HRISTOS A ÎNVIAT!
BINECUVÂNTEAZĂ, AVVA!...
Toţi cei ce s-au învrednicit de ÎNVIERE, negreşit au mers pe drumul
GOLGOTEI şi au primit RĂSTIGNIREA de bună voie, pentru dragostea LUI, pentru
răsplătirea cea de la EL, pentru iertarea păcatelor lor. Şi toţi aceştia, de
sus, înveşniciţi întru lumină şi bucurie, privesc, se roagă şi aşteaptă CEASUL
când TOATE cele de jos se vor uni cu cele de Sus, dar, mai ales, se roagă pentru
LUME şi ajută celor ce merg, „semănând întru lacrimi”, pe drumul răstignirii de
bunăvoie, să culeagă spicele mântuirii, întru nădejde!
Noi, orfanii tăi, Avva, ştim şi credem că tu eşti unul dintre cei ce
strălucesc pe cerul Bisericii noastre dreptslăvitoare.
Unii dintre noi, mai plini de har, mai aprinşi de râvnă, mistuiţi de iubire
şi de dor, te-am numit „Prinţul iubirii şi al cuvintelor”, şi nu cred că
greşim, Avva!
Iubirea ta, Avva, pentru DUMNEZEU şi pentru LUME nu a putut încăpea în
inimile noastre sărace, nu au putut-o pricepe minţile noastre neputincioase, şi
atunci... CUVÂNTUL tău s-a făcut mesagerul tainei iubirii tale, Avva!
Ce mult ne-ai iubit, Avva, iar noi, cât de puţin! Unii te-am „pipăit”,
alţii doar te-am văzut; unii te-am citit, alţii doar ţi-am scris; unii te-am
crezut, alţii ne-am îndoit; unora ne-ai fost Avvă, alţii te-am judecat; unii te
descoperă azi, iar (alţii) cei mai mulţi nu te cunosc!...
Toţi, Avva, toţi cei care astăzi am venit la mormântul tău – mărturisind
puţinătatea iubirii noastre – ştim că ne iubeşti fără măsură!... Iartă-ne,
Avva, pe noi, copilaşii tăi orfani! Ce mult te iubim, Avva, şi cât de mult ne
lipseşti!...
Între timp, Avva, cuvântul iubirii tale a rodit în pustiul multor inimi,
iar nouă, Avva, care am gustat din el, ni s-a făcut râu de foc mistuitor ce ne
îndeamnă mereu să mărturisim iubirea ta şi celor de aproape şi celor de
departe!
Poate unii dintre noi ne-am mai răcit, sau alţii ne-am mai rătăcit din
pricina neputinţelor şi a grijii fără-de-margini a veacului acestuia, însă
toţi, Avva, azi, cu lacrimi, ne-am întors şi, iată, am venit din nnou la tine,
să-ţi auzim cuvântul, să-ţi simţim iubirea, să stăm îngenuncheaţi în tăcere,
aşteptând binecuvântarea şi mângâierea ta!...
O, Avva, iartă-ne! Te iubim aşa de mult!... Venim la tine în zi de bucurie!
Ce dor ne-a fost, Avva, de această zi în care să putem plânge, împreună cu
tine, de bucuria întâlnirii! Cât am dori ca această clipă de bucurie, de care
ne-ai împărtăşit, să o unim cu veşnicia! Dar suntem încă pe CALE, mergem spre
Golgota, ne purtăm CRUCEA, ne târâm sus povara ei, şi, vai, cât mai avem până a
ne urca pe ea!
De aceea, Avva, plânsul nostru primeşte-l în palmele tale şi-l du către CEL
pe care fără măsură L-ai iubit. Roagă-L pentru noi! Roagă-L să ne ajute să-L
iubim măcar pe jumătate cum l-ai iubit tu, Avva!
Avva, Avva! Să nu ne laşi! Să nu ne uiţi! Ajută-ne, prin iubirea ta, să
rămânem în iubirea lui DUMNEZEU! Rămâi cu noi, Avva, şi cuvântul tău să se facă
scară de suire către Iubirea lui DUMNEZEU!
Ce mult te iubim, Avva, şi totuşi, ce puţin!
Primeşte-ne, Avva, sub Crucea ta, la pieptul tău, şi fă-ne şi mai uniţi,
prin iubirea şi cuvântul tău, să cunoască LUMEA că suntem ucenicii tăi, că
suntem copiii iubirii tale şi rodul cuvântului tău!
Te iubim, Avva, şi ÎŢI MULŢUMIM!
O, Avva, ajută-ne să ne învrednicim şi noi de o bună ÎNVIERE!
(Anul acesta [2008 n.n.] se
împlinesc cinci ani de la adormirea Avvei)
2 Iulie 2003 – 2 Iulie 2008
m. Varvara
SLAVĂ LUI DUMNEZEU PENTRU BUCURIA ÎNVIERII SALE!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu