Am citit cu adâncă emoție cartea Dialoguri la hotarul de taină cu ieromonahul Valerian, editată prin osteneala fratelui Florin Caragiu, și mărturisesc că m-a mișcat, amintindu-mi de figura Cuviosului Ghelasie, pe care l-am întâlnit la Mânăstirea Frăsinei, cam în aceeași perioadă cu actorul Dragoș Pâslaru. Era cam pe la începutul anilor ’90, când tinerimea începea să manifeste un interes crescut față de sacru și cercetarea mânăstirilor, între care și cea a Frăsineiului.
Multe din mărturisirile acestui cămăraș al Părintelui Ghelasie, vrednic urmaș al acestuia, aș putea spune că mi-au confirmat convingerea asupra sfințeniei acestui mare viețuitor al țării noastre. Cele patru îndemnuri ale părintelui se par extreme de folositoare pentru lumea actuală plină de confuzie și tulburări. Cartea este alcătuită dintr-o serie de interviuri luate Ieromonahului Valerian și constituie o mărturisire vie, dar în același timp și o apărare a Cuviosului Ghelasie, ale cărui scrieri, deși au stârnit un mare interes în rândul tinerilor, au declanșat controverse în mediul teologic, din pricina necercetării cu atenție a scrierilor sale, care la acea vreme abia vedeau lumina tiparului.
Auzisem de cartea Memoriile unui isihast din presă și m-am dus la dânsul cu speranța că voi putea s-o obțin de la dânsul, lucru care s-a și întâmplat. Îmi aduc aminte că m-a impresionat atât pe mine, cât și pe prietenul meu, cu care am fost prima oară la Frăsinei, figura cuviosului Ghelasie prin smerenia, răbdarea și dragostea cu care ne-a primit. După aceea am început să frecventez Frăsineiul și de fiecare dată primeam cel puțin câte o carte de dânsul. De câteva ori am împrumutat aceste cărți unor preoți, cărora le-am trezit interesul față de scrierile dânsului. Mi-au spus că textele au o teologie profundă, insuficient cercetată și promovată.
După umila mea părere, cred că părintele posedă o “teologie lirică”, dacă pot spune așa, care vine dintr-o trăire mistică foarte adâncă, pentru că știm că marii mistici din vechime erau și poeți în același timp, întrucât trăirea aceasta harică de taină nu poate fi descrisă decât prin limbajul poetic.
Noi, care l-am cunoscut personal pe părintele Ghelasie Isihastul, dăm mărturie despre întâlnirea cu cel ce ne-a transmis moștenirea de taină a tradiției iconice carpatine și ne-a schimbat viața, prin faptul că ne-a apropiat și mai mult de Biserica Vie lucrătoare a Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Căruia ne rugăm să-l numere în rândul sfinților Săi. Amin.
Cercetător Științific
Adrian Radu
