Aspecte din volumul: „Trăirea Mistică a Liturghiei” al Părintelui Ghelasie de la Frăsinei (Platytera, 2010) – texte selectate de Pr. Costin Butnar

Trezeşte-te şi Rememorează-ţi CONŞTIINŢA LITURGICĂ de Adevărat Creştin. Prima CONŞTIINŢĂ LITURGICĂ de Creştin este „Legătura Religioasă cu Biserica LUI HRISTOS”, unde se SĂVÂRŞEŞTE mereu DUMNEZEIASCA TAINĂ a VIEŢII. DUMNEZEU este IZVORUL Vieţii Creaţiei. Fără DUMNEZEU Creaţia se „autodistruge şi moare”. ACEST IZVOR DUMNEZEIESC Curge însă prin Biserica LUI HRISTOS. FIUL LUI DUMNEZEU Coboară prin PURUREA FECIOARA MAICA DOMNULUI, Biserica Sfinţită de Creaţie. Dacă FIUL DUMNEZEIESC se „coboară prin MAICA DOMNULUI şi noi, Fiii de Creaţie, tot prin Ea ne „URCĂM” la DUMNEZEU. Noi toţi suntem Fii-Bisericuţe ai MAMEI FIULUI DUMNEZEIESC-Biserica UNICĂ. UNUL este FIUL DUMNEZEIESC şi UNA este Biserica-MAMA Preasfinţită a Creaţiei.
Prin LITURGHIE FIUL DUMNEZEIESC Se ÎNTRUPEAZĂ din TRUPUL Bisericii-MAICII DOMNULUI şi noi ca Fii ai Bisericii astfel ne „înfrăţim” cu Hristos, ne UNIM cu DUMNEZEU. Ca să te UNEŞTI cu DUMNEZEU „trebuie” astfel să „Treci” prin Biserică, să fii FIUL Bisericii ca să te poţi face „Fratele” LUI HRISTOS prin care să te „Întâlneşti” cu DUMNEZEU ÎNSUŞI. Ca Viziune Creştină nu „poţi” să te UNEŞTI cu HRISTOS dacă nu „Treci” mai întâi prin Biserică să te „Faci FIUL MAICII DOMNULUI”, ce te va „Face Fratele LUI HRISTOS”. Taina Aceasta de a te „Face Fiul Bisericii şi Fratele LUI HRISTOS” se Săvârşeşte doar prin LITURGHIE. Doar prin LITURGHIE se ACTUALIZEAZĂ PERMANENT „Coborârea” LUI HRISTOS în TRUPUL BISERICII, ca şi „Înfrăţirea” Fiilor Bisericii cu HRISTOS, până la UNIREA cu DUMNEZEU prin EUHARISTIA ÎMPĂRTĂŞIRII LITURGICE. Concretizaţi CONŞTIINŢA clară că LITURGHIA HRISTICĂ este TAINA Vieţii noastre şi fără ea ne „lipsim” de Însuşi „IZVORUL” Vieţii. Cum nu putem Trăi fără Hrană şi Respiraţie, la fel nu putem fără Biserică şi LITURGHIA LUI HRISTOS. Prin Biserică „RESPIRĂM” Viaţa DUMNEZEIASCĂ, şi prin LITURGHIE ne HRĂNIM din SUBSTANŢA HARICĂ DUMNEZEIASCĂ. După cum Zilnic trebuie să te Hrăneşti, tot Zilnic trebuie să te ÎMPĂRTĂŞEŞTI de HRANA LITURGHIEI LUI HRISTOS. Dacă poţi, ia parte Zilnic la LITURGHIE, iar dacă nu poţi, Zilnic să-ţi CONŞTIENTIZEZI LITURGHISIREA din BISERICĂ, prin RUGĂCIUNILE tale Personale. Rugăciunea este „Prelungire” de LITURGHISIRE, spun Misticii Trăitori.
Fără RITUAL nici o Suflare de Viaţă n-ar mai fi. Numai în caz excepţional să „lipseşti” de la Biserică. În Biserică este „totala ÎNTÂLNIRE cu DUMNEZEU”. Şi Pustnicii şi Călugării Clădeau în Pustie şi Singurătate câte o Biserică, unde Veneau să Cânte LITURGHIA LUI HRISTOS în RITUALUL SFÂNTULUI DUH. Nu „uita” micul tău DAR, PRESCURA, în care să te „Întrupezi” pe tine însuţi, pe care să o Duci la Biserică să o „LITURGHISEASCĂ ÎNSUŞI HRISTOS. Astăzi se neglijează aceasta. Fără DAR Propriu nu poţi Participa real la LITURGHIE. La LITURGHIE nu poţi fi „cu mâinile goale, fără Smerenia Minţii şi fără Pocăinţa Inimii”. Doar aşa te „faci şi tu UNA cu LITURGHIA LUI HRISTOS. La LITURGHIE „urmăreşte” cu atenţie toate „momentele Liturgice”, care sunt ACTE Reale ce Acţionează concret în toată Fiinţa noastră. În LITURGHIA HRISTICĂ noi „Ne Prefacem din HRISTOS, ne Reînnoim în SFÂNTUL DUH şi ne Îndumnezeim în TATĂL DUMNEZEU”, ne UMPLEM de HARUL DIVIN ce ne Curăţeşte „păcatele”, ni se DĂ IERTARE şi ÎNVIEM la VIAŢA NEMURITOARE. Îmbracă „HAINA de NUNTĂ”, despre care vorbeşte Sfânta Evanghelie, ce este HAINA RITUALULUI LITURGIC. După Aceasta noi ne recunoaştem că suntem Creştini. Să nu ne fie „ruşine” de RITUALUL LITURGIC, ci din contră să ne fie ca o PODOABĂ de STRĂLUCIRE DIVINĂ. Când PARTICIPI la RITUALUL LITURGIC te UMPLI de HAR-STRĂLUCIRE-LUMINĂ DUMNEZEIASCĂ, vei primi MIREASMA de RAI Nestricăcioasă care te va „tămădui” de „stricăciunile păcatelor”.

1. MIELUL JERTFELNIC, Agneţul din PRESCURA-Fiinţialitatea Bisericii

INIMA Creştinului este TAINA LITURGHIEI. În „Popor” încă mai este Această CONŞTIINŢĂ. Chiar cel mai simplu şi mai „prost” ştie că „mergerea la Biserică” înseamnă „ducerea UNEI PRESCURI”, din care ÎNSUŞI FIUL LUI DUMNEZEU Face ÎMPĂRTĂŞANIE. Ce „fior mistic” este în fiecare Creştin, când ştie că „PRESCURA” sa se „face TRUPUL LUI HRISTOS”. Cei care nu „pot” merge la Biserică „trimit” neapărat PRESCURA prin altcineva. În PRESCURA sa, fiecare „credincios”, el însuşi „Întrupează Fiinţialitatea sa”, care se „UNEŞTE cu HRISTOS”. Creştinul este „UNIREA cu HRISTOS” şi LITURGHIA este „Calea UNIRII”. Fiecare credincios îşi „duce DARUL-PRESCURA” sa, care îl „reprezintă” pe el în totalitate.
Aşa LITURGHIA Creştină începe cu „Ducerea DARURILOR PRESCURI” la ALTAR, din care se „SCOATE AGNEŢUL-MIELUL JERTFELNIC”. Chiar dacă sunt „mai multe PRESCURI”, fiecare PRESCURĂ ca MAICA DOMNULUI UNEŞTE în SINE pe toate PRESCURILE Aduse. Nu este „de fapt” o alegere, ci o „UNIRE” într-una a tuturor.

2. PROSCOMIDIA, Actualizarea-Prelungirea Creaţiei, Naşterii şi JERTFEI MÂNTUITOARE

Creaţia începe cu FIUL. RESTABILIREA Creaţiei din „păcat” începe cu „NAŞTEREA ÎNTRUPAREA FIULUI DUMNEZEIESC”. Crăciunul-Bethleemul. În Creaţie, „CUVINTELE LOGOS” ca nişte „PRUNCI LOGOS” se ÎNTRUPEAZĂ în „Fiecare Creaţie”. „La început a fost CUVÂNTUL... şi prin El toate s-au făcut” (Ioan l, 1-3). Mistic CUVINTELE LOGOS nu sunt „simple seminţe” care „Nasc-Creează” Creaţia, ci sunt TAINA PERSOANEI LOGOS care El ÎNSUŞI se „Face-Transpune” şi în „Fiinţe Create”, ca Fraţi de Creaţie ai FIULUI CREATOR. De aceea Mistic este această „Viziune” că în „Fiecare” dintre noi este „PRUNCUL LOGOS-CUVÂNTUL care se ÎNGEMĂNEAZĂ ca Un Frate de Creaţie”.
Această „Viziune” se concretizează prin ÎNTRUPAREA INTEGRALĂ a PERSOANEI LOGOS din FECIOARA MAICA DOMNULUI. Creştinul Mistic „zice”: „eu sunt un Frate de Creaţie al FIULUI UNIC DUMNEZEIESC”. Noi fiecare suntem „Hristoşi de Creaţie”, Fraţii UNICULUI HRISTOS DUMNEZEU. Aici la LITURGHISIREA PROSCOMIDIEI. Această „Viziune” este „mărturisită” de toate tradiţiile Liturgice”. AGNEŢUL-MIELUL JERTFELNIC Cel Luat din PRESCURĂ este ACELAŞI PRUNC HRISTOS NĂSCUT în Ieslea Bethleemului din MAICA Domnului. ACEST PRUNC NEVINOVAT Vine ca „UN MIEL” care se JERTFEŞTE pentru MÂNTUIREA Lumii. Şi Ioan Botezătorul L-a mărturisit, „Iată MIELUL Lui Dumnezeu care ridică păcatele lumii” (Ioan 1, 29). În LITURGHISIREA PROSCOMIDIEI se Actualizează-Prelungeşte atât ACTUL de Creaţie, cât şi ACTUL de MÂNTUIRE HRISTICĂ. În HRISTOS LOGOSUL suntem „noi toţi” ca ACT de Creaţie, căci prin EL-CUVÂNTUL toate s-au făcut (Ioan l, l-3). Tot în EL suntem în ACTUL MÂNTUIRII JERTFEI CRUCII şi ÎNVIERII care a „avut loc”, dar care „îşi Prelungeşte fără sfârşit Efectele MÂNTUIRII” asupra tuturor crucilor-păcatelor ce sunt după Răstignire şi Înviere.

3. LITURGHIA PUNERII ÎNAINTE a DARURILOR LITURGICE

S-a văzut în ce constă LITURGHISIREA Proscomidiei, a ÎNTRUPĂRII MIELULUI JERTFELNIC HRISTIC în TRUPUL-Fiinţialitatea Bisericii-Credincioşilor. Urmează a Doua LITURGHISIRE a PUNERII ÎNAINTE a DARURILOR Proscomidiei. Prin Aducerea pe SFÂNTA MASĂ, ca OFERIRE LUI DUMNEZEU TATĂL, în RITUALUL SFÂNTULUI DUH, Darurile apoi vor fi Primite până în JERTFELNICUL CEL DE SUS DUMNEZEIESC. Unii consideră că de fapt acum începe LITURGHIA. Trebuie înţeles că este o INTEGRALITATE LITURGICĂ, care nu „ierarhizează”, ci „Urmează o ORDINE între EGALURI”.
Preotul se închină înaintea SFINTEI MESE, INVOCĂ pe SFÂNTUL DUH şi dă BINECUVÂNTAREA cu Sfânta EVANGHELIE. „BINECUVÂNTATĂ este ÎMPĂRĂŢIA TATĂLUI şi a FIULUI şi a SFÂNTULUI DUH, acum şi pururea şi în Vecii Vecilor” (Vezi Liturghierul). Sfântul Nicolae Cabasila, în scrierea sa „Tâlcuirea SFINTEI LITURGHII”, dă explicaţii amănunţite în acest sens (Vezi Nicolae Cabasila, Bucureşti, 1992).
Ca Trăire Mistică a LITURGHIEI, noi încercăm câteva „evidenţieri”. Aşa să urmărim „Momentele Mistice LITURGICE”.
În timp ce Preotul se închină înaintea SFINTEI MESE, se Cântă IMNUL MAICII DOMNULUI, Imnul Sfântului ARHANGHEL GAVRIIL: „CUVINE-SE cu adevărat să Te Felicităm pe Tine NĂSCĂTOARE de DUMNEZEU, Cea Pururea Fericită şi Prea Nevinovată şi MAICA DUMNEZEULUI nostru...” (Vezi tot Imnul din Ceaslov). Totodată se DESCHID UŞILE ÎMPĂRĂTEŞTI ale ALTARULUI. Aici este o Corelaţie Mistică. ÎMPĂRĂŢIA LUI DUMNEZEU se DESCHIDE prin UŞILE ALTARULUI Bisericii. UŞA ALTARULUI este FECIOARA care va ÎNTRUPA-NAŞTE pe HRISTOS care ne Aduce în Creaţie ÎMPĂRĂŢIA LUI DUMNEZEU. Este UŞA prin care Va Trece doar DOMNUL (Ezechil 44, 2), este PURUREA FECIOARA şi MAMA UNICULUI FIU totodată DUMNEZEU şi OM. FECIOARA este Cea care ÎNTRUPEAZĂ ÎMPĂRĂŢIA LUI DUMNEZEU, ca MAMA FIULUI DUMNEZEIESC. Credincioşii din Biserică din Adâncul Inimii Cântă IMNUL FIICEI-FECIOAREI care este totodată ÎMPĂRĂTEASA DUMNEZEIASCĂ, MAMA FIULUI DUMNEZEIESC. Prin Aceasta Credincioşii Bisericii se Recunosc Fiii Bisericii, prin care astfel au „acces” la ÎMPĂRĂŢIA LUI DUMNEZEU. Creaţia astfel este tot aşa de ACTIVĂ ca şi la Proscomidie, când „tot FECIOARA MAICA DOMNULUI” în Chipul PRESCURII ÎNTRUPEAZĂ pe MIELUL-AGNEŢUL HRISTIC. Credincioşii Bisericii sunt astfel ACTIVI şi implicaţi direct în Taina Săvârşirii LITURGHIEI, fără amestecare, în DIALOGUL ÎNTÂLNIRILOR LITURGHISITOARE. Aşa toţi Credincioşii Bisericii se fac „Liturghisire de Creaţie”, ce nu se confundă cu LITURGHISIREA PREOŢIEI din ALTAR. Trăieşte cu „intensitate” acest Moment LITURGIC, ca să se DESCHIDĂ şi în Propria ta Fiinţă ÎMPĂRĂŢIA LUI DUMNEZEU, ca Fiu al MAICII DOMNULUI-Bisericii.
Urmează încă un Moment „cutremurător”, Ieşirea cu SFÂNTA EVANGHELIE. EVANGHELIA este CHIPUL ÎNSUŞI al FIULUI-CUVÂNTULUI DUMNEZEIESC care a Creat Lumea şi a VENIT în Lume. În EVANGHELIE sunt toate CUVINTELE VIEŢII Veşnice.
Toţi Credincioşii se ÎNCHINĂ LUI DUMNEZEU CUVÂNTUL ÎNSUŞI, care prin CUVÂNTUL SĂU ne-a Creat. Toată Făptura „AUDE” în Adâncul ei ZISUL Creaţiei ce este Propriu fiecăruia.

Prin CUVÂNTUL DUMNEZEIESC toate s-au Făcut,
Toate sunt ÎNTRUPARE de CUVÂNT.
La început a fost CUVÂNTUL ce nouă ni Se DĂRUIEŞTE,
ÎNTOTDEAUNA este CUVÂNTUL ce LITURGHISEŞTE.

Suflete al meu AUZI CUVÂNTUL ce te-a Creat,
ÎNCHINĂ-TE CUVÂNTULUI ce la VIAŢĂ te-a CHEMAT.
Este CUVÂNTUL DUMNEZEIESC CEL PURUREA din tine
Datorită CĂRUIA poţi şi tu VORBI în Sine.

SFÂNTĂ EVANGHELIE, se AUD din TINE NEGRĂITELE CUVINTE,
Ce Se Fac în noi Graiurile Vorbite.
Cerul şi Pământul sunt în FILELE TALE SCRISE,
În Sufletele noastre ACESTEA sunt CANDELELE APRINSE.

Înaintea Ieşirii cu SFÂNTA EVANGHELIE s-au Cântat FERICIRILE, Noul Decalog Creştin. În Aceste Momente se consemnează o Viziune Liturgică. Îngerii cu CELE ZECE CUNUNI Ies între Credincioşi, să-i Încununeze, pe Fiecare după cum Săvârşeşte fiecare Vreuna sau mai multe. O, ce „tristeţe” când Îngerii se „întorc” în SFÂNTUL ALTAR cu Ele, fiind prea puţin Credincioşi care să le poată Purta. De asemeni, tot în acest moment HARUL sub Formă de LIMBI de FOC se evidenţiază deasupra Credincioşilor, ca şi la POGORÂREA SFÂNTULUI DUH peste Apostoli. Acestea arată că se produc reale ACTE care LUCREAZĂ în Biserică şi Credincioşii Săi, ACTE care ACTUALIZEAZĂ TAINELE DUMNEZEIEŞTI.
Se cântă Rugăciunea Îngerească „SFINTE DUMNEZEULE, SFINTE TARE, SFINTE fără de moarte, Miluieşte-ne pe noi”. Urmează Apostolul, care „propovăduieşte” pe HRISTOS „neamurilor”. Apoi se CITEŞTE EVANGHELIA. CUVÂNTUL DUMNEZEIESC încă o dată „TUNĂ Cutremurător şi Mistuitor”.

Doamne, TU GRAI EŞTI prin CUVÂNTUL TĂU ÎNSUŢI
Şi CUVÂNTUL TĂU se AUDE şi „dincolo” de TINE,
Şi „Acest Dincolo” CUVÂNTUL TĂU îl face Creaţie.

Suflete al meu, „trezeşte-te” la TUNETUL CUVÂNTULUI,
Reaminteşte-ţi CUVÂNTUL ce în tine S-a „Oprit”,
Grăieşte CUVÂNTUL ce la „Naştere” ţi s-a DĂRUIT.

Înşişi Îngerii ASCULTĂ Îngenuncheaţi CUVÂNTUL SFINTEI EVANGHELII. Îngerii sunt LUCRĂTORI Cereşti ai CUVINTELOR DUMNEZEIEŞTI. Ei înţeleg şi cu Închinăciune se Învăpăiază de PUTEREA CUVÂNTULUI. PUTEREA CUVÂNTULUI este şi în Biserica Pământească şi „rupe” lanţurile păcatelor, ÎNVIAZĂ Sufletele noastre, risipeşte „minciuna”, Biruieşte tot „răul diabolic”.

CUVÂNTUL este PUTEREA ce a făcut „nefiinţa” Creaţie,
CUVÂNTUL este PUTEREA ce ŢINE Fiinţa Creaţiei,
CUVÂNTUL este LITURGHIE şi ÎMPĂRTĂŞIRE,
CUVÂNTUL este IUBIRE şi ÎNTÂLNIRE.

CUVÂNTUL se poate „răni”,
Dar CUVÂNTUL nu poate niciodată „muri”.
CUVÂNTUL poate să fie „închis”,
Dar niciodată nu poate să fie „ucis”.

CUVÂNTUL poate de „întuneric” să fie „ascuns”.
Dar niciodată nu poate să fie „distrus”.
CUVÂNTUL poate să fie „uitat”,
Dar întotdeauna El este ÎNVIAT.

Păcatul „încearcă” o distrugere de CUVÂNT,
Îl Răstigneşte şi-L îngroapă în pământ,
Dar CUVÂNTUL şi mai Strălucitor ÎNVIAZĂ,
Minciuna pe sine însăşi se trădează.

4. Heruvicul şi Ieşirea cu SFINTELE DARURI

Urmează Momentul ADUCERII SFINTELOR DARURI pe SFÂNTA MASĂ. Se Cântă Heruvicul, o Cântare de Adâncă pătrundere... Toată „grija cea lumească să o lepădăm”... Cu Heruvimii şi toate Cetele Sfinţilor ne pregătim să „primim JERTFA MIELULUI HRISTIC, pe FIUL ÎMPĂRĂTESC care şi-a DAT VIAŢA pentru MÂNTUIREA noastră”. Preotul „tămâiază toată Biserica în MIREASMA SFÂNTULUI DUH. Iese cu SFINTELE DARURI în mijlocul Credincioşilor. Este Actul ARĂTĂRII Pătimirii pe Cruce a LUI HRISTOS. În DARURILE Bisericii este MIELUL JERTFELNIC, ACELAŞI HRISTOS Răstignit pe CRUCEA Golgotei. Cu „păcatele” noastre noi încă Răstignim pe Hristos, facem ca El să Repătimească Răstignirea. TRUPUL PRESCURII în care Sunt TRUPURILE Credincioşilor Bisericii face o „redeschidere” a „rănilor Răstignirii” întrucât El Îşi Asumă Acest TRUP al Credincioşilor în TRUPUL SĂU care a fost Răstignit şi ÎNVIAT. Pătimirea Răstignirii Acum este în TRUPUL Bisericii-Credincioşilor. BUTUCUL VIEI ÎNTRUPEAZĂ în Sine toate „Mlădiţele-Trupurile” Credincioşilor Bisericii, şi ACEASTĂ JERTFĂ a CRUCII Golgotei „Curge” în Trupurile-Mlădiţe (Ioan 15, 4-6). HRISTOS nu Se mai Răstigneşte încă o dată, ci Răstignirea LUI se „Face Răstignire” în Mlădiţele-Trupurile Credincioşilor, în PÂINEA LITURGICĂ, ce astfel Primeşte Prefacerea JERTFEI HRISTICE (Vezi Nicolae Cabasila, cap. 32). Trupul Credincioşilor Bisericii ca să se Prefacă în TRUPUL ÎNVIAT HRISTIC trebuie să „treacă prin Aceeaşi Răstignire, ca să Intre în ACEEAŞI ÎNVIERE prin EUHARISTIE, TRUPUL şi SÂNGELE HRISTIC. Mare este această DUMNEZEIASCĂ Taină, prin care Trupurile Credincioşilor Bisericii deja Primesc ARVUNA ÎNVIERII, se fac „Sămânţă” a ÎNVIERII prin „INTRAREA în TRUPUL ÎNVIAT” al LUI HRISTOS. Cei care Participă şi se ÎMPĂRTĂŞESC de LITURGHIA HRISTICĂ deja „biruiesc moartea”, pentru că „sunt în TRUPUL NEMURITOR” HRISTIC. Deci „Trăieşte” cu intensitate Acest Moment LITURGIC. În SFINTELE DARURI este ACEEAŞI CRUCE a GOLGOTEI şi ACELAŞI HRISTOS este Răstignit pe Crucea-Trupurile Credincioşilor Bisericii. Noi Fiecare suntem Crucea pe care HRISTOS ACTUALIZEAZĂ Răstignirea SA. De aceea este şi o Răstignire a noastră în LITURGHIA Hristică.

DOAMNE, cu „păcatele” mele eu Te-am Răstignit,
Cu „păcatele” mele te-am rănit...

Mă înfricoşez să văd Sângele Tău curgând...
Cum să nu mă cutremur plângând...
Eu Te-am batjocorit, Te-am scuipat,
Mi-e ruşine şi mă simt vinovat...

OCHII TĂI sunt însă Blânzi şi IERTĂTORI,
Deşi plâng cu Lacrimi de sânge...
De pe Crucea mea Cobori,
Inima în mine se frânge...

Doamne, opreşte Răstignirea Ta în mine,
Este o suferinţă „peste fire”...

Cerul este DESCHIS şi toate Cetele Îngereşti şi ale Sfinţilor în cutremur şi înfiorare îşi pleacă „Frunţile cu Închinăciune”. Toate parcă „au încremenit”... Doar Glasuri Adânci străbat din când în când „tăcerea”... „Slavă DUMNEZEIEŞTII TALE IUBIRI şi JERTFE, DOAMNE”.
Sfinţii prin Viaţa lor Iubitoare de DUMNEZEU au fost „Următori ai LUI HRISTOS”, s-au Răstignit şi ei suferind multe ispite, greutăţi şi răutăţi din partea celor din jur... Este şi aici o mare Taină a Iubirii de Creaţie care se face „Asemănare” de IUBIRE HRISTICĂ. Dacă pe Golgota HRISTOS a fost „singur şi părăsit de toţi”, Acum la JERTFA LITURGICĂ este „înconjurat şi Urmat în Aceeaşi JERTFĂ”. Şi tu Personal caută să „Fii Răstignit cu HRISTOS” pe Crucea Vieţii tale, ca o DĂRUIRE şi IUBIRE de DUMNEZEU şi de Aproapele.

DOAMNE, şi eu Vreau să fiu un URMĂTOR al TĂU,
Mă Răstignesc cu DĂRUIRE Asemenea şi eu,
Primeşte şi Crucea mea Alături de CRUCEA TA,
Alături Răstignit cu TINE orice „chin” voi suporta.
Ca pe „tâlharul” păcatele mele mă răstignesc.
Dar ca tâlharul Asemenea grăiesc,
„Primeşte-mi DOAMNE Crucea ALĂTURI de a TA”.

Creştinul şi el în „lume” trebuie să se Răstignească pe Crucea Vieţii, dar are „PUTEREA CRUCII LUI HRISTOS” care îi dă Tărie să-şi Ducă cu Biruinţă Crucea.

DOAMNE, Crucea mea are în sine PUTEREA CRUCII TALE,
Prin RĂSTIGNIREA TA şi eu „pot” să mă răstignesc,
Prin BIRUINŢA TA şi eu pot să „biruiesc”.

Aşa în Aceste Momente LITURGICE Trăieşte toată Această DESCHIDERE. HRISTOS Se Răstigneşte în tine ca să te MÂNTUIASCĂ. Şi tu „Răstigneşte-te în HRISTOS” cu DĂRUIRE, IUBIRE şi POCĂINŢĂ. În LITURGHIA HRISTICĂ toţi Credincioşii Bisericii sunt ACTIVI şi în ACELAŞI ACT LITURGIC HRISTOS îşi ACTUALIZEAZĂ JERFA CRUCII în Trupul Bisericii-Credincioşilor ca să le DĂRUIASCĂ MÂNTUIREA. Credincioşii Bisericii la rândul lor, ca Răspuns ASEMĂNĂTOR, să se Răstignească ASEMENEA în RĂSTIGNIREA LUI HRISTOS ca să se facă Părtaşi la BIRUINŢA şi ÎNVIEREA LUI HRISTOS. De aceea LITURGHIA HRISTICĂ este DESĂVÂRŞIREA în Cer şi pe Pământ, că UNEŞTE Creaţia cu DUMNEZEU în CHIP şi ASEMĂNARE. Trăieşte cu intensitate ACESTE ACTE LITURGICE. Mâhnirea că încă noi Răstignim cu păcatele noastre pe HRISTOS este totodată în BUCURIA că şi noi „Ne Facem Părtaşi la DUMNEZEIREA JERTFEI HRISTICE”, care ne URCĂ la UNIREA cu DUMNEZEU. Simte până în Adâncul Fiinţei „vinovăţia” păcatelor care Răstignesc pe HRISTOS, dar totodată simte „NĂDEJDEA BUCURIEI ÎNVIERII în HRISTOS”.

DOAMNE, Plânge Fiinţa mea de păcat şi vină,
Este însă de NĂDEJDEA ÎNVIERII TALE plină.
Eu încă Te Răstignesc în Fiinţa mea,
Dar Tu ÎNVIEZI în Răstignirea TA.
O, Lacrimi de căinţă în LACRIMI de IUBIRE,
IERTARE şi-NVIERE în TAINICĂ-NTÂLNIRE.

ACTUL LITURGIC al IEŞIRII cu SFINTELE DARURI este astfel un ACT Real şi concret, în care se ACTUALIZEAZĂ cu Adevărat RĂSTIGNIREA atât a LUI HRISTOS în TRUPUL Bisericii-Credincioşilor, cât şi Răstignirea noastră a Credincioşilor în RĂSTIGNIREA LUI HRISTOS, ca RĂSPUNS de ASEMĂNARE de „IUBIRE” şi JERTFĂ de Creaţie. În „mijlocul lumii” a fost CRUCEA Golgotei. Acum în „mijlocul Bisericii” este CRUCEA ÎNVIERII pe CRUCIFICAREA TRUPULUI Bisericii, în care CRUCEA ÎNVIERII ACTUALIZEAZĂ ACTUL IERTĂRII şi MÂNTUIRII.

Moartea şi ÎNVIEREA se întâlnesc pe CRUCEA LUI HRISTOS
Vina şi IERTAREA se UNESC pe CRUCE,
Din CER S-a Coborât DUMNEZEU în jos.

ACTUL IEŞIRII cu SFINTELE DARURI este ACTUALIZAREA Participării la ACTUL IEŞIRII CRUCIFICĂRII pe Golgota. Trăieşte Acest ACT cu toată Fiinţa.

5. Ducerea SFINTELOR DARURI în ALTAR pe SFÂNTA MASĂ

Este ACTUL LITURGIC al OFERIRII-PUNERII ÎNAINTEA LUI DUMNEZEU TATĂL, a JERTFEI HRISTICE.

O, DUMNEZEULE PĂRINTE, ce Vezi?...
Vezi pe FIUL TĂU, răstignit, plin de sânge, omorât...
Nu se poate... aceasta este prea mult...
Vrei să Ridici MÂNA TA cu „blestem”...
Dar LACRIMI ÎŢI Curg pe CADAVRUL CEL SCUMP,
IERTAREA şi Dreptatea acum se-ncrâncenează...

Dincolo de „moarte”, FIUL Te ROAGĂ cu GLAS cutremurător,
„PREABUNULE PĂRINTE”, pentru MINE FII IERTĂTOR,
Pe Fraţii mei de Creaţie în RĂSTIGNIREA MEA îi IERT,
TU În IUBIREA MEA FII DUMNEZEU CEL DREPT...
IUBIREA MEA de IERTARE şi ÎNVIERE
Să Fie a DOUA Naştere şi Creare.
PREABUNULE PĂRINTE, BINECUVÂNTEAZĂ JERTFA MEA,
IUBIREA MEA şi a CREAŢIEI să Fie în IUBIREA TA.

Cine poate spune ce „Trăire” este în Cer şi pe Pământ în Acest Moment Înfricoşător... Cetele Îngerilor şi ale Sfinţilor Îngenuncheate stau încremenite... Dar BINECUVÂNTAREA LUI DUMNEZEU TATĂL Aduce o NOUĂ VIAŢĂ... La BINECUVÂNTAREA LUI „toate păcatele” răstignirii sunt IERTATE. Este Actualizarea Aceluiaşi Moment când pe CRUCEA Golgotei-Hristos Strigă cu „tunet transcendental”: „TATĂ, în MÂINILE TALE îmi încredinţez DUHUL MEU” (Luca 23, 46). Şi DUMNEZEU TATĂL cu SFÂNTUL DUH coboară FOC DUMNEZEIESC care ARDE toate „păcatele lumii cele luate de TRUPUL LUI HRISTOS”. La fel Acum TATĂL DUMNEZEU la VEDEREA ACELEIAŞI JERTFE, Iartă toate „păcatele Credincioşilor Bisericii”. FOCUL HARIC CURĂŢlTOR face din „JERTFA PÂINII LITURGICE HRISTICE” ACEEAŞI DUMNEZEIASCĂ JERTFĂ a TRUPULUI. Iosif şi Nicodim „Pun în Mormânt TRUPUL Răstignit”. ACEASTĂ PÂINE LITURGICĂ primeşte „PREFACEREA” în TRUPUL CEL Pogorât de pe CRUCEA Golgotei (Vezi Nicolae Cabasila, cap 32.). Aici este „de Faţă” ACEEAŞI JERTFĂ DUMNEZEIASCĂ a Golgotei şi ACELEAŞI ACTE LUCREAZĂ în LUCRAREA MÂNTUIRII Hristice. LITURGHIA este ACTUALIZAREA-PRELUNGIREA ACTULUI LUCRĂTOR al MÂNTUIRII HRISTICE.
Credincioşii din Biserică din adâncul Inimii cântă „RECUNOAŞTEREA LUI HRISTOS ca ÎMPĂRATUL Tuturor”... Pe EL ÎMPĂRATUL Tuturor ÎL PRIMIM, Lui ne ÎNCHINĂM şi-I Mulţumim...

6. CREZUL. SFÂNTA TREIME Se Coboară pe Pământ

Credincioşii Mărturisesc pe SFÂNTA TREIME, spunând CREZUL-Simbolul Credinţei noastre Creştine. Toată Mărturisirea Scripturii este aici. În acest timp în ALTAR Preotul „deasupra” SFINTELOR DARURI „Ridică” Acoperământul, care ACTUALIZEAZĂ pe ÎNSUŞI SFÂNTUL DUH cu HARUL de FOC DIVIN ce a STAT Deasupra TRUPULUI Coborât de pe Cruce. În ACEASTA ÎNSĂŞI SFÂNTA TREIME S-a Coborât şi de asemenea acum Se Coboară.

O TRUP-JERTFĂ „Înfricoşătoare” şi negrăită,
ÎNSĂŞI PREA SFÂNTA TREIME VINE şi TE SĂRUTĂ.
VINE şi TE Îmbrăţişează TATĂL DUMNEZEIESC,
VINE SFÂNTUL DUH cu HARUL-FOCUL Ceresc,
În TRUPUL-JERTFA TA, HRISTOASE, „păcatele lumii”
Acum se IARTĂ şi se „topesc”...

Cetele Îngereşti cu toate Te înconjoară,
Cetele Sfinţilor îşi pleacă Fruntea...
O, CEA MAI DUMNEZEIASCĂ JERTFĂ-COMOARĂ,
În TINE este VREDNICIA şi Virtutea.

MAICA DOMNULUI Stă Căzută la PICIOARE,
Până în ADÂNCUL Fiinţei totul o DOARE...
Tot Cerul şi Pământul AICI SE ÎNTÂLNESC,
DUMNEZEU şi Creaţia AICI SE UNESC.

Preotul Trăieşte cu Intensitate Acest ACT LITURGIC. Păcatele Credincioşilor-Bisericii sunt „toate Aici” în PÂINEA JERTFEI.

PREA SFÂNTA TREIME cu FOCUL DUMNEZEIRII,
Pentru JERTFA IERTĂRII şi IUBIRII
Iarăşi şi iarăşi şi Pururi ne IARTĂ.

7. ARĂTAREA CRUCII, MĂRTURIA MÂNTUIRII HRISTICE

„DARUL DOMNULUI nostru IISUS HRISTOS, DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU TATĂL şi ÎMPĂRTĂŞIREA SFÂNTULUI DUH să Fie cu voi cu toţi”. Preotul Deschizând Uşile ALTARULUI. Binecuvântează Poporul.

O, CRUCE, NUMIRE Înfricoşată,
Dacă este HRISTOS pe TINE Răstignit
Teama „piere” dintr-o dată:
Chinul Crucii de El e Biruit.
O, CRUCE cel mai cutremurător SEMN,
Dacă este DOMNUL HRISTOS pe TINE
Te Face CEL MAI MARE DAR de IUBIRE.

Cine a putut mai mult să DĂRUIASCĂ
Decât CRUCEA LUI HRISTOS?...
O, CRUCE LITURGHIE DUMNEZEIASCĂ.

Toată LITURGHIA IUBIRII şi IERTĂRII
Este în DĂRUIREA CRUCII Răstignirii.
O, CRUCE SEMN şi PUTERE Înfricoşată,
În TINE este DREPTATEA Judecată
De IERTAREA şi IUBIREA fără Oprire
Ce ÎMPĂRTĂŞESC DREPTATEA în SUPRAIUBIRE.

„SUS să Avem INIMILE”, pe CRUCEA IUBIRII,
Să MULŢUMIM prin CRUCEA BIRUIRII.

Pentru noi, „păcătoşii”, IUBIREA este cu Adevărat doar pe SUPORTUL CRUCII. Cine nu are ca „TEMELIE” CRUCEA, este „un mincinos că Iubeşte”.

CRUCEA TA, DOAMNE IISUSE, nu mai este „condamnare”,
Este IUBIRE şi totală IERTARE.
Cine nu poartă CHIPUL CRUCII pe el,
Nu are CHIPUL ca SEMN.
Prin CHIPUL CRUCII toate se „FAC” IUBIRE şi IERTARE,
Prin CHIPUL CRUCII LUI HRISTOS
DUMNEZEU Însuşi Coboară în Jos
Şi Creaţia se URCĂ ca pe o SCARĂ.

8. „LUAŢI MÂNCAŢI, ACESTA este TRUPUL MEU”...

O, înfricoşător Moment, dar Plin de Nădejdi DUMNEZEIEŞTI... Noi am „păcătuit”, EL IA „vina” asupra SA şi ne „Renaşte”.
O înfricoşată Chemare: „Luaţi, Mâncaţi TRUPUL MEU”... Cel mai „groaznic” chin al „vinovaţilor” este când „victima le dă să mănânce ce au omorât”... Un „mit antic” relatează cum marii criminali erau „pedepsiţi” să mănânce din cei pe care îi omorau... mulţi mureau „intoxicaţi”, alţii înnebuneau şi „unii deveneau iarăşi buni”... „ÎNTÂLNIREA cu victima” este cea mai „grea probă” a ucigaşilor. În LITURGHIA HRISTICĂ este „tocmai ÎNTÂLNIREA VICTIMEI” cu ucigaşii păcătoşi... În TRUPUL „victimei” este „vina” ucigaşului, în TRUPUL LUI HRISTOS este „vina” păcatelor noastre. ÎNTÂLNIREA cu TRUPUL „victimei” este TAINA IERTĂRII HRISTICE. Aici este toată „Mistica LITURGHIEI”. Fără Această ÎNTÂLNIRE nu este IERTARE. IUBIREA fără ÎNTÂLNIRE nu este ÎMPLINIRE. IERTAREA de asemeni nu poate fără ÎNTÂLNIRE.

