Prezentare a volumului „Biserica în actualitate și actualitatea Bisericii” (editura Academiei, 2018), autor: ÎPS Irineu, Mitropolitul Olteniei și Arhiepiscopul Craiovei (partea a III-a)

Dacă Botezul este „o adevărată renaștere realizată de Sfântul Duh care face din apa botezului modalitatea de comunicare a energiei dumnezeiești”, în taina Mirungerii „Sfântul Duh conferă celui născut din apă și din duh darurile sale” (p. 197), epicleza euharistică, împlinită de asemenea în Sfântul Duh, anticipând deja „plinătatea împărăției în noi”, ca o anticipare a împărtășirii de slava firii dumnezeiești neapropiate, pe care în veacul viitor Dumnezeu Tatăl o va comunica în Duhul Sfânt „prin firea umană îndumnezeită a Mântuitorului Hristos” (p. 198). Darul de iubire dumnezeiesc din taina Sfintei Euharistii depășește „categoriile logicii umane” (p. 223), devenind în noi lucrător „dacă ne pregătim și noi să devenim jertfă prin viața noastră bineplăcută Tatălui ceresc” (p. 226), păzind „chipul sfințeniei Lui” (p. 231).

În continuare, autorul abordează taina Bisericii în perspectivă mariologică. „Constituind Biserica în trupul Său, prin actele mântuirii”, Mântuitorul Hristos „o săvârșește în primul rând în trupul Maicii Domnului, prin voia Tatălui și pogorârea Duhului Sfânt” (p. 232), astfel încât „tot ceea ce este omenesc și luat din Fecioara Maria este îndumnezeit prin lucrarea ipostasului Fiului lui Dumnezeu” (p. 233). Deținând plinătatea dumnezeirii prin trupul lui Hristos cel înviat, Biserica se plinește continuu prin participarea mădularelor sale (p. 235), ce „primesc prin firea umană, luată din Preasfânta Fecioară Maria, harul învierii de la Capul Trupului, fără confuzie și despărțire între ei” (p. 241). Astfel, sfințindu-se prin jertfa sa în Hristos, omul „intră în comunicare cu Viața fără de sfârșit, învingând moartea” (p. 248).

În ultima parte a capitolului al doilea, ÎPS Irineu abordează taina Bisericii în legătură cu eshatologia. Prsupunând împreuna-viețuire cu Preasfânta Treime, desăvârșirea unității Bisericii are un caracter eshatologic (p. 249). Ca Trupul tainic al lui Hristos, Biserica exteriorizează plinirea vremii, împlinită în întruparea lui Hristos și pogorârea Duhului Sfânt, ce „transformă intervalul așteptării Împărăției cerurilor într-o pregustare a veacului viitor” (p. 251). „Experiența antinomică a unității Bisericii” în Hristos e „lămurită prin credința în Sfânta Treime”, ce imprimă credinciosului conștiința identității și a modului perihoretic de existență (p. 252). Noi, oamenii, sporim ca ipostase spre împlinirea deplină ca chip al lui Dumnezeu prin lucrarea Duhului Sfânt, ce ne așază față către față cu Hristos, punându-ne în dialog cu El (p. 256). 
În capitolele următoare sunt tratate problematica legată de slujirea femeii ca provocare actuală, perspectiva eclezială asupra autorității ca jertfă și a slujirii autorității, aspecte legate de slujirea episcopului, o evaluare succintă a ecleziologiei așa cum se prezintă în actualitate și, în ultimul capitol, abordări sinodale contemporane ale ecleziologiei.

În concluzie, Biserica are, „prin harul Sfântului Duh, discernământul necesar ca să-și evalueze misiunea și starea duhovnicească cu exigențele lui Dumnezeu”, fiind chemată „să evalueze critic toate stările societății” în lumina dreptei credințe (p. 532), dialogând cu toți oamenii prin modul sobornicității deschise, de care vorbea părintele Dumitru Stăniloae (p. 531).

Cartea Mitropolitului Irineu este o pledoarie, realizată cu o adâncă pătrundere dogmatică și cunoaștere a provocărilor contemporane, pentru o înțelegere autentic ortodoxă a tainei Bisericii, în toate aspectele prezenței ei lucrătoare în lumea de astăzi.

 Florin Caragiu