„O noutate, căci aproape uitasem. Am luat de la atelierul meu de la Limoges această Icoană pe care am făcut-o la îndemnul părintelui Ghelasie. Era în august 1995, când venind prin țară am stat și câteva zile la Frăsinei... și într-una din zile, părintele Ghelasie mi-a spus: 'Frățicule, hai la stână la fratele Vlasie, căci e un ucenic tânăr acolo, și să-i arăți cum se face o Icoană’; era acolo un frate tânăr... acum și el pictor deosebit de valoros... Cert e că Părintele Ghelasie a insistat să fac aceasta, și am făcut-o; am preparat lemnul și în zilele ce au urmat, am și pictat-o în doar câteva ore! Lui i-a plăcut tare mult această Iconiță, mi-aduc aminte...; i-am spus că o voi avea pe viitor cu mine în Franța, spre amintire... mai apoi la plecare, pe 19 august 1995 (lucru scris pe spatele Icoanei), am trecut la Biserica din vale de Frăsinei, unde Părintele Ghelasie slujea; am dat iconița să o binecuvânteze și să o sfințească... și așa a făcut!... și uite așa... Icoana aceasta a devenit ca rod al ‘insistenței’ gândului Părintelui Ghelasie... căci recunosc că nu prea mă trăgea atunci inima să fac aceasta, având în vedere timpul meu de ședere la Frăsinei... relativ scurt... Dar asta a fost Voia Domnului! cred eu... și a Duhului Sfântului Calinic!” (Cristi Neacșu).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu