Avva-Părinte, îndrăznesc ca Ucenic, cu rugămintea să mă Povăţuieşti la PRACTICA propriu zisă a VIEŢII Isihaste despre care mi-ai vorbit şi pe care mi-ai înfăţişat-o, de la Tainele Teologice până la filosofia şi ştiinţa mistică care de acum trebuie să devină o PRACTICĂ reală şi concretă.
Te rog, Avva, să ieşim din „pădurea” stufoasă a ÎNVĂŢĂTURII, să urcăm pe vârful unei stânci de unde să vedem şi cele de jos şi cele de sus dintr-o privire, ca să pot „zbura” în VĂZDUHUL de TAINĂ al Isihiei.
Mă înfioară ÎNĂLŢIMEA... Zborul este pentru mine o „tindere”, dar m-am temut întodeauna de el... Iată că a venit vremea să-mi iau „Inima în dinţi” şi, cu orice risc, să încep să „zbor”.
– Fiule, mă pui încă o dată la toate „probele” pe care le-am trecut mai mult sau mai puţin, cerându-mi ceea ce nici eu n-am „Împlinit”...
– Avva, prin mine Ucenicul, iată că te vei Împlini. Tu ştii de acum ce se poate şi unde este pericol şi unde este „înşelarea”... Povăţuindu-mă şi pe mine la toate acestea, tu însuţi le vei repeta şi astfel le vei Împlini. Te rog, fii cu mine pe cât de Înţelept, pe atât de aspru. Dacă vezi că nu am „chemarea deplină”, totuşi fii cu îngăduinţă, împărtăşindu-mi chiar şi din „fărâmiturile” ce cad de la MASA CINEI CELEI de TAINĂ.
Am în mine DORUL DUHOVNICESC, cultivă-l cum ştii tu, ca să „Rodească”...
Te rog, nu mă lipsi de PÂINEA CEREASCĂ şi de APA cea VIE, făgăduită de DOMNUL IISUS celor ce-L caută...
ROAGĂ, Avva, pe Însuşi SFÂNTUL DUH să vină, ca şi Corbul la Sfântul Ilie, cu PÂINEA DUHOVNICEASCĂ din care să-mi dai şi mie câteva fărâmituri... De asemenea, atinge cu Toiagul tău Duhovnicesc Stânca din care să Izvorască Apa cea din Pustie, din care să beau şi eu câteva înghiţituri... Ştiu că voi simţi prea puţin din GUSTUL CERESC, dar pentru mine şi atâta este de ajuns...
Te rog, Avva, nu mă lipsi de aceasta după ce am găsit lângă tine „limanul” Mântuirii mele...
Mă „aduc” ţie, Avva, ca o PRESCURE pe care Primeşte-o şi LITURGHISEŞTE-O ca pe o LITURGHIE a Vieţii mele, care să mă ÎMPĂRTĂŞEASCĂ din EUHARISTIA Mântuirii.
Avva Părintele meu,
În genunchi sub Binecuvântarea ta stau.
Prin Mâinile tale coboară mi Cerul,
Prin Ochii tăi HARUL să Strălucească,
Prin Cuvintele tale
Însuşi DUMNEZEU să mi VORBEASCĂ.
Avva, fii Părintele meu,
În care să am Nădejdea de Credinţă
Că şi eu mă voi Mântui.
(în volumul Ieromonah Ghelasie, "Scrieri Isihaste", ed. Platytera, Bucureşti, 2006, pp. 119-120)
Volumul se poate comanda aici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu