Tradiţia Sfinţilor Părinţi Filocalici este distincţia netă dintre DUMNEZEU şi Creaţia Sa (INCREATUL şi Creatul).
Sfântul Dionisie Areopagitul relatează cele două căi, apofaticul şi catafaticul. DUMNEZEU este DINCOLO de toate ale Creaţiei (apofaticul), dar se Revarsă prin HAR (catafaticul). „Trebuie renunţat atât la simţuri cât şi la orice lucrare a Minţii, spre a ajunge la UNIREA cu ACELA care este mai presus de orice cunoştinţă”. Nu este un procedeu dialectic, ci o realitate de URCARE în LOCUL DINCOLO de toate. Moise URCĂ pe Muntele Sinai şi ajunge la „LOCUL unde Se află DUMNEZEU”. AICI NU ESTE „golul filosofic” (apofatismul filosofic), ci SUPRAPREZENŢA Celui mai presus de vedere.
Încerc să Te privesc
Doar o clipă la FAŢĂ…
Ochii mei de Creaţie
În STRĂLUCIREA DUMNEZEIASCĂ
Nu mai pot vedea…
Tu, DOAMNE, mereu îmi zici:
„IUBIREA Mea este
Să Mă ARĂT la FAŢĂ.
Nu închide Ochii,
Încearcă să Mă vezi,
BUCURIA IUBIRII este
În PRIVIREA Ochilor.
Dacă ai şti ce BUCURIE este
În CHIPUL Celui văzut
În veci ai sta cu Ochii deschişi”.
„Dar, DOAMNE, nu Te pot privi,
STRĂLUCIREA Ta Mă orbeşte…
Pune HARUL Tău
Între mine şi Tine,
Care şi acesta
Este aşa de STRĂLUCITOR
De Îţi cad la picioare,
Şi doar din când în când
Ridic Ochii în sus,
Şi aproape orbiţi de LUMINĂ
Îi plec din nou în jos,
Cu DORUL DUMNEZEIESC de Tine,
Ce iarăşi şi iarăşi mă face
Să îndrăznesc o privire”…
Natura Creată se „topeşte”
În FAŢA INCREATULUI,
Şi doar prin HAR se pot privi
Cele DINCOLO de Creaţie.
Aceasta nu înseamnă o „cenzură” la Cele DIVINE, ci tocmai ACCESIBILITATEA.
(pasaj din Ierom. Ghelasie, "Mystagogia Icoanei", ed. Platytera, Bucureşti, 2010, pp. 111-113)
Volumul "Mystagogia Icoanei" se poate comanda aici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu