Revelaţia Creştină porneşte clar de la CHIPUL LUI DUMNEZEU TREIME în Sine Însuşi cu Strălucirile HARICE Necreate Energetice Divine, ca FIINŢĂ şi Energii, deodată şi fără despărţire şi fără împărţire (Sf. Grigorie Palama). Ca DUMNEZEU TOTAL-DEPLIN şi VIU Creează şi o „Creaţie după CHIPUL şi ASEMĂNAREA SA (Facere 1, 26). Căderea din Rai este o „cădere din CHIP şi ASEMĂNARE”, o „intrare” într-un „antichip” străin de CHIPUL şi ASEMĂNAREA Lui DUMNEZEU. Iată „dilema” pe care filozofii au încercat s-o descurce în felul lor. Ei uită de „CHIPUL de Rai” şi iau de bază „chipul amestecat şi confuz al chipului păcătos al căderii”. CHIPUL Lui DUMNEZEU îl fac „fără CHIP”, care se „reflectă” în Creaţie doar prin „Principiile Cauzale”. Religia filozofiei este „erosul Cunoaşterii” acestor „Principii Spirituale”.
Religiile „antice” amestecă pe DUMNEZEU în toate „lucrurile” până la „zeificarea Creaţiei”. În primul rând, Revelaţia Creştină „deosebeşte clar” Chipul Creaţiei căzute din Rai faţă de Chipul Adevărat de Rai. Chipul de Rai ni-L aduce ÎNTRUPAREA HRISTICĂ. Filozofia şi Religia Creştină „Judecă Realitatea” prin CHIPUL HRISTIC. Fără CHIPUL HRISTIC nu se poate spune nimic despre Creştinism. NOUTATEA filozofică şi Religioasă a Creştinismului este CHlPUL HRISTIC în care noi IDENTIFICĂM totul, ca REMEMORAREA Memoriilor Primordiale.
În primul rând CHIPUL HRISTIC nu este „autocunoaştere”, ci REVELAŢIE-DESCOPERIRE. Noi PRIMIM SUPRAADEVĂRURILE Dincolo de noi care, şi mai mult, nu sunt „prin făpturi”, ci prin ÎNSUŞI DUMNEZEU care „SE ARATĂ” nouă. HRISTOS este FIUL Fiinţial DUMNEZEIESC care Vine ÎNTRUPÂNDU-SE în Făptură, ca să RIDICE Făptura la CHIPUL din care a „căzut”. Doar CHIPUL HRISTIC REMEMOREAZĂ Chipul ADEVĂRAT. Spune Sfântul Vasile cel Mare că până la ÎNTRUPAREA Lui HRISTOS şi „părinţii” au „raze de Sfânt Duh”, dar prin HRISTOS se ARATĂ SOARELE. Doar în ICOANA SOARELUI IDENTIFICĂM CHIPUL Razelor. Filozofii antici spun „cunoaşte-te pe tine însuţi şi vei cunoaşte pe DUMNEZEU”. Pentru Creştinism aceasta este „insuficient”, că prin Raze SOARELE este încă „nevăzut”. Creştinismul nu se mulţumeşte cu „razele”, aspiră la VEDEREA SOARELUI. De aici, specificul Creştinismului, care porneşte de la „PRIMIREA Lui HRISTOS” şi apoi vine „autocunoaşterea”. TRIFIINŢIALITATEA Trăirii Creştine este CREDINŢA-PRIMIREA, NĂDEJDEA-ÎNCREDEREA, DRAGOSTEA-CUNOAŞTEREA.
(pasaj din volumul Ierom. Ghelasie, "Mystagogia Icoanei", ed. Platytera, Bucureşti, 2010, pp. 273-274)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu