Ava Ghelasie: "MOISE (Poem mistic)"

Sf. Prooroc Moise, icoană, Sinai, sec. XII.
















I

(Moise cu greu urcă pe muntele Sinai.
Nori ceţoşi şi aprigi i se aruncă în faţă)

- „Am auzit Glasul cel adevărat al Domnului!
După multe năluciri şi înşelări,
De-acum pot deosebi clar
Diferitele voci, după felul lor.
Glasul Domnului nu seamănă cu nici unul.
Este Glasul în faţa căruia
Toate celelalte tac şi se pleacă.
Gla¬sul Domnului mi-a spus
Să urc acest munte cu post şi rugăciune
Şi când voi ajunge în vârf
Îl voi întâlni chiar pe El...
Sunt aproape patruzeci de zile,
Puterile parcă m-au lăsat.
De n-aş avea mărturia Chemării Lui
Aş muri în fiecare clipă...
Domnul mă aşteaptă pe vârful muntelui
Şi eu trebuie să ajung acolo,
Peste toate împotrivirile.
Glasul Domnului îmi este puterea,
În Glasul Lui mi-e Viaţa
Ce nu mi-o poate atinge nimeni.
Glasul Domnului este Dincolo de auz,
Este mai mult o Lumină puternică
Ce totodată îţi vorbeşte şi te vede
Într-un mod ce nu are asemănare.
Este aşa de tare Glasul Domnului,
Care se opreşte undeva în Piept,
Unde Minte şi Inimă se opresc pe loc,
Unde toate se opresc din mişcare,
Într-o Altă mişcare Dincolo de mişcare,
Într-o mişcare ce este însuşi Glasul Lui!...
Ca un Viu al oricărei mişcări.
Cu adevărat de Glasul Domnului poţi muri,
Este ca un tunet zdrobitor.
Când L-am au¬zit prima dată am rămas împietrit
Şi mult timp nu ştiam dacă mai sunt
Şi altceva decât Glasul Lui.
Este înfricoşător să te Cheme Domnul,
Să ţi se oprească în Piept Glasul Lui!...
Noi suntem Creaţia Glasului Lui,
Dar altceva este să vină în tine apoi
Glasul Său ca într-un lăcaş
Să stea de vorbă cu tine...
Dintr-o dată te vezi zdrobit,
Iar tu nu mai poţi face altceva
Decât să-L asculţi pe El.
Atât de greu îmi pare acest urcuş,
Dar Glasul Domnului mă Cheamă
Şi nu pot sta pe loc o clipă...
Deşi Glasul Domnului îl aud şi îl văd
Aşa vrea să-L văd pe Domnul la Faţă,
Să-mi iasă din Minte orice idol
Care vrea să-L înlocuiască.
Mintea plăsmuitoare de idoli
Şi inima vis de plăceri...
Doar vederea Lui la Faţă
Le-ar putea face să tacă,
Să se odihnească în Chipul Său copleşitor.
Glasul Domnului mă pătrunde până la oase,
Îi văd ca pe o Lumină mistuitoare
Dar Chipul Său aş dori să-L Văd...
Hai, urcă fără oprire în sus
În puterea Glasului Domnului.
Acolo ţi se va arăta şi la Faţă,
Umbrit de Lumina Sa,
Ca să nu mori la vederea Lui..."

II

(Moise pe vârful muntelui Sinai, sub un Cer senin,
nepământesc. În jos, nori grei şi fumurii)

– „Glasul Domnului mi-e tot mai Viu în Piept,
Îl aştept să se arate şi la Faţă...
Acum înţeleg ce diferenţă este
Între Glasul Său ce se vede în Interior,
Şi Faţa Sa ce s-ar Vedea în Exterior Dincolo de mine...
De L-aş vedea şi la Faţă în Interior,
M-aş topi în El şi aş muri,
Dar văzut Dincolo de mine
Cu Glasul Său în Interiorul meu,
Ne-am vedea Unul pe Altul fără să ne amestecăm.”

(O străfulgerare orbitoare din Cer. Moise cade în genunchi.
O Siluetă foarte luminoasă se opreşte în văzduh)

– „Moise, primeşte Binecuvântarea Mea!”
(Moise uimit, cu ochii larg deschişi)

– „Doamne, spune-mi Nu¬mele Tău să-L slăvesc în veci!
Glasul Tău L-ai coborât demult în mine,
Dar eu nu ştiu cum să-Ţi răspund...
Slăvirea Numelui Tău parcă m-ar deschide dincolo de mine.
Dacă aş şti Numele Tău Ţi-aş vedea şi Faţa...”

– „Moise, depinde ce ochi ai ca să mă vezi".

– „Am învăţat în Egipt să Te caut în Interior,
În abstracţii de Minte să Te gândesc;
Tu mi-ai adăugat Glasul Tău dincolo de Gândire.
Dar îmi lipseşte Chipul în care toate se împlinesc.
Fără Chip încă nu Te văd pentru totdeauna.”

– „Căderea aduce cu sine Golul
În care ochii orbesc şi Mintea uită.
Chipul Meu nu admite nici-o picătură de gol,
Întunericul şi uitarea îmi sunt străine.”

– „Doamne, de aceea doresc să-Ţi văd Chipul,
Să nu-L mai uit niciodată.”

– „Glasul Meu, Moise, este primul pas
Ce aduce ridicarea din Cădere.
De aceea îţi dau pentru Poporul Meu
Semnul Legământului ce-l fac cu el,
Îţi dau Tablele Legii Sfinte,
Prin care Eu voi coborî în jos
Şi poporul va urca sus la Mine.
Întrupez Glasul Meu în aceste Table ale Legii
Şi cine va auzi Glasul Meu în ele
Va vorbi cu Mine şi Eu cu el.”

– „Doamne, aceste Table vor fi Temelie
Şi viaţa poporului Tău va fi pe aceasta,
Ca pe o stâncă ce nu se va clinti de nimeni.
Dar Chipul Tău deasupra Temeliei care este?
Temelia este undeva în Interior,
Ea rămâne ascunsă şi mereu acoperită...
Arată-ne Chipul Tău Cel plin de Viaţă
Care să strălucească deasupra Temeliei.
Pe acesta vreau să-l duc poporului meu,
Ca să dea la o parte toţi idolii neamurilor,
Nici noi să nu ne mai amăgim de ei.
Dă-ne Chipul Tău şi toţi Idolii vor cădea!

– „Moise, acest Chip pe care îl doreşti
Altul îl va da poporului,
Mesia pe care Îl voi trimite după tine.
Prin Chipul Său, Chipul Meu se va putea vedea
Fără ca să muriţi.
Ţie îţi voi arăta o parte din Chipul Meu,
În umbra Luminii Mele de fulger.
Eu însumi voi opri tunetul Glasului Meu
Să nu-ţi străpungă pieptul
Şi faţa mea să nu te prefacă-n cenuşă.”

(un tunet şi o străfulgerare orbitoare.
Moise cade ca mort. Un Arhanghel îl ridică)

- „Moise, mergi cu Tablele Legii încredinţate
Şi tot ce ai auzit de la Domnul,
Spune poporului ales şi întregii Lumi.”

(text publicat în volumul Ieromonah Ghelasie, "Memoriile unui Isihast", ed. Platytera, Bucureşti, 2006, pp. 314-317).