Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte
Varsanufie, Arhiepiscopia Râmnicului, în sala Iosif Episcopul a
Casei Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica s-a desfășurat astăzi,
27 mai, cea de-a VI-a ediție a Seminarului dedicat personalității și
operei Părintelui Ghelasie de la Frăsinei.
Seminarul cu tema Icoana – Rugul aprins
al isihasmului carpatin își propune să reunească, în dezbatere,
ucenici ai părintelui Ghelasie, oameni care l-au cunoscut şi i-au ascultat
îndemnurile duhovniceşti, preoţi şi credincioşi interesaţi de viaţa şi
învăţăturile marelui duhovnic de la Frăsinei.
În cuvântul de binecuvântare, transmis de către
Părintele Ștefan Zară și intitulat Avva Ghelasie de la
Frăsinei – o icoană contemporană a isihasmului românesc, Înaltpreasfințitul Părinte
Varsanufie a subliniat: „Viața creștină autentică este reprezentată de
permanenta luptă pentru dobândirea Împărăției celei cerești, prin transformarea
duhovnicească a omului, spre creșterea lui de la chip la asemănarea cu
Dumnezeu. Această transformare se realizează cu mult efort, dar mai cu seamă cu
ajutorul Preabunului Dumnezeu prin mijlocirile sfinților, bineplăcuții
Săi.
Părinții duhovnicești prin sfințirea vieții proprii
devin pentru ucenici modele de urmat întru totul. Urmarea părintelui
duhovnicesc ca model de viețuire este strâns legată de imitarea vieților
sfinților. Imitarea lor este practic un fel de apropiere de ei la nivel
duhovnicesc. Raportarea continuă la sfinți, dar și la părintele duhovnicesc, la
părintele cu viață îmbunătățită, îl face pe credincios să își însușească modul
de viețuire al acestora, să devină cumva în aceeași cugetare cu ei. Importanța
lor în viața credincioșilor ne face să și subliniem importanța revalorificării
lor în viața cotidiană. Cuviosul Părinte Ghelasie Popescu, fost viețuitor la
Mănăstirea Frăsinei, subliniază în scrierile lui în chip excepțional acest
fapt: „Și duhovnicia isihastă de specific carpatin este duhovnicia de moș-avva,
care înseamnă duhovnicia de moștenire a sfinților. Sfinții sunt garanția.
Sfântul este Moșul-Tata cel mare al nostru. Cultul strămoșilor de aici vine.
Cine nu are un moș-strămoș în neamul lui, acela va pieri. Trăinicia, atât
spirituală, cât și materială, este în Stră-Moși. Sfinții sunt pentru noi
icoanele acestora”.
Aceste realități ale vieții duhovnicești, prezentate
în scrierile Cuviosului Ghelasie, au rădăcinile bine înfipte în curentul
filocalic, în care iubirea, viața liturgică și orientarea spre asceză joacă
rolul principal.
Cuviosul Ghelasie de la Frăsinei prin viața sa
deosebită a întărit toate aceste coordonate ale monahismului românesc,
ucenicind pe lângă pustnici cu viață deosebită, contemporani nouă, precum
Cuviosul Arsenie Praja, și născând, la rândul lui, pe foarte mulți ucenici,
spre trăirea autentică în monahismul românesc, pe care cuviosul deseori îl
numea carpatin. Părintele Stăniloae într-un cuvânt din volumul VIII al Filocaliei
românești sublinia faptul că „sihaștrii aceștia au fost de fapt foarte populari
în trecutul nostru. S-a recunoscut rolul lor în susținerea puterii de
rezistență a poporului nostru în vreme de rezistență […]. Ei nu erau niște
pustnici nepăsători față de lume, în sensul celor ce trăiau în recluziune în
Occident, sau chiar din Muntele Athos. Ei ajutau în tot felul poporul în
greutățile lui”. În acest sens, îl vedem și pe Părintele Ghelasie de la
Frăsinei: cuvioșia sa a fugit de lume, însă a iubit cu putere de nedescris
oamenii, purtându-i în rugăciunile sale și povățuindu-i cu timp și fără timp. Puțin
dintre cei care locuiesc în afara mănăstirii știu că viața unui monah înseamnă
jertfă necontenită, că viața unui monah înseamnă să te rogi fără sfârșit, nu
numai pentru cei de lângă tine, ci pentru lumea întreagă. Monahul neavând
avere, singura milostenie pe care poate să o facă este rugăciunea. Cuviosul
Ghelasie a știut să facă această milostenie, pe care a împlinit-o din
preaplinul inimii sale de Cuvântul lui Dumnezeu.
Teologia filocalică subliniază în nenumărate rânduri
faptul că în ascultarea fiului duhovnicesc față de îndrumătorul său stă
toată taina isihiei, a dobândirii liniștii. Părintele Ghelasie adâncește în
scrierile sale acest aspect al spiritualității isihaste, scriind „Mă aduc ție,
Avva, ca pe o prescură pe care primește-o și liturghisește-o ca Liturghie a
vieții mele, care să mă împărtășeacă din Euharistia Mântuirii”. Același lucru
îl spune și prin versurile următoare, pline de semnificație duhovnicească:
„Avva Părintele meu,
În genunchi sub Binecuvântarea ta stau.
Prin mâinile tale coboară-mi cerul,
Prin ochii tăi, Harul să strălucească,
Prin cuvintele tale
Însuși Dumnezeu să-mi vorbească.
Avva, fii părintele meu,
În care să am nădejdea de credință
Că și eu mă voi mântui”.
Fuga de lume creează climatul propice lepădării
grijilor lumești și cultivării iubirii și comuniunii cu Dumnezeu, rămânând în
ascultarea față de stareț: „Ascultarea față de un Avvă este o ascultare
Ritualică-Sfântă, spune Părintele Ghelasie, care aduce Harul. Cine face ritualul
ascultării față de un Avvă primește harul Duhului Isihiei. Cine nu intră în Har
nu va primi Taina Isihiei”. Astfel vedem că ascultarea este virtutea monahală
cea mai înaltă, prin care se combate iubirea de sine, ceea ce este maica
patimilor, cultivându-se smerita cugetare, care constituie esența tuturor
virtuților.
Răspunsurile pe care le primim de la Dumnezeu nu vin
pe cale nemijlocită, ci întotdeauna prin împreuna sfătuire cu duhovnicul,
smerindu-ne pe noi și deschizându-ne cu totul în fața acestuia. Drumul spre
Împărăția lui Dumnezeu presupune părtășie, comuniune, împreună sfătuire, de
unde și apoftegma plină de înțelepciune: „Nu da sfat celui ce nu ți-l cere”.
Niciun avvă nu vorbea fără să fie întrebat, iar nu de puține ori tăcerea era
cel puțin la fel de grăitoare ca și răspunsul. Întrebările în Duh în fața
părintelui duhovnicesc sunt ziditoare, căci Însuși Dumnezeu vorbește prin gura
duhovnicului.
Într-adevăr putem observa că toate aceste răspunsuri
sunt cu putere multă, însă, spun Sfinții Părinți, răspunsurile aveau atâta
putere în ele tocmai pentru că le cereau cei însetați de ascultare, de a
împlini cuvântul pe care îl primeau. Iată ce mărturisește Ieromonahul Ghelasie
despre împlinirea cuvântului: „Tu, Avva, mă povățuiești la o practică filocalică
de specific carpatin. Mă bucur că mă poți îndruma fără contrarierea care de
obicei se face. Mai ales noi, tinerii de astăzi, avem nevoie de o înțelegere
mai largă, până reușim și noi să ne însușim sacralitatea sfinților filocalici.
Fii însă aspru și curățește-mă de toate falsitățile intelectualismului laic”.
În zilele noastre, pare că Dumnezeu a luat darul
cuvântului cu putere, însă nu este așa. Sigur se poate observa că în aceste
vremuri a scăzut mult ascultarea față de duhovnic, dorința de a împlini fără
ezitare cuvântul primit și de aceea nici cuvântul nu mai are atâta forță, însă
nu putem spune că suntem lipsiți de darul cuvântului, de sfătuitori plini de
putere duhovnicească. Așa cum până acum câțiva ani am avut în mănăstirile
noastre părinți precum Cuviosul Cleopa și Ioanichie de la Sihăstria, Arsenie de
la Techirghiol, Justin de la Petru Vodă, Lavrentie și Ghelasie de la Frăsinei,
și astăzi în mănăstirile noastre sunt părinți și maici cu viețuire sfântă, care
îndrumă ucenici spre o viețuire duhovnicească.
Anul acesta fiind în Biserica Ortodoxă Română anul
omagial al sfintelor icoane, al iconarilor şi al pictorilor bisericeşti şi anul
comemorativ Justinian Patriarhul şi al apărătorilor Ortodoxiei în timpul
comunismului, este mai mult decât binevenit un colocviu ca acesta de astăzi,
Avva Ghelasie de la Frăsinei fiind la modul cel mai autentic o icoană
contemporană a isihasmului românesc, dar în același timp și un iconar al
chipului lui Dumnezeu din sufletul ucenicilor, și un apărător fără teamă al dreptei
învățături, în vremurile grele ale ateismului roșu.
Binecuvântăm cu părintească dragoste lucrările celei
de a șasea ediții a seminarului dedicat vieții și lucrării Părintelui Ghelasie
Popescu de la Frăsinei, rugându-L pe Dumnezeu să-și reverse Harul Său asupra
noastră a tuturor participanților, spre a înțelege cu minte curată învățătura
Cuviosului Ghelasie și mai ales spre a-l avea ca model de urmat întru viețuirea
cea întru Hristos, ca o icoană ce dăinuie veșnic în sufletele noastre!”
Între participanții la seminarul dedicat Părintelui
Ghelasie s-au aflat Florin Caragiu, directorul Editurii Platytera, arhim.
Hristofor Bucur, protos. Varsanufie Gherghel, ierom. Valerian Pâslaru, prof.
Gheorghe Mustață, Maria Ploae, Manuela Hărăbor, pr. Costin Butnar.
În cadrul evenimentului a avut loc lansarea volumului
Ierom. Ghelasie, Memoriile unui isihast. Filocalie carpatină
(I), apărut la Editura Platytera, împreună cu volumul în
varianta audio în lectura actorilor Maria Ploae și Damian Oancea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu