Se împlinesc cincisprezece ani de la mutarea la Domnul a Părintelui Ghelasie. Ne-am întâlnit an de an și ne-am bucurat de prezența lui vie între noi. Și în viața noastră de zi cu zi, în bucuriile și necazurile noastre, am simțit lucrarea sa duhovnicească ce orientează toate spre Dumnezeu, Care cu iubire ne călăuzește spre hotarul de taină al veșniciei prin pronia Sa atotcuprinzătoare.
În acest hotar s-a sălășluit părintele nostru, aflând isihia care, după cuvintele Sfântului Ioan Scărarul, este „neîntrerupta închinare lui Dumnezeu și starea în fața Lui”. Cuviosul de la Frăsinei a întruchipat în mistica sa iconică acest cuvânt, al cărui accent l-a regăsit cu deosebire în isihasmul carpatin.
Taina omului se dezvăluie în spațiul sacru dintre icoană și liturghie, între altarul inimii și altarul Trupului lui Hristos, Biserica. Ființă iconică, creată după chipul lui Dumnezeu, omul își actualizează potențele prin alipirea la Trupul lui Hristos cel înviat, ca ființă liturgică ce primește prefacerea prin lucrarea Duhului Sfânt.
Acest lucru ne-a învățat cel ce ne-a născut ca fii duhovnicești: rugăciunea odihnește în altarul închinării, unde ne aducem înaintea lui Dumnezeu cu toate ale noastre, bune și rele, să le preschimbe după cum numai El știe. Simțirea noastră înțelegătoare e hrănită de simțământul că suntem iubiți de Dumnezeu, că părintele Ghelasie ne veghează și ne poartă de grijă din înălțimile cerești, fiindu-ne aproape în toată vremea.
Același dumnezeiesc părinte, Ioan Scărarul, ne spune că după cum „adâncul (abisul) e maica izvorului, smerenia e izvorul dreptei socoteli (a puterii de a deosebi)”. Având încredințarea dragostei lui Dumnezeu, experiată în cursul unei vieți închinate Lui, Avva Ghelasie a aflat această smerenie ce a născut discernământul duhovnicesc. Este unul dintre rarii oameni în care se unesc deplin marile daruri ale lui Dumnezeu: cunoașterea și experiența, viziunea și trăirea, iubirea și nevoințele ascetice.
Pomenindu-l acum, simțim chemarea de a înainta pe urmele lui, de a gusta măcar o fărâmă din bogatul ospăț duhovnicesc ce ni l-a pus înainte.
Mulțumim ÎPS Laurențiu, care a binecuvântat reunirea noastră aici și ne găzduiește cu părintească dragoste, părinților și fraților ce au venit din toate colțurile țării să prăznuiască o sărbătoare a cuvântului de Dumnezeu purtător.
Deși nu m-am învrednicit a mă afla în această cinstită adunare, sunt cu sufletul, mintea și inima alături de voi. Fie ca părintele Ghelasie să ne acopere cu harul de sus pe drumul acestei vieți, ca toate încercările noastre să fie spre mântuire, întru slava Sfintei Treimi.
vă îmbrățișez în Hristos,
Florin Caragiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu