Interviu despre Părintele Ghelasie Gheorghe

 Părintele ieromonah Ghelasie Gheorghe (stânga)

împreună cu părintele ierodiacon Vlasie Simionică,

 mânăstirea Frăsinei, Vâlcea

1. Cum l-ați cunoscut pe Părintele Ghelasie Gheorghe?

Pe Părintele Ghelasie l-am întâlnit în 1991, curând după ce am dat peste prima sa carte, Memoriile unui Isihast. Pătrunderea sa mistică în tainele lui Dumnezeu și creației m-a fascinat, aprinzând în mine dorința de a-l întâlni. Mi-a vorbit îndelung despre taina Treimii și a omului, despre mystagogia iconică și Liturghie, cu extindere în trăirea personală, despre acest specific iconic al isihasmului pe care l-a aprofundat în scrierile sale. M-am spovedit atunci prima oară la dânsul, simțind o ușurare de poverile sufletești odată cu o reorientare a ființei spre iubirea lui Dumnezeu.  

2. Ce înseamnă medicina isihastă?

Medicina Isihastă înseamnă o tratare a omului în integralitatea sa, prin restabilirea legăturii cu Dumnezeu în rugăciune și trăirea liturgică, psihoterapia prin despătimire și lucrarea virtuților odată cu înnoirea minții (metanoia), purtarea de grijă de corp și alinarea suferințelor sale prin mobiloterapie și dietoterapie, astfel încât omul în integralitatea sa să fie apt să primească în sine harul prezenței lucrătoare a lui Hristos în Duhul Sfânt, care-i actualizează și desăvârșește condiția de fiu al lui Dumnezeu.  

3. Ce este gestul de închinare și cum se poate practica?

Gestul de închinare este privit, în practica isihastă, ca un altar al rugăciunii întregii ființe către Dumnezeu. După model liturgic, rugăciunea isihastă face din ființa umană o prescură întipărită cu numele lui Iisus, Care este invocat prin rugăciune să coboare în ființa noastră. Gestul de închinare e o aducere înaintea lui Dumnezeu a darului ființial, ca să fim înălțați împreună cu Hristos, prin harul Duhului Sfânt, la lumina cunoștinței lui Dumnezeu Tatăl și a împărăției iubirii Sfintei Treimi, întru care este viața cea adevărată și veșnică. Poate fi practicat atât în taină, sub formă de metanii și închinăciuni, cât și în împrejurările obișnuite ale vieții, discret, fără să observe nimeni, ca o plecăciune imperceptibilă în fața icoanelor Fiului-Logosului divin din făpturile create.  

4. Cum se ruga Părintele Ghelasie și ce modalitate de rugăciune practică (de exemplu Rugăciunea Inimii)?

Părintele Ghelasie practica neîncetat gestul iconic, starea înaintea lui Dumnezeu cu smerenie și pocăință, cu pomenirea lui Iisus și dor de întâlnirea față către față cu El. Oprit într-un gest ritualic, trupul însuși devine cuprinzător al ființei și energiilor sale, altar al trăirii liturgice extinse în rugăciunea personală. 

5. Ce este Omul (ca și Cruce Cosmică), în viziunea Părintelui?

După Avva Ghelasie, omul este hotarul de taină între Dumnezeu și creație, cu menirea de a uni în sine creația cu Dumnezeu. În același timp microcosmos și purtător al pecetei chipului lui Dumnezeu, omul coboară prin liturghisirea sa pe Dumnezeu în creație, pe care i-o aduce în dar, ca El s-o înalțe la Sine transfigurată.

6. La ce Sfânt sau Sfântă avea Pprintele Ghelasie evlavie mai mare?

Părintele Ghelasie a experiat, asemenea sfinților, vederi de taină. Mi-a povestit cum i-au apărut în chilia sa Sfântul Calinic de la Cernica și Sfântul Ghelasie de la Râmeț. Dar mai presus de toate avea mare evlavie la Maica Domnului, despre care spunea că este ușa isihiei, a vieții îndumnezeite. 

7. La ce se referea Părintele prin sintagma "menire Hristică"? În special la copiii care, în viziunea Părintelui vin ca și "Mântuitori de neam".

Părintele Ghelasie spunea că purtăm în noi memoriile părinților, neamului și înaintașilor noștri, ca pe o cruce prin care lucrăm la mântuirea lor. Mântuirea capătă conținut, în sensul creștin, în măsura în care ne facem părtași la iubire. Odată cu moștenirile memoriilor căzute de la înaintași primim de la Dumnezeu și darul de a le arde și a le transfigura prin lucrarea de curățire, luminare și sfințire a noastră. Crucea devine, astfel, steagul învierii ființei întru comuniune. 

8. Ce este Taina Filiației?

Fiul lui Dumnezeu pecetluiește iconic făptura, care capătă o condiție de filiație de creație, având menirea de a se face părtașă prin om la slava fiilor lui Dumnezeu,  la Cina de Taină a a Împărăției lui Dumnezeu. Creat după chipul Fiului lui Dumnezeu, omul are menirea de a liturghisi unirea în Trupul lui Hristos și harul Duhului Sfânt a creației cu Sfânta Treime dumnezeiască. 

9. La ce se referea Părintele Ghelasie, când spunea că omul trebuie să-și trezească în primul rând Conștiința Cosmică?

Nu numai omul poartă pecetea chipului lui Dumnezeu-Treime, ci și creația în ansamblul ei, ca treimea de creație înger-natură-om. De aceea conștiința cosmică este însăși conștiința apartenenței la această familie cosmică, cu menirea de desăvârșire în comuniune cu Familia Dumnezeiască Treimică. 

10. Scria Părintele că practica isihastă este Nostalgia după Viața de Rai. Cum era omul înainte de cădere, în viziunea Părintelui Ghelasie?

Înainte de cădere, omul nu era dominat de logica antagonistă a căderii. Sufletul era în prim-plan în raport cu corpul, fiind îmbrăcat în haina harului. Înstrăinarea de Dumnezeu duce la dezgolirea de har a omului și retragerea sufletului orb în plan secund, de unde subconștientul și inconștientul, în care, însă, stă ascunsă cu o nelămurită chemare lumina chipului lui Dumnezeu, ce nu poate fi ștearsă de păcat. Nostalgia de rai este însuși acest dor după vederea frumuseții iconice sădite în ființa noastră. Practica isihastă este o pregătire și deopotrivă un rod al vieții liturgice a Bisericii, ce transfigurează omul, făcându-l apt de primirea vederii dumnezeiești.

11. Ce este Icoana? Cum se poate preface in Icoană totul? 

Icoana, în înțelegerea părintelui Ghelasie, nu este doar obiectul de cult, ci un chip liturgic în sens larg,  întrucât făpturile poartă pecetea chipului și loghilor-icoanelor dumnezeiești din creație, sporind în sinergie cu harul divin la măsura desăvârșirii-îndumnezeirii. Să privești lumea ca pe o icoană înseamnă vederea în prim-plan a icoanei divine pecetluite în creație, în care se topesc negativitatea și contrarul generate de cădere. 

12. Pustnicii Neofiți și Părintele Ghelasie aveau o evlavie sporită la Maica Domnului. Ce ne puteți spune despre asta?

Maica Domnului e făptura care prin răspunsul său afirmativ la chemarea lui Dumnezeu a schimbat cursul istoriei, făcându-se vrednică de Întruparea dumnezeiască și de înălțarea [mutarea] sa cu trupul la cer, menirea însăși a creației. Ea este mai cuprinzătoare decât cerurile, spune o cântare bisericească, pentru că a cuprins în sine pe Cel necuprins. De aceea, părintele Ghelasie privea icoana Maicii Domnului cu Pruncul Iisus ca pe icoana isihiei, a odihnei lui Dumnezeu în creație, totodată cu odihna creației în Dumnezeu, stăruind în săvârșirea Acatistului acestei sfinte icoane ca o permanentă punere de început bun în viața isihastă. 

13. Care ar fi principalele aspecte ale Dietoterapiei, practicată și propusă de Pr. Ghelasie?

În primul rând, dietoterapia părintelui Ghelasie cuprinde mai multe trepte de hrănire, consemnate și de alți sfinți părinți. Orientarea este spre o alimentație sănătoasă, naturală și care să nu hrănească patimile. Părintele propune o multitudine de rețete ale dietoterapiei isihaste, cu rădăcini în tradiția pustnicească, însă îndeamnă să fie experimentate și adaptate la propria constituție, alegându-se ceea ce priește. Neamestecul alimentelor incompatibile, hrana pe cât posibil vie, evitarea mâncărurilor și combinațiilor explozive sau toxice, o atitudine față de hrană ce se reorientează de la simplul consum la împărtășire și comunicarea memorialurilor sunt doar câteva din principiile dietoterapiei isihaste. 

14. În lumea agitată de astăzi, mai pot mirenii practica Isihasmul, meșteșugul liniștirii?

Părintele Ghelasie anticipa o coborâre a isihasmului din pustie și mânăstiri în lume, unde, după o proorocie a pustnicului Neofit pe care o evocă, vor fi cu miile cei ce se vor aprinde de dumnezeiescul dor și se vor face ceruri întrupate. În sensul acesta, ne vorbea despre un isihasm de balcon, un isihasm care prin gestul iconic se va putea practica în cadrul preocupărilor eterogene de zi cu zi ale omului din lume. 

15. În final, dacă aveți un îndemn pentru oamenii și în special tinerii care sunt în căutarea lui Dumnezeu? Ce să facă practic pentru a-L găsi?

Primul pas este să-ți întorci fața spre El, cu alte cuvinte o schimbare a minții (metanoia), ce înseamnă o reorientare a vieții după icoanele sfinte. Prin apropierea de Dumnezeu în rugăciune și viața liturgică sufletul nostru își va recăpăta treptat vederea și se va aprinde de dor dumnezeiesc, căutând în fiecare împrejurare a vieții o împărtășire de dragostea Preasfintei Treimi, ce poartă istoria spre limanul mântuirii și al înveșnicirii.

Interviu pentru revista Lumea Credinței cu poetul si teologul Florin Caragiu realizat de Anca Revnic

Claudiu T. Arieșan: Nostalgii edenice (I) (prezentare a volumului „Pateric carpatin. File de isihasm”, ed. Platytera, 2017)

Seducătoare antologia de texte teologice din creaţia Părintelui Ghelasie de la mănăstirea Frăsinei, ce poartă genericul „Pateric carpatin. File de isihasm”, ediţie, pref. de Florin Caragiu, Editura Platytera, Bucureşti, 2017, 335 pp.

O ediţie ce selectează armonic nu doar cuvinte arhiereşti despre cuviosul monah şi ilustrul gânditor ortodox contemporan, nu doar instructive repere biografice şi comentarii, ci, mai ales, cuvinte reprezentative pentru caracterul său filocalic, pentru „chipul de modelare iconică pe care îl propune isihasmul carpatin în diversitatea situaţiilor concrete de viaţă” – cum subliniază prefaţatorul şi îngrijitorul colecţiei, de altminteri un ucenic fidel al Avvei Ghelasie Gheorghe, ce îndeplineşte misiunea răspândirii în lume a gândirii acestuia şi din filială ascultare faţă de impunerea şi rugămintea celui ce i-a fost deopotrivă duhovnic şi magistru spiritual.

Stilul său a fost cu siguranţă unul dificil, exprimarea teribil de complexă (comparabilă uneori, mutatis mutandis, cu cea a existenţialiştilor germani) şi meandrele cugetării sale nu întotdeauna lesne de urmărit: de aceea îi sfătuia pe colegii de monahism să îl studieze de preferinţă atunci când sunt în stare de rugăciune.

Tocmai de aceea, micile sfaturi cotidiene, întâmplările hazlii şi corijările pilduitoare evocate de martorii duratei sale pământeşti creează un portret din fragmente, extraordinar de plastic şi modelator, bun de tradus în orice limbă de circulaţie în vederea unei introduceri corecte şi accesibile în personalitatea sa eminamente harismatică.

Cine poate uita, de pildă, legendarul butoi din curtea mănăstirii unde locuia precum într-un citat cultural de Diogene modern, unul de astă dată fără cinisme, ci doar plin de empatie şi umor neobosit.

Claudiu T. Arieșan

Revista „Orizont”, serie nouă, Februarie 2018, nr. 2 (1630), anul XXX, p. 22.

http://www.revistaorizont.ro/arhiva/februarie2018.pdf

Rugăciuni pentru oprirea molimei

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, caută spre noi și acoperă-ne cu Acoperământul iubirii tale de Maică, izbăvindu-ne de boală, întristare, panică, negrijă de folosul obștesc și egoismul pierzător de suflet. Luminează-ne mintea și inima, să luăm hotărâri bune și să săvârșim faptele dragostei, curățindu-ne de toată întinarea prin milostivirea Fiului tău, ce voiește ca toți să se mântuiască și viață veșnică să aibă. Fii nouă ocrotitoare tare și ne ferește de cursele vrăjmașului. Ascultă rugăciunile noastre smerite și ajută-ne să trecem nevătămați prin încercările venite asupra noastră, slăvind și binecuvântând pe Dumnezeu cel Unul în Treime: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, acum și pururea și-n vecii vecilor. Amin.

Sfinte Ierarhe Nicolae, grabnic ajutător și cald folositor al celor necăjiți, auzi smerita noastră chemare și mijlocește la Dumnezeu izbăvire de urgia ce ne-a cuprins. Cu îndrăznirea pe care o ai la Cel Atotputernic, fii doctor al sufletelor și trupurilor, făcătorule de minuni, surpând cursele vrăjmașului celui pornit asupra noastră. Călăuzește-ne la limanul de scăpare al iubirii dumnezeiești, ca să se stingă molima necruțătoare prin milostivirea Preasfintei Treimi, în care credem și nădăjduim. Cu pocăință și adâncă închinare ne întoarcem spre chipul dumnezeiesc cei care cu mintea, cu cuvântul și cu lucrul rătăcim întru întunericul păcatelor. Drept aceea, nu ne lăsa pe noi, Sfinte Ierarhe Nicolae, ci ne ocrotește și ne păzește cu rugăciunile tale, ca nevătămați să trecem peste încercările ce ne copleșesc. Amin.

Așa cum odinioară cu rugăciunile tale, cu lacrimile oamenilor şi cu mijlocirea Sfântului Nicolae s-a izbăvit de la foamete și moarte poporul primejduit și prin însemnarea cu toiagul tău a ieșit apă tămăduitoare din stâncă, mijlocește-ne, Sfinte Ierarhe Calinic, ajutorul dumnezeiesc, să se reverse izvoarele harului peste lumea greu încercată de răspândirea molimei.
Ferește-ne de suflarea-i vătămătoare și de moarte năprasnică, ca prin trezie și faptele dragostei să ne deschidem milostivirii dumnezeiești. Acoperă-ne cu arhiereasca ta binecuvântare și fă-ne să vedem totul în icoana purtării de grijă dumnezeiești spre mântuirea noastră.
Așa, Sfinte Calinic, părintele nostru, veghează-ne și oprește ca un dig nesurpat șuvoiul necazurilor, lipsurilor și bolilor, ca să rămânem neclătinați și să ne purtăm unii altora sarcinile, întru slava lui Dumnezeu, Cel în Treime închinat și slăvit. Amin. 

Sfinte Cuvioase Dimitrie cel Nou Basarabov, credem îndrăznirii tale către Sfânta Treime arătate prin nenumăratele faceri de bine, prin care prefaci descurajarea în nădejde, împietrirea în pocăință, întunericul în lumină, tulburarea în pace, boala în sănătate, întristarea în bucurie și orice fel de cădere în dragoste jertfelnică. Alină suferințele noastre, ocrotitorule preabun și mângâietorule al celor primejduiți, oprind molima abătută asupra lumii. Roagă-L pe Dumnezeu să ne dea putere să nu ne afundăm în marea învolburată a ispitelor și necazurilor, ci să credem iubirii mântuitoare, ce a aprins în creație lumina învierii, făcând cu putință cele cu neputință la om. Amin.  

Cuvioasă Maică Paraschiva, poartă grijă de noi cu bunătatea cea de minuni făcătoare și ajută-ne să trecem prin încercările și ispitele veacului, aflând de la Dumnezeu îndreptare și luminare. Fii risipitori suntem, dar știm că iubirea Lui copleșește orice slăbiciune și orice păcat, orice suferință, orice boală și moartea însăși când ne întoarcem spre El cu credință. Căci pentru noi S-a întrupat și pentru mântuirea noastră S-a răstignit pe cruce, ca să ne împărtășească lumina veșnică și nestricăcioasă a Învierii Sale. Ca o bună mijlocitoare și grabnic folositoare, deschide-ne ochii sufletului să vedem înlăuntrul nostru împărăția gătită nouă de la Facerea lumii și să urmăm voia divină, ce este izvorul a tot binele. Roagă pe Domnul, Care sălășluiește în sfinții Săi, să oprească molima ce-a cuprins lumea. Mângâie sufletele întristate, alină durerea ce se răspândește, acoperă lipsurile, ridică pe cei căzuți, dă simțire înțelegătoare celor împietriți, ca să cunoaștem pe Dumnezeu așa cum este și să avem dragoste întreolaltă după asemănarea chipului Său. Amin.  

Doctor fără de arginți cu puterea ce-ți este dată de la Dumnezeu, Sfinte Mucenice Pantelimon, cercetează-ne și înlătură de la noi bolile sufletești și trupești, stinge molima ce vântură omenirea, alinând durerile ei, miluiește pe cei lipsiți și aprinde în inimi lumina învierii, de care, pătimind pentru Hristos, te-ai împărtășit. Roagă-te pentru noi să aflăm mângâierea Duhului Sfânt ce alungă toată neputința și frica și revarsă în noi dragostea cea biruitoare asupra morții. Mijlocește nouă iertare și izvorăște râuri de tămăduiri, ca să slăvim bunătatea Părintelui Ceresc, Care cu milostivire întoarce răul în bine, întristarea în bucurie, moartea în viață veșnică. Amin.

Sfinților mucenici Cosma și Damian, care în dar daţi sănătate celor ce sunt în boli, rugați-vă cu stăruință Domnului să îndepărteze molima ce bântuie lumea, acoperind neputințele și lipsurile noastre. Sădiți în inimi darul cunoștinței de Dumnezeu, care face viu pe tot cel ce se împărtășește de iubirea Lui, revărsând-o mai departe aproapelui. Tămăduiți-ne cu harul ce lucrează în voi, gătind locaș Sfintei Treimi în cei ce aleargă cu smerenie și credință la milostivirea Tatălui ceresc. Ajutați-ne să trecem cu bine prin toate încercările, dând slavă și mulțumire purtării de grijă dumnezeiești, ca purtând în trup patimile lui Hristos să ajungem întru bucuria Învierii Sale. Amin.