Ava Ghelasie, despre Maica Domnului

Detaliu din Icoana Maicii Domnului cu Pruncul Iisus, zugrăvită de părintele Ilie 




Noi, Creştinii, Numim paradoxal pe Maica Domnului „Pururea Fecioară”, ceea ce înseamnă tocmai Esenţa Menirii Femeii, [cea] de Feciorie-Biserică în care se Naşte Fiul-Preotul-Liturghia-Împărtăşania, ca Menire Sacră şi Transcendentală.

Creaţia nu este Reversul Lui Dumnezeu, sau Altă Stare a Lui Dumnezeu, ca şi cum în fond ar fi Acelaşi lucru Dumnezeu şi Creaţia. În viziunea pur Creştină, Dumnezeu este Deplinul Absolut care are Reversul Său propriu tot ca Dumnezeu, adică Treimea de Persoane. Reversul Unicului Dumnezeu este Treimea Dumnezeiască, nu Creaţia. Dumnezeu Unul Absolut este Faţa şi Dumnezeu Treime este Reversul. Creaţia este Opera Unui Dumnezeu Unic şi Treime în acelaşi timp. Creaţia nu este Reversul Dumnezeirii, ci Creaţia Obiectivă a Unei Dumnezeiri Depline deja în Ea Însăşi. Deplinul Dumnezeiesc este Tatăl Dumnezeu şi Deplinul de Creaţie este Mama-Arhetipul de Creaţie.

Maica Domnului ca Persoană Unică este o Împlinire de Început a Tuturor celorlalte Împliniri. Maica Domnului ca Persoană este Unică şi Nerepetabilă, dar este Imitabilă, ca şi Persoana Lui Hristos, care este Unică dar Imitabilă de către toţi Următorii Hristici.

- Maica Domnului, tu ai Renăscut Icoana Chipul Pierdut,
Tu ai Reînviat Biserica Fiului Lui Dumnezeu,
Mă închin Icoanei Tale că Porţi cu adevărat pe Dumnezeu în Braţe.

Maica Domnului este de Două Ori Maica Fiului Lui Dumnezeu, o dată ca Naşterea în Conştiinţa sa Fiinţială şi încă o dată ca Naşterea Personală a Lui Hristos care este o Naştere Unică, doar a Maicii Domnului Hristos. Toate Femeile sunt Următoare ale Maicii Domnului, nu însăşi Maica Domnului.

(în: Ieromonah Ghelasie, „Medicina Isihastă”, ed. Platytera, Bucureşti, 2008, pp. 243, 245-246, 250, 253, 260).