Prefață la "Dietoterapia Medicinii Isihaste" (în curs de publicare la editura Platytera)

Părintele Ghelasie Gheorghe prezintă „dietoterapia medicinii isihaste” în cadrul unei medicini de orientare creștină, privită ca triplă terapeutică: vindecarea prin relația cu Dumnezeu și împărtășirea cu El (Sacroterapia), refacerea capacităților Sufletului (Psihoterapia), precum și moduri de însănătoșire prin Corp (Mobiloterapia și Dietoterapia). Nefiind un simplu mecanism fizico-chimic, „Boala mai întâi se instalează în Suflet, apoi se oprește în Corp”. Ea exprimă pe diverse planuri contrarietatea față de Chipul firesc al Sănătății, ce este părtășia sufletului cu taina vieții lui Dumnezeu și a corpului cu plinătatea vieții sufletești. Astfel, dacă „boala este contrarietate-distrugere, oprirea contrarietății este începutul Vindecării”.

În adâncul ei, viața creată are „are o SUPRAMEMORIE de RITUAL DIVIN, în care se Actualizează CHIPUL lui Dumnezeu din fiecare formă de creație”. Rugăciunea și participarea la viața Bisericii restabilește legătura cu Izvorul Vieții și hrănirea din seva harului Dumnezeiesc, prin care este posibilă vindecarea integrală a omului. Rugăciunea iconică și Gestul iconic, prin care se exprimă conștiința stării înaintea lui Dumnezeu și intenționalitatea comuniunii cu El, trezesc în Suflet MEMORIILE SACRE, astfel încât viața noastră să poată reveni la VIAȚĂ.

Psihoterapia, la rândul ei, aduce în atenție importanța Conștiinței și a stărilor ei pentru structurarea memoriilor și regăsirea propriei identități, dincolo de memoriile bolnave, afectate de păcat. Semnificativă este în acest sens transpunerea antropologică a învățăturii Sfântului Grigorie Palama despre ființă și energii în Dumnezeu. Omul este astfel „Ființă Creată și energiile sale, după ARHECHIPUL CREATOR DIVIN Pecetluit pe Ființa Creată’. Sunt oferite repere de Psihoterapie ce ajută la vindecarea de contrarietatea sufletească și la refacerea comunicabilității în direcția activării DARULUI Dumnezeiesc din adâncul Vieții.

Mobiloterapia, privită ca o „igienizare prin mișcare”, pune în valoare importanța Mișcării ca o capacitate a Vieții, de valoare egală cu hrana sau cu respirația, necesară pentru eliminarea blocajelor și înfundărilor energetice, precum și a reziduurilor ce se depun ca urmare a sedentarismului. Mobilitatea are prin aceasta un rol important în stimularea imunității, a sistemului de rezistență și autoapărare al organismului.

Dietoterapia Medicinii Isihaste prezintă un model de alimentație structurat iconic, având în centru chipul pâinii (emblematic pentru condiția euharistică a vieții create) și taina vieții, cu accent pe comunicabilitate și împărtășire reciprocă. Hrana, în viziunea părintelui Ghelasie, nu se reduce la o simplă consumație, ci este „împletire și conlocuire energetică, pentru Biologicul nostru. În Hrănire se fac se fac transferuri reciproce de energii, care trec dintr-o parte în alta fără distrugere (ca în consumație)”.

Esențial pentru dietoterapia medicinii isihaste este chipul actualizării unei condiții a hranei  ce poate acționa asupra fixațiilor funcționale, intoxicărilor și memoriilor contrare din corpul nostru, ajutând la tratarea bolilor și având răsfrângeri terapeutice în starea sufletească. Accentul este pus pe cereale, legume, fructe, în principal pe așa-numita hrană vie, obținută prin dospire naturală, cu o cât mai mică intervenție prin procedee termice și adausuri artificiale (cu rol de conservare, stimulare etc.). 

Cele două principii centrale ale dietoterapiei medicinii isihaste apar a fi „neomorârea și autoacidifierea-dospirea-activarea în sine”.

Toate preparatele dietoterapiei isihaste au la bază dospirea naturală, care „înlocuiește fierberea și face predigerarea (atât de necesară)”, precum și o „acidifiere directă și proprie-naturală, cu o îmbogățire de fermenți și enzime”, păstrând astfel echilibrul atât de necesar între Alcalinitate și Aciditate, odată cu trecerea uneia în alta fără contrarietate și autodistrugere. De asemenea, dospirea naturală are rolul de a neutraliza unele toxine din alimente odată cu un rol stimulativ în apărarea imunitară, ce prin fierbere se distruge. Nu în ultimul rând, „prin fenomenul de predigestie al dospirii se face compatibilitatea și înrudirea, de unde ușoara digestie a alimentelor dospite”. 

O altă cerință de bază este cea a discernământului în amestecarea alimentelor, selectarea lor pentru a nu se genera combinații cu efect exploziv, nociv pentru echilibrul organismului sau care păstrează activ focarul bolii.

Nu este neglijată aici nici hidroterapia, pentru a spăla și desfunda organele interne și sângele. Adăugarea prin fierbere sau omorâre a unui memorial de distrugere are un efect nociv asupra sănătății, afectând memorialul primordial al viului și favorizând în timp îmbolnăvirea. O alimentație sănătoasă înseamnă așadar o reconectare la memoriile viului așa cum l-a creat Dumnezeu, la puterea vindecătoare accesată prin „comunicabilitatea plăcută” a dialogului vieții, în direcția activării condiției sale euharistice.

Ni se oferă o paletă largă de rețete și meniuri care să concretizeze dietoterapia medicinii isihaste, pentru a se acoperi necesarul unei alimentații echilibrate.

Arhetipul paradisiac al hranei este „dăruirea fără consumare”. În acest sens, „primul fapt al Sănătății noastre este legătura cu Viul”. În sens opus, memoriile omorârii sau ale forțării prefacerii prin mijloace artificiale din hrana noastră pot avea o influență toxică asupra sănătății. „Nu omorî nici moral”, atrage atenția părintele Ghelasie, „că se face o declanșare de autotoxicitate foarte vătămătoare. Multe boli se declanșează după un zis șoc moral”, suportul multor boli fiind „fondul de autotoxicitate” generat de păcate, având o „prelungire fiziologică”. În acest sens, „a nu ține supărare, a nu dușmăni, a avea credință în Binele DIVIN, a ierta, a nu mai face fapte ce vatămă pe alții etc. nu sunt simple formule psihoterapeutice, ci reale dezintoxicări, atât sufletești, cât și trupești”.

Împărtășirea de Sfintele Taine ale Bisericii și de viața deplină a Trupului lui Hristos cel înviat este în ultimă instanță remediul dumnezeiesc în care se cer integrate toate mijloacele de vindecare ale ființei create, concurând la împlinirea menirii umane.

Florin Caragiu

Cuvânt înainte la volumul „Taina Vindecării. Medicina Isihastă”, autor: Ierom. Ghelasie Gheorghe (în curs de apariție la editura Platytera)

În Medicina Isihastă Părintele Ghelasie Gheorghe propune un model de abordare integrală a vieții și sănătății umane, ce are în atenție o trezire a sensibilității duhovnicești față de taina existenței. Alcătuirea ființei create este înfățișată în dimensiunea ei iconică, ce are în centru chipul vieții dumnezeiești, pecetluit în sufletul și trupul omului. Înstrăinarea de taina dumnezeiască a vieții duce la o înstrăinare de sine a omului având drept consecință multiple tulburări sufletești ce se prelungesc în boli ale trupului.

Aderența și alipirea la viața dumnezeiască taină constituie șansa regenerării spirituale și a redobândirii sănătății ființei create. În sens creștin, taina nu îngrădește accesul la adevăr, ci dimpotrivă, deschide accesul la descoperirea și experierea adevărului și probarea lui în miezul unui eveniment de relație și comuniune.

Vindecarea în forma ei integrală nu poate fi realizată în afara refacerii condiției euharistice afectate de o deviere de la ținta și menirea făpturii legate de taina unirii cu Dumnezeu. Medicina isihastă prezintă viziunea privitoare la constituția omului și a creației în general în deschiderile ei practice, ce vizează conștiința liturgică, precum și aspecte ce țin de dinamica vieții psiho-fizice în contextul general al existenței.

Vindecarea omului pleacă de la restabilirea capacității sale de deschidere și relaționare în sine și dincolo de sine prin conștiință, memorie și limbaj, ca moduri integrale ale ființei create după chipul lui Dumnezeu. Apelul la ceea ce transcende planul energetic al ființei, al reflectărilor mișcărilor sufletești, vizează reintegrarea funcțiilor scindate între ele, angrenate într-o logică antagonistă a autonomizării părții și dominației sale asupra întregului. Sunt avute în vedere influențele reciproce între diversele planuri și importanța reorientării fiecăruia dintre ele spre participarea la taina Logosului întrupat și la limbajul sacru al vieții.

Isihasmul creștin urmărește o ieșire din logica bolnavă a căderii, marcată de conflictul finalităților, și o regăsire a intenționalității spre comuniune în toate actele și atitudinile vieții. Alimentația isihastă însăși concretizează acest deziderat, prin modelul iconic pe care-l asumă.

Distorsiunea profundă a vieții este remediată nu doar prin tratarea efectelor ei ce merg până în planul inconștient și biologic, ci prin reconectarea experienței umane sub toate aspectele ei la Trupul lui Hristos cel Înviat, icoana unirii creației cu Sfânta Treime, Izvorul de har tămăduitor și sfințitor.

Ierarhia planurilor ființei descoperă în creștinism ascensiunea spre cele divine nedespărțită de dimensiunea chenotică a asemănării dumnezeiești, exprimată prin aplecarea cu o grijă iubitoare spre făpturile și aspectele cele mai umile ale existenței, spre a le redărui părtășiei la slava dumnezeiască.

În acest sens, împletirea între viziunea de ansamblu și modalitățile practice de concretizare a sa apare fundamentală în creștinism, fapt reliefat cu o remarcabilă coerență și consistență în volumul de față. Dimensiunea terapeutică a liturghisirii darului lui Dumnezeu este aici nedespărțită de aspirația umană spre integritate și plenitudine, astfel încât mântuirea omului apare a fi simultan o izbăvire de boală și o întregire de sine sau desăvârșire în iubire. Conștiința orizontului eshatologic al creației dospite de taina învierii lui Hristos preschimbă perspectiva omului asupra lumii și raporturile sale cu făpturile, redăruindu-le consistența liturgică în lumina chipului Dumnezeiesc. Mai mult decât a fi dirijată de o simplă intuiție holistică, medicina isihastă face apel la resursele iconice ale ființei create, prin care omul poate accede la cele mai presus de fire, autentica sănătate coincizând în ultimă instanță cu împlinirea în iubire.

Căutările omului contemporan în domeniul prevenirii și tratării bolilor își găsesc în medicina isihastă un răspuns cuprinzător și deosebit de actual, cu un accent deosebit pe o abordare integrală a resorturilor bolilor și tulburărilor vieții, și pe o înțelegere – confirmată de unele dintre cele mai noi și surprinzătoare descoperiri din știința actuală – a conștiinței ca realitate fundamentală a lumii și a științei vieții ca știință fundamentală.

Florin Caragiu

"Din învățătura părintelui Ghelasie de la Frăsinei", text publicat în: Rodica Donescu, "Tăcerea - strigătul veșnic înaintea lui Dumnezeu", ed. Cartea Ortodoxă, 2015, pp. 134-138

Apariție editorială: Doina Mihăilescu, Marius Dumitru Linte, „Întruchipări. Gestul”, ed. Brumar, 2016 (texte de Ieromonah Ghelasie Gheorghe).

Volumul poate fi accesat în format pdf la adresa:  

http://www.chipuliconic.ro/pdf/v29.pdf

E un volum de excepție la întâlnirea dintre chipul teologic și întruchipările artistice, pe marginea scrierilor isihaste ale părintelui Ghelasie de la Frăsinei.

În curs de apariție: Ierom Ghelasie Gheorghe, "Răspuns de apărare" (ed. Platytera, 2016)

Răspunsul de apărare al părintelui Ghelasie precizează acuratețea respectării spiritului revelației biblice și patristice în isihasmul iconic carpatin, tocmai prin această așezare în centru a tainei chipului ce conferă o profundă consistență iconică, dialogică și liturgică ontologiei umanului și creației în ansamblul ei. Numai în lumina chipului Fiului lui Dumnezeu pecetluit în creație putem întrezări posibilitatea eshatologică a înaintării infinite a creației în taina dumnezeiască (epectasis), de care ne vorbește Sfântul Grigorie de Nyssa.

Florin Caragiu

Obștea Mânăstirii Frăsinei, cu ani buni în urmă (părintele Ghelasie în rândul de sus, al treilea de la stânga la dreapta)

Serile Sinapsa. Lansarea volumului "Rețetele Medicinii Isihaste pentru cei grav bolnavi" (Platytera, 2016), autor: părintele Ghelasie Gheorghe

Rugăciunea Vieţii

Medicina Isihastă fiind o Medicină de Orientare direct Creştină, începe, astfel, cu specificul Creştin: RUGĂCIUNEA.
.
Rugăciunea VIEŢII

În NUMELE TATĂLUI şi al FIULUI şi al SFÂNTULUI DUH.
VIAŢA este DARUL Tău, DOAMNE. Noi prin păcat l-am rupt şi l-am distrus. Revarsă-L din nou, ca să nu piară CHIPUL Tău din Făpturile Tale.
Nu există moarte, ci doar VIAŢĂ. Făptura noastră este ca un „Vas”, care dacă este spart nu mai poate ţine DARUL VIEŢII în el. Noi încercăm să „reparăm” Vasul, dar fără o încă Readucere a DARULUI Tău, VIAŢA ne lipseşte.
DOAMNE, Cel în TREIME IUBIRE şi VIAŢĂ, Miluieşte Zidirea Ta cu Mângâierea PALMEI Tale. Binecuvintează-ne, PĂRINTE DUMNEZEU, Iartă-ne, FIULE MÂNTUITOR şi Tămăduieşte-ne, DUMNEZEULE, DUHULE PREASFINTE.
Sfinţii Tăi sunt Mărturia DARULUI VIEŢII. Fă-ne şi pe noi Părtaşi acestora. Pentru Rugăciunile Preacuratei MAICII Tale îndeosebi, dă-ne şi nouă SĂNĂTATEA VIEŢII.
IUBIREA cea ÎNTREITĂ şi absolută, Miluieşte-ne şi pe noi, păcătoşii, ca iarăşi să căpătăm ASEMĂNAREA CHIPULUI Tău, care este VIAŢA cea nepieritoare. Amin.

(Părintele Ghelasie Gheorghe, “Rețetele Medicinii Isihaste pentru cei grav bolnavi”, ed. Platytera, 2016, p. 7.)

Ce este boala? Este efectul „păcatului”. Dar celui bolnav nu i se mai impută direct păcatul, că însăşi boala este o „Răstignire”, cu tinderea spre „ÎNVIERE-tămăduirea”.
În boală trebuie să „treci” prin „răstignire-suferinţă”, dar cu Nădejdea nestrămutată a ÎNVIERII. Cine nu are această Nădejde este un „condamnat”...
A „Nădăjdui” este o „PORUNCĂ” a Lui DUMNEZEU, „care nu vrea moartea păcătosului, ci întoarcerea lui ca să fie Viu”. Nu te speria de „suferinţă”, dar caută alinarea şi chiar vindecarea ei. Pentru creştini, CRUCEA este „Biruinţa suferinţei”, nu însăşi suferinţa.
Ca Medicină Isihastă, noi indicăm o dublă terapie, atât a sufletului,
cât şi a trupului, în integralitate.

(Părintele Ghelasie Gheorghe, “Rețetele Medicinii Isihaste pentru cei grav bolnavi”, ed. Platytera, 2016, p. 8.)

Fiindcă trupul este un „comun” al sufletului şi al materiei, trebuie, deci, o mâncare sufletească sfântă şi o mâncare materială nedistructivă-sănătoasă. Să se treacă urgent la o „mâncare sufletească şi materială” sănătoasă este condiţia tratării bolilor.

(Părintele Ghelasie Gheorghe, “Rețetele Medicinii Isihaste pentru cei grav bolnavi”, ed. Platytera, 2016, p. 9.)

"Condiţia de făpturi create este să fim mereu în „COMUNICARE” cu DUMNEZEU CREATORUL, Comunicare ce se face spiritual şi trupeşte în acelaşi timp. Sufleteşte, ne „HRĂNIM” din cele DUMNEZEIEŞTI prin CHIPUL CUVÂNTULUI şi DUHULUI, iar trupeşte, prin chipul mâncării" (Părintele Ghelasie Gheorghe, “Rețetele Medicinii Isihaste pentru cei grav bolnavi”, ed. Platytera, 2016, p. 92).

Atenţie la acest „fond de auto-toxicitate”, pe care medicina îl consideră „fond psihic”, dar care are şi o prelungire fiziologică fizico-chimică. A nu ţine supărare, a nu duşmăni, a avea credinţă în Binele DIVIN, a ierta, a nu mai face fapte ce vatămă pe alţii, etc. nu sunt simple „formule” psiho-terapeutice, ci reale „dezintoxicări”, atât sufleteşti, cât şi biologice.
(Părintele Ghelasie Gheorghe, “Rețetele Medicinii Isihaste pentru cei grav bolnavi”, ed. Platytera, 2016, p. 92).

Boala blochează mişcarea şi de aceea trebuie să o restabilim. Degeaba mănânci dacă nu va circula armonios în tot organismul. Mişcarea aceasta să nu fie confundată cu sportul sau alte practici oculte. Este o mişcare normală a funcţiunilor organice, ce trebuie mereu restabilită, păcatul fiind acela care adaugă mişcări negative şi distructive. După cum te speli şi faci toaleta normală, aşa trebuie să devină şi mobiloterapia, mişcarea. Cine nu se spală se împute şi cine nu se mişcă, la fel, se „strică”.
(Părintele Ghelasie Gheorghe, “Rețetele Medicinii Isihaste pentru cei grav bolnavi”, ed. Platytera, 2016, p. 29).

Nu fi fixist (adică să faci doar ce crezi tu); cu voinţă ascultă şi de alţii. Astfel, te vei vindeca de propriile iluzii şi încăpăţânare. Nu fi izolat şi însingurat, ci în dialog cu toţi şi cu toate (păcatul demonic face tocmai un gol de dialog). Viaţa este comunicabilitate. Fii comunicabil, chiar dacă te forţezi. Fii vesel, chiar dacă nu te simţi bine, pentru că fondul vieţii este bucuria-lumina. Impune-ţi un zâmbet permanent. Suportă şi ce nu-ţi place la alţii şi treci peste toate defectele lor (care sunt legate de caracterul propriu). Nu mustra direct, nu spune greşelile, fii delicat când faci, totuşi, câte o observaţie. Nu te enerva că alţii nu sunt ca tine, ci-ţi stau chiar împotrivă. Astfel, te vei vindeca de contrarietate şi te vei bucura de convieţuire în tot momentul. Încearcă să ai afecţiunea mai tare decât respingerea. Nu admite frica, timorarea, grija zilei de mâine; nu-ţi fă iluzii, lasă totul la momentele lor. Timorarea este slăbănogirea sufletului. Fii optimist, chiar dacă lucrurile par total încurcate; crezi în rezolvarea miraculoasă. Toate simptomele de boală, toate certurile, toate contradicţiile, greşelile tale şi ale altora, consideră-le trecătoare şi tu, astfel, vei rămâne neatins. Chiar dacă ai avut şi mai ai crize violente, toate vor trece; nu admite teama că va fi mai rău, ci mai bine. Nu admite tristeţea după greşeli şi conflicte, lasă-le la momentul când te vei analiza pe tine (la spovedanie, mai ales). Nu fă o scrupulozitate patologică. Nu abandona activitatea, chiar dacă nu te simţi bine şi dai randament puţin. Cât ai fi de bolnav, nu renunţa la un anume activ, cât de cât. Este ODIHNA pentru toate. Bucură-te, chiar dacă ţi se pare că nu ai progresat deloc. Viaţa are o supralege, a ODIHNEI SACRE, indiferent de stare. În această ODIHNĂ nu mai contează nici o evaluare, este DARUL Lui DUMNEZEU peste toate considerentele. Bucură-te şi tu cu adevărat de acest miracol.

(Părintele Ghelasie Gheorghe, “Rețetele Medicinii Isihaste pentru cei grav bolnavi”, ed. Platytera, 2016, pp. 27-28).

Dietoterapia este refacerea memorialului organic; mobiloterapia este refacerea memorialului energetic; psihoterapia reface memorialul de suflet, iar sacroterapia pe cel DIVIN.Toate sunt în „legătură” şi în egalitate, încât nici unul nu poate fi neglijat.
(Părintele Ghelasie Gheorghe, “Rețetele Medicinii Isihaste pentru cei grav bolnavi”, ed. Platytera, 2016, p. 71).

Cei grav bolnavi, cei care nu mai aveţi poftă de mâncare, cei cărora nu vă mai primeşte stomacul aproape nimic, încă nu disperaţi. Hrana cu „picătura” face cât cea cu „îmbucătura”, zice proverbul. Insistaţi pe meniurile expuse, în cantităţi foarte mici, dar des. Dacă este de la DUMNEZEU încă Viaţă, cu Rugăciunea proprie, lucrurile se pot schimba.
(Părintele Ghelasie Gheorghe, “Rețetele Medicinii Isihaste pentru cei grav bolnavi”, ed. Platytera, 2016, p. 75).

Unii, când mănâncă, se gândesc la tot felul de „fantasmagorii”, cu tendinţe contrare, negative. Nu admiteţi decât gânduri pozitive, vesele şi fără nimic contrar. Orice contrar este o „distrugere” şi când mâncaţi trebuie să aveţi „construcţie”, nu distrugere. Gândiţi-vă la DARUL Lui DUMNEZEU şi iertaţi totul tuturor!
(Părintele Ghelasie Gheorghe, “Rețetele Medicinii Isihaste pentru cei grav bolnavi”, ed. Platytera, 2016, p. 75).

Orice păcat produce în noi o „mâhnire de moarte", ce secretă otrava morții, de unde suportul multor boli.
(Părintele Ghelasie Gheorghe, “Rețetele Medicinii Isihaste pentru cei grav bolnavi”, ed. Platytera, 2016, p. 55).

Medicina Isihastă prezentată de părintele Ghelasie de la Frăsinei are caracteristicile unei tratări cuprinzătoare a problemelor omului contemporan, în varietatea planurilor lor de manifestare. Putem astfel vedea un demers terapeutic de refacere a memorialului comunicării cu Dumnezeu prin alipirea la Trupul lui Hristos, prin împărtășirea cu Sfintele Taine ale Bisericii și dialogul viu cu Sfânta Treime și cu toți sfinții (sacroterapia), în împletire cu un demers de tămăduire a puterilor sufletului afectate de patimi și de cultivare a virtuților (psihoterapia), un demers de recuperare prin dinamismul mișcărilor fizice a energiilor blocate (mobiloterapia) și un demers de regândire a hranei dintr-o perspectivă iconică (dietoterapia), în care primează aspectul comunicărilor între memorialuri vii, cu finalitatea asumării de către om a naturii spre a o aduce ca dar și a o asimila euharistic în taina Împărăției lui Dumnezeu. 

Florin Caragiu