Conferința inaugurală a Colocviului
Național de la Tismana (15-17 Mai 2015)
Cultură
și spiritualitate în opera părintelui Ghelasie Gheorghe de la Frăsinei
„Cu adevărat, mare este taina
credinței” (I Tim. 3, 16)
„Cu adevărat, mare este
taina credinței”, revelată
nouă în însăși Persoana Mântuitorului Iisus Hristos, în Care realitatea cea mai
evidentă se unește cu taina cea mai profundă, în Care se întâlnesc și se
luminează reciproc cele nearătate și ascunse ale înțelepciunii lui Dumnezeu și
cele ascunse ale omului.
În Hristos strălucește
în mod desăvârșit memoria Originii, icoana Chipului lui Dumnezeu după care a
fost creat omul și în care sunt cuprinse rațiunile întregii creații. Prin
jertfa Sa iubitoare, Mântuitorul ne-a arătat calea spre învierea în lumina
dragostei lui Dumnezeu. Trupul Său înviat l-a făcut plămada unui nou mod de
viață, al vieții veșnice fericite, pe care o pregustăm în taina Sfintei
Împărtășanii.
Dumnezeu adevărat și om
adevărat, Iisus Hristos ne-a descoperit adevărata noastră origine, care a fost
amputată și desfigurată prin păcat, rău și moarte. În condiția actuală a lumii,
asistăm la o tot mai pronunțată confuzie în privința valorilor vieții, la o tot
mai acută pierdere a simțului spiritual de orientare, care să distingă în
amalgamul de senzații, sentimente și gânduri, atât de ades prinse în mrejele
răului, chipul vieții veșnice celei adevărate de surogatele și iluziile
lunecătoare spre nimicnicie și moarte. Remediul divin ce ne poate, însă, salva
din starea de cădere, haos și moarte este Însuși Hristos, Persoana cea mai
intimă nouă și cea mai necesară firii noastre.
În zugrăvirile sale
mistice, părintele Ghelasie a surprins într-un mod foarte viu, amplu și profund
această înrădăcinare, mărturisită de Sfânta Scriptură, a chipului omului în
taina Chipului lui Dumnezeu, ce luminează menirea umană în veșnicie. Operă a
iubirii și bunătății lui Dumnezeu, lumea se deschide înaintea unei vederi
duhovnicești ca icoană a Logosului întrupat, fiecare ființă recăpătându-și
demnitatea de creație a lui Dumnezeu, de lucru minunat cuprins în planul divin
de transfigurare a lumii întru slava divină, pe care o așteaptă cu înfrigurare
și suspine întreaga făptură.
Părintele Ghelasie
accentuează neobosit dimensiunea iconică
și liturgică a creației, nevoia stringentă de a recupera o vedere asupra lumii
cuprinse în iubirea lui Dumnezeu, luminate de Chipul Lui și angajate într-un
dialog viu cu El. Chenoza iubirii desăvârșite a „Mielului lui Dumnezeu, Cel ce
ridică păcatele lumii”,
cheamă din partea noastră o mișcare de răspuns, o respirație a
creației în Dumnezeu, acel gest iconic, de care ne vorbea părintele Ghelasie,
prin care darul lui Dumnezeu e liturghisit și alipit tainei fără de sfârșit a
învierii lui Hristos.
Dumnezeu ne așterne
înainte spațiul libertății, ca noi să venim în întâmpinarea purtării Sale de
grijă infinit discrete, nesilnice, iubitoare. Libertatea, însă, așa cum arată
părintele Ghelasie, are ca o condiție de posibilitate rămânerea noastră în
iubirea lui Hristos, pentru că libertatea în forma ei autentică nu se reduce la
o simplă alegere, ci presupune actualizarea potențelor propriului chip, cu care
ne-a înzestrat Dumnezeu. Tocmai de aceea răul, paradoxal, deși creează iluzia
de libertate, o îngrădește drastic, făcând din om un rob al păcatului, legat în
lanțurile patimilor. Pe când binele lărgește infinit orizontul libertății, prin
valențele sfințeniei și îndumnezeirii, ce se comunică ființei umane aflate în
comuniune cu Dumnezeu.
Taina cea din veci
ascunsă neamurilor a fost descoperită sfinților lui Dumnezeu (Col. 1, 26),
răsturnând logica unei lupte pentru existență în care fiecare se afirmă pe sine
în opoziție cu celălalt, și deschizând calea intrării în logica Trupului înviat
al lui Hristos, al reciprocei împărtășiri și al împreună-înaintării în adâncul
inepuizabil al Tainei divine. Părintele Ghelasie atrage în nenumărate rânduri
atenția asupra acestui fapt fundamental
în creștinism, al răsturnării perspectivei antagoniste ce domină actualmente
creația, și, concomitent, îmbrățișării perspectivei iconice, liturgice, în care
sinele și alteritatea nu se mai războiesc, lăsându-se cuprinse și dumnezeiesc
modelate în icoana iubirii Sfintei Treimi.
Mă bucur de
continuitatea eforturilor de punere în lumină a scrierilor părintelui Ghelasie
și de așezarea lor la loc de cinste în cadrul sfintei noastre tradiții
creștin-ortodoxe, ca un far călăuzitor spre slava Sfintei Treimi și dragostea
lui Hristos.
Fie ca aceste Colocvii
și colecția de Opere Complete ale părintelui Ghelasie, apărută la editura
Platytera, și ajunsă, iată, cu volumul „Memoriile Originii”, la cel de-al doisprezecelea volum, să
constituie pentru noi toți un imbold spre pășirea în rugul aprins al iubirii de
Dumnezeu și de oameni, de care părintele, rafinat gânditor și fierbinte
nevoitor, a fost învăluit și în care acum ne cheamă, dintru bucuria Tatălui
ceresc.
Binecuvântarea Sfintei
Treimi să se reverse peste noi toți, și fie să ne facem părtași la mângâierea
lui Dumnezeu revărsată prin rugăciunile părintelui Ghelasie, cel vrednic de
pomenire!
Cu arhierești
binecuvântări,
ÎPS dr. Irineu
Popa, Mitropolitul Olteniei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu