miercuri, 8 noiembrie 2017

† VARSANUFIE, Arhiepiscopul Râmnicului: Părintele Ghelasie de la Frăsinei – cuviosul contemporan desprins din filele Patericului


În literatura patericală românească au apărut o serie de scrieri, pe lângă Patericul românesc, alcătuit de Părintele Ioanichie Bălan, care descriu nevoințele ascetice ale unora dintre părinții duhovnicești, viețuitori în mănăstirile din țara noastră, dintre care se distinge chipul duhovnicesc al Părintelui Ghelasie Gheorghe, fost viețuitor al Mănăstirii Frăsinei, din binecuvântatul ținut al Olteniei de sub Munte.
Cuviosul Ghelasie de la Frăsinei, nu doar prin scrierile sale, ci mai ales prin viața sa deosebită este pentru noi cei de astăzi pildă de adevărat monah – ostaș al lui Hristos, ucenicind pe lângă pustnici cu viață deosebită, contemporani nouă, și născând, la rândul lui, pe foarte mulți ucenici, spre trăirea autentică în monahismul românesc, pe care cuviosul deseori îl numea carpatin.
Tradiția spiritualității ortodoxe românești, sublinia vrednicul de pomenire, Mitropolitul Antonie Plămădeală, se dovedește a fi fost de-a lungul veacurilor vie și neîntreruptă. Cercetările din ultima vreme au descoperit la români o adevărată vocație a desăvârșirii, a realizării prin mijloacele oferite de spiritualitatea locală a unui tip uman integru, trupește și sufletește, liber de patimi, frumos și bun.
În perioada contemporană, apariția și prezența abundentă a scrierilor despre monahismul ortodox încearcă să descopere tot mai mult că monahismul constituie cea mai profundă și autentică formă a gândirii și viețuirii ortodoxe. Sigur că la o observare atentă, așa cum atrăgea atenția renumitul patrolog Stylianos Papadopoulos, în teologia academică putem observa că nu există multe referințe despre monahism. În aproape toate manualele de dogmatică din perioada actuală, în capitolul referitor la eclesiologie nu există nicio mențiune despre importanța monahismului în cadrul trupului eclesial. Lipsa aceasta este mai puțin simțită în Biserica noastră, având scrierile Avei Ghelasie care fundamentează și dogmatic rolul călugărilor în Biserică, ca Trup al lui Hristos.
Se încearcă, de un anumit număr de ani încoace, să se delimiteze niște trăsături caracteristice spiritualității ortodoxe românești. Efortul a fost răsplătit prin descoperirea acestor caracteristici în chipul echilibrat al sihastrului român, în absența extremelor din trăsăturile vieții lui, a exceselor, care pot falsifica și dezumaniza sufletul omenesc. Chipul Părintelui Ghelasie, isihast exemplar al Bisericii noastre românești, întruchipează toate aceste trăsături. În lucrarea lui, Părintele Ghelasie a dovedit un discernământ viu și un echilibru demn de urmat.
Scrierile Cuviosului Ghelasie, editate prin grija directorului Editurii Platytera, Florin Caragiu, ucenic care a primit ca ascultare de la Părintele Ghelasie această lucrare editorială, cuprind, pe de o parte, cuvintele pline de înțelepciune ale acestuia, iar pe de altă parte, chipul duhovnicesc și aspra nevoință a Avei Ghelasie, care trezesc și în noi dorul de a-l urma în drumul către Împărăția cea cerească și a nu lăsa să se piardă în negura timpului această comoară vie și fără de preț, pe care Cuviosul Ghelasie ne-a lăsat-o ca moștenire.
Binecuvântăm cu părintească dragoste tipărirea acestui volum, Pateric carpatin. File de Isihasm, nădăjduind că astfel se va întregi chipul duhovnicesc al Cuviosului Ghelasie în sufletele cititorilor și se va înțelege mai bine învățătura acestuia, ce are rădăcinile adânc înfipte în tradiția isihastă a Bisericii Ortodoxe.





† VARSANUFIE
Arhiepiscopul Râmnicului

8 noiembrie 2017,
Soborul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil
şi al tuturor cereştilor puteri

(Cuvânt înainte la volumul "Pateric carpatin. File de isihasm", 
în curs de apariție la editura Platytera)

sâmbătă, 21 octombrie 2017

Translation Tuesday: Excerpts from Mediterranean Suite by Florin Caragiu















Not far away, the frescoes catch in their fishing nets The memory and the wind. Closely following behind us, the dolphins.

Today’s Translation Tuesday is brought to you by MARGENTO, Asymptote Editor-at-Large for Romania and Moldova, and poet and translator Marius Surleac. As you immerse yourself in these lines, it is worth keeping in mind Florin’s unique profile and approach to creation as he combines poetry, mathematics, and Eastern Orthodox theology. There is a specific emphasis on mystical practice, particularly the kind that involves “iconic Hesychasm.” These excerpts from Florin Caragiu’s work, Mediterranean Suite, explore a sense of nostalgia, loss, and change. 

Excerpts from Mediterranean Suite

It was only after long that we found the poet’s grave
In the graveyard by the sea. We barely made out
His name on the burial stone. We had passed
The spot several times
Without noticing it. Just as day after day people keep reaching
Your sight and you have no idea what they’re holding back.
Just as the blotchy calligraphic lettering
Overshadows a voice and its sharp beams
Coming out of a cloud of sea gulls, out of the lighted beacon
Piercing the sea’s costa and its coastal heart,
The wave amphitheater, and the city’s watery arteries.

Not far away, the frescoes catch in their fishing nets
The memory and the wind. Closely following behind us, the dolphins.

*
…
*
we travel and we change
along with the life that flows through us—
like a light beam that doesn’t leave anything
behind—we take the cedars with us,
houses of dry stone,
sculptures hibernating under cloth tarps.
a scarecrow
opens his arms widely
in the greenhouse, behind the white armchair.
at the terraced garden’s edge
overlooking the valleys inundated by the color green
we sit by the small pool in the rock
on the rock’s soft moss
our hands getting closer together.

Translated from the Romanian by MARGENTO and Marius Surleac

Florin Caragiu is the author of several poetry collections and is a theology essayist. He is the director of Platytera Press and an editor for Sinapsa, an interdisciplinary journal. He has published a large number of poetry selections and essays in high-profile literary magazines. He regularly takes part in various radio and TV programs as a special guest. Florin is also the organizer of the Sinapsa Reading Series and Festival.

MARGENTO (Chris Tănăsescu) is a poet, performer, academic, and translator who has lectured, launched books, and performed in the US, Southeast Asia, Australia, and Europe. His pen name is also the name of his multimedia cross-artform band that won a number of major international awards. He is co-author of poetryartexchange, his co-translations with Martin Woodside from Gellu Naum’s poetry (Athanor and Other Pohems) were nominated by World Literature Today as Most Notable Translation in 2013, and he has written the libretto for a rock opera composed by Bogdan Bradu. He deploys networks-of-networks and natural-language-processing algorithms in his collaborative poetry, and continues his work on the graph poem project together with Diana Inkpen and their students at the University of Ottawa. MARGENTO is Romania & Moldova editor-at-large for Asymptote.

Marius Surleac is a poet and poetry translator. His poetry was published by international journals such as Pif Magazine, MadHat Lit, The Ilanot Review, Literary Orphans, Prick of the Spindle, and other journals. His volume of poetry, Zeppelin Jack, was released by the Herg Benet publishing house in 2011. His translation of The Propaganda Factory, or Speaking of Trees (poetry) by Marc Vincenz was published with Tracus Arte publishing house in 2015. He translates poetry by Marc Vincenz, Fady Joudah, G. C. Waldrep, and others into Romanian. His recent poetry has been published by FIVE:2:ONE and his translations by Asymptote and Solstice. You can read more about Marius’s work here.

luni, 16 octombrie 2017

Despre Avva Ghelasie – Cuvânt înainte la Patericul carpatin


Cuviosul Ghelasie este o figură luminoasă a isihasmului carpatin, desprinsă parcă din Pateric. Sunt file de Pateric carpatin zugrăvite în locul binecuvântat de sfântul Calinic de la Cernica, la sfânta Mânăstire Frăsinei. Cu trecerea timpului, statura  duhovnicească a Părintelui Ghelasie se reliefează tot mai mult prin dezvelirea sfințeniei ce odihnea în viața sa, pe chipul său, în gesturile sale. Crâmpeiele de trăire și gândire evocate de ierarhi, preoți și simpli creștini care l-au cunoscut dezvăluie toate trăsăturile ce marchează un autentic trăitor și nevoitor, ce ne întâmpină aievea de dincolo de pragul acestei lumi, din lumina dumnezeiască pe care a experiat-o în starea de rugăciune și închinare fără oprire.
Cu această experiență a vederii dumnezeiești, sfinților le este descoperită inima omului, încât iubirea Sfintei Treimi însăși lucrează în ei spre alinarea durerilor lumii, spre trezirea conștiințelor întru o bucurie mai presus de toată apăsarea vieții curgătoare spre moarte. Urmând Mântuitorului Iisus Hristos, Părintele Ghelasie a purtat crucea acestei lumi cu o neînchipuită răbdare, blândețe și dragoste, topind contrastele vieții în culorile unei icoane de suflet, mângâiate de razele harului.
Avva Ghelasie părea desprins dintr-o lume ce va să vină, ca un părinte ce întâmpină pe fiii risipitori. Pentru el taina unirii omului cu Dumnezeu e chemarea definitorie și provocarea esențială a vieții create. Cu toată ființa sa s-a dedicat dezvăluirii acestei taine și deopotrivă adâncirii ei în conștiințe. A aprofundat în scrierile sale o perspectivă iconică asupra tainei întrupării dumnezeiești până la o vedere asupra lumii scufundată în icoana iubirii divine. De parcă ar fi vrut să salveze lumea toată în adâncul ei de nepătruns.
Pentru părintele Ghelasie viața duhovnicească în ansamblul ei este un rod al darului lui Dumnezeu înscris în ființa umană prin pecetea chipului divin, un rod adus la împlinire prin tainele Bisericii, culminând cu dumnezeiasca Împărtășire. Isihasmul apare aici în adevărata sa dimensiune și cuprindere ca o expresie a prefacerii liturgice a vieții omului în perspectiva realității eshatologice deschise de Învierea lui Hristos.
Numai într-o perspectivă iconică și în direcția lucrării liturgice a Bisericii vedem până la ultimele consecințe cum din Hristos tot trupul bine alcătuit şi bine încheiat, prin toate legăturile care îi dau tărie, îşi săvârşeşte creşterea, potrivit lucrării măsurate fiecăruia din mădulare, şi se zideşte întru dragoste (Efes. 4, 16).
Părintele Ghelasie se apropia de oamenii ce-l căutau cu dor de mântuirea lor, ascultându-le păsurile, discernând nevoia lor intimă de schimbare și împlinire, și găsind soluții surprinzătoare pentru a-i scoate din criză, sensibilizându-i față de taina Vieții ce ne stă înainte.
Natura însăși capătă în perspectiva iconică îmbrățișată de isihastul de la Frăsinei irizările așteptării descoperirii fiilor lui Dumnezeu (Rom. 8, 19), atingându-ne suspinul ei după izbăvirea din robia stricăciunii (Rom. 8, 21), în orizontul părtășiei la libertatea măririi fiilor lui Dumnezeu (idem).
Purtarea de grijă a părintelui îmbrățișa toate, urmând cu dedicare de sine iconomiei dumnezeiești. Logica adversității și resentimentului, aerul de superioritate, sau dimpotrivă, de frustrare, postura agresivă sau replierea blindată pe poziții defensive, infatuarea, ignoranța sau indiferența ce blochează atât de ades comunicarea îi erau străine. La el totul se descâlcea printr-o privire curată și pătrunzătoare, în care domnea o înțelegere adâncă asupra neputințelor omenești, dar și un discernământ ce reușea să scoată din iad, tocmai pentru că prin cuvintele sale sădea în fiecare inimă un colțișor de rai.
În fața unui astfel de om, nici măcar trist după adormirea lui nu poți fi, pentru că, așa cum a spus arhimandritul Neonil, starețul mânăstirii Frăsinei, după mutarea la cele veșnice a Părintelui Ghelasie, el este viu!

Florin Caragiu

În vizită la părintele Ghelasie... (Sfânta Mânăstire Frăsinei, 15 Octombrie 2017)