţie tot mă ÎNCHIN!

Condacul al 7-lea

DOAMNE, DOAMNE, DOAMNE, Cel ÎNTREIT NUME al IUBIRII DUMNEZEIEŞTI, Cea ÎNTREITĂ IERTARE: IUBIREA de PĂRINTE, MILOSTIVIREA de DUH SFÂNT şi ÎNCHINAREA de FIU, ŢIE Îţi cântăm: ALILUIA!

(Acest condac se repetă de trei ori)

Se citesc apoi din nou Icosul 1, Condacul 1.

(text apărut în volumul Ierom. Ghelasie, "Isihasm", ed. Platytera, Bucureşti, 2007, pp. 113-118).

Versiunea în limba germană poate fi accesată aici.