duminică, 16 august 2020
duminică, 12 iulie 2020
sâmbătă, 20 iunie 2020
Interviu despre Părintele Ghelasie Gheorghe
Părintele ieromonah Ghelasie Gheorghe (stânga)
împreună cu părintele ierodiacon Vlasie Simionică,
mânăstirea Frăsinei, Vâlcea
1. Cum l-ați cunoscut pe Părintele Ghelasie Gheorghe?
Pe Părintele Ghelasie l-am întâlnit în 1991, curând după ce am dat peste prima sa carte, Memoriile unui Isihast. Pătrunderea sa mistică în tainele lui Dumnezeu și creației m-a fascinat, aprinzând în mine dorința de a-l întâlni. Mi-a vorbit îndelung despre taina Treimii și a omului, despre mystagogia iconică și Liturghie, cu extindere în trăirea personală, despre acest specific iconic al isihasmului pe care l-a aprofundat în scrierile sale. M-am spovedit atunci prima oară la dânsul, simțind o ușurare de poverile sufletești odată cu o reorientare a ființei spre iubirea lui Dumnezeu.
2. Ce înseamnă medicina isihastă?
Medicina Isihastă înseamnă o tratare a omului în integralitatea sa, prin restabilirea legăturii cu Dumnezeu în rugăciune și trăirea liturgică, psihoterapia prin despătimire și lucrarea virtuților odată cu înnoirea minții (metanoia), purtarea de grijă de corp și alinarea suferințelor sale prin mobiloterapie și dietoterapie, astfel încât omul în integralitatea sa să fie apt să primească în sine harul prezenței lucrătoare a lui Hristos în Duhul Sfânt, care-i actualizează și desăvârșește condiția de fiu al lui Dumnezeu.
3. Ce este gestul de închinare și cum se poate practica?
Gestul de închinare este privit, în practica isihastă, ca un altar al rugăciunii întregii ființe către Dumnezeu. După model liturgic, rugăciunea isihastă face din ființa umană o prescură întipărită cu numele lui Iisus, Care este invocat prin rugăciune să coboare în ființa noastră. Gestul de închinare e o aducere înaintea lui Dumnezeu a darului ființial, ca să fim înălțați împreună cu Hristos, prin harul Duhului Sfânt, la lumina cunoștinței lui Dumnezeu Tatăl și a împărăției iubirii Sfintei Treimi, întru care este viața cea adevărată și veșnică. Poate fi practicat atât în taină, sub formă de metanii și închinăciuni, cât și în împrejurările obișnuite ale vieții, discret, fără să observe nimeni, ca o plecăciune imperceptibilă în fața icoanelor Fiului-Logosului divin din făpturile create.
4. Cum se ruga Părintele Ghelasie și ce modalitate de rugăciune practică (de exemplu Rugăciunea Inimii)?
Părintele Ghelasie practica neîncetat gestul iconic, starea înaintea lui Dumnezeu cu smerenie și pocăință, cu pomenirea lui Iisus și dor de întâlnirea față către față cu El. Oprit într-un gest ritualic, trupul însuși devine cuprinzător al ființei și energiilor sale, altar al trăirii liturgice extinse în rugăciunea personală.
5. Ce este Omul (ca și Cruce Cosmică), în viziunea Părintelui?
După Avva Ghelasie, omul este hotarul de taină între Dumnezeu și creație, cu menirea de a uni în sine creația cu Dumnezeu. În același timp microcosmos și purtător al pecetei chipului lui Dumnezeu, omul coboară prin liturghisirea sa pe Dumnezeu în creație, pe care i-o aduce în dar, ca El s-o înalțe la Sine transfigurată.
6. La ce Sfânt sau Sfântă avea Pprintele Ghelasie evlavie mai mare?
Părintele Ghelasie a experiat, asemenea sfinților, vederi de taină. Mi-a povestit cum i-au apărut în chilia sa Sfântul Calinic de la Cernica și Sfântul Ghelasie de la Râmeț. Dar mai presus de toate avea mare evlavie la Maica Domnului, despre care spunea că este ușa isihiei, a vieții îndumnezeite.
7. La ce se referea Părintele prin sintagma "menire Hristică"? În special la copiii care, în viziunea Părintelui vin ca și "Mântuitori de neam".
Părintele Ghelasie spunea că purtăm în noi memoriile părinților, neamului și înaintașilor noștri, ca pe o cruce prin care lucrăm la mântuirea lor. Mântuirea capătă conținut, în sensul creștin, în măsura în care ne facem părtași la iubire. Odată cu moștenirile memoriilor căzute de la înaintași primim de la Dumnezeu și darul de a le arde și a le transfigura prin lucrarea de curățire, luminare și sfințire a noastră. Crucea devine, astfel, steagul învierii ființei întru comuniune.
8. Ce este Taina Filiației?
Fiul lui Dumnezeu pecetluiește iconic făptura, care capătă o condiție de filiație de creație, având menirea de a se face părtașă prin om la slava fiilor lui Dumnezeu, la Cina de Taină a a Împărăției lui Dumnezeu. Creat după chipul Fiului lui Dumnezeu, omul are menirea de a liturghisi unirea în Trupul lui Hristos și harul Duhului Sfânt a creației cu Sfânta Treime dumnezeiască.
9. La ce se referea Părintele Ghelasie, când spunea că omul trebuie să-și trezească în primul rând Conștiința Cosmică?
Nu numai omul poartă pecetea chipului lui Dumnezeu-Treime, ci și creația în ansamblul ei, ca treimea de creație înger-natură-om. De aceea conștiința cosmică este însăși conștiința apartenenței la această familie cosmică, cu menirea de desăvârșire în comuniune cu Familia Dumnezeiască Treimică.
10. Scria Părintele că practica isihastă este Nostalgia după Viața de Rai. Cum era omul înainte de cădere, în viziunea Părintelui Ghelasie?
Înainte de cădere, omul nu era dominat de logica antagonistă a căderii. Sufletul era în prim-plan în raport cu corpul, fiind îmbrăcat în haina harului. Înstrăinarea de Dumnezeu duce la dezgolirea de har a omului și retragerea sufletului orb în plan secund, de unde subconștientul și inconștientul, în care, însă, stă ascunsă cu o nelămurită chemare lumina chipului lui Dumnezeu, ce nu poate fi ștearsă de păcat. Nostalgia de rai este însuși acest dor după vederea frumuseții iconice sădite în ființa noastră. Practica isihastă este o pregătire și deopotrivă un rod al vieții liturgice a Bisericii, ce transfigurează omul, făcându-l apt de primirea vederii dumnezeiești.
11. Ce este Icoana? Cum se poate preface in Icoană totul?
Icoana, în înțelegerea părintelui Ghelasie, nu este doar obiectul de cult, ci un chip liturgic în sens larg, întrucât făpturile poartă pecetea chipului și loghilor-icoanelor dumnezeiești din creație, sporind în sinergie cu harul divin la măsura desăvârșirii-îndumnezeirii. Să privești lumea ca pe o icoană înseamnă vederea în prim-plan a icoanei divine pecetluite în creație, în care se topesc negativitatea și contrarul generate de cădere.
12. Pustnicii Neofiți și Părintele Ghelasie aveau o evlavie sporită la Maica Domnului. Ce ne puteți spune despre asta?
Maica Domnului e făptura care prin răspunsul său afirmativ la chemarea lui Dumnezeu a schimbat cursul istoriei, făcându-se vrednică de Întruparea dumnezeiască și de înălțarea [mutarea] sa cu trupul la cer, menirea însăși a creației. Ea este mai cuprinzătoare decât cerurile, spune o cântare bisericească, pentru că a cuprins în sine pe Cel necuprins. De aceea, părintele Ghelasie privea icoana Maicii Domnului cu Pruncul Iisus ca pe icoana isihiei, a odihnei lui Dumnezeu în creație, totodată cu odihna creației în Dumnezeu, stăruind în săvârșirea Acatistului acestei sfinte icoane ca o permanentă punere de început bun în viața isihastă.
13. Care ar fi principalele aspecte ale Dietoterapiei, practicată și propusă de Pr. Ghelasie?
În primul rând, dietoterapia părintelui Ghelasie cuprinde mai multe trepte de hrănire, consemnate și de alți sfinți părinți. Orientarea este spre o alimentație sănătoasă, naturală și care să nu hrănească patimile. Părintele propune o multitudine de rețete ale dietoterapiei isihaste, cu rădăcini în tradiția pustnicească, însă îndeamnă să fie experimentate și adaptate la propria constituție, alegându-se ceea ce priește. Neamestecul alimentelor incompatibile, hrana pe cât posibil vie, evitarea mâncărurilor și combinațiilor explozive sau toxice, o atitudine față de hrană ce se reorientează de la simplul consum la împărtășire și comunicarea memorialurilor sunt doar câteva din principiile dietoterapiei isihaste.
14. În lumea agitată de astăzi, mai pot mirenii practica Isihasmul, meșteșugul liniștirii?
Părintele Ghelasie anticipa o coborâre a isihasmului din pustie și mânăstiri în lume, unde, după o proorocie a pustnicului Neofit pe care o evocă, vor fi cu miile cei ce se vor aprinde de dumnezeiescul dor și se vor face ceruri întrupate. În sensul acesta, ne vorbea despre un isihasm de balcon, un isihasm care prin gestul iconic se va putea practica în cadrul preocupărilor eterogene de zi cu zi ale omului din lume.
15. În final, dacă aveți un îndemn pentru oamenii și în special tinerii care sunt în căutarea lui Dumnezeu? Ce să facă practic pentru a-L găsi?
Primul pas este să-ți întorci fața spre El, cu alte cuvinte o schimbare a minții (metanoia), ce înseamnă o reorientare a vieții după icoanele sfinte. Prin apropierea de Dumnezeu în rugăciune și viața liturgică sufletul nostru își va recăpăta treptat vederea și se va aprinde de dor dumnezeiesc, căutând în fiecare împrejurare a vieții o împărtășire de dragostea Preasfintei Treimi, ce poartă istoria spre limanul mântuirii și al înveșnicirii.
Interviu pentru revista Lumea Credinței cu poetul si teologul Florin Caragiu realizat de Anca Revnic
Abonați-vă la:
Postări (Atom)