O, ÎNTÂLNIRE înfricoşată şi cutremurătoare,
Ce mai mult decât toate te doare,
O, ÎNTÂLNIRE dintre „vinovăţie” şi IERTARE...

„Veniţi” toţi, din TRUPUL MEU Mâncaţi,
Nu fugiţi, Eu nu vă cer „vina”,
EU vă DĂRUIESC şi mai mult IUBIREA.

Nimic mai mult EU nu vă cer,
Veniţi în IUBIREA MEA când vă CHEM...

În IUBIREA MEA găsiţi
ODIHNA tuturor celor „osteniţi”
Liniştea celor în chinuri şi suferinţă,
Mângâierea celor în umilinţă,
IERTAREA ce Readuce IUBIREA,
ÎNTÂLNIREA cu ÎMPĂRTĂŞIREA...

Acest ACT LITURGIC este MISTICA LITURGHIEI JERTFEI HRISTICE. EL, FIUL DUMNEZEIESC, „Preface până la RENAŞTERE” totul. În Această Prefacere se RENAŞTE Creaţia căzută din Rai. PREFACEREA este în „TRUPUL JERTFĂ” al LUI HRISTOS, care nu mai este „pedeapsă”, ci IERTAREA. În TRUPUL SĂU JERTFIT PREFACE-RENAŞTE creaţia. În TRUPUL SĂU „păcatul este ars, răul este făcut iarăşi Bine, neiubirea este ÎNVIATĂ la IUBIRE”... În Acest TRUP HRISTIC „păcatul” din Rai este „şters”. ACEST TRUP HRISTIC este NOUL POM al VIEŢII. Veniţi şi „Mâncaţi” iarăşi din POMUL VIEŢII.

TRUPUL şi SÂNGELE LUI HRISTOS de pe „pomul căderii”
Prefac „şarpele morţii” în CHIPUL ÎNVIERII.
Din „blestem” păcatul reintră în IUBIRE,
E CINA cea de TAINĂ, Cereasca Împărtăşire.

În CINA cea de TAINĂ Legea se Preface
În TAINICA IERTARE şi negrăita PACE,
În CINA cea de TAINĂ se împlineşte DESĂVÂRŞIREA
Aici există doar IUBIREA.

Totodată în Trupul Bisericii are loc RĂSPUNSUL Propriu de Creaţie.

DOAMNE IISUSE, TU ne DAI IERTAREA să o Mâncăm,
Şi în Aceasta Iubirea noastră o Înviem.
În mine, DOAMNE, toate se „răscolesc”,
Tună în mine GLASUL TĂU DUMNEZEIESC...
Înfricoşător fapt cu TINE Direct să mă ÎNTÂLNESC...

9. A Treia LITURGHIE, LITURGHIA EUHARISTIEI

La LITURGHISIREA Proscomidiei, Trupul Bisericii-Credincioşilor se „Face” Trupul LITURGHISIRII JERTFEI-MIELULUI Hristic.
Trupul Bisericii intră ca „Mlădiţă” în TRUPUL-BUTUCUL Cel Răstignit şi ÎNVIAT al LUI HRISTOS. Primind „Prefacerea” în ACEEAŞI JERTFĂ (Vezi la Nicolae Cabasila). Apoi la LITURGHISIREA „PUNERII ÎNAINTE” a „JERTFEI DARURILOR”, „păcatele” Credincioşilor Bisericii se curăţesc, se Iartă, se Aduce ÎMPĂCAREA cu IUBIREA DUMNEZEIASCĂ. Acum este a Treia LITURGHISIRE, a EUHARISTIEI, care le Încununează pe Cele Două, ca ROD al Acestora. Acum Trupul Bisericii se „Face” TRUPUL şi SÂNGELE LUI HRISTOS Cel Răstignit şi ÎNVIAT. O, Taină negrăită! FIUL LUI DUMNEZEU S-a Coborât în Creaţie, CUVINTELE Sale Cele Veşnice Le-a Făcut CHIPURILE Chipurilor de Creaţie, Creând pe Modelul Lor şi „un Chip” Creat. Prin ÎNTRUPAREA SA PERSONALĂ se Face şi OM-Creaţie, Se Face şi „Frate” de Creaţie, Asumând Creaţia în PERSOANA DUMNEZEIASCĂ fără amestecare (Vezi Cap. 17, Enipostazierea). Acum în Acest Moment LITURGIC se Face ACTUALIZAREA ACELUIAŞI ACT. Trupul Bisericii se Face TRUPUL şi SÂNGELE LUI HRISTOS, se Face PĂRTAŞ la ÎNDUMNEZEIRE. Acum Creaţia „URCĂ” în CHIPUL LUI DUMNEZEU. În ACTUL Creaţiei „CHIPUL” LUI DUMNEZEU Coboară în Creaţie (Fac. l, 26). În Acest ACT LITURGIC Chipul de Creaţie URCĂ în CHIPUL LUI DUMNEZEU. Acum este ÎMPLINIREA DESĂVÂRŞIRII. Prin „căderea din Rai” Creaţia în loc să „Urce”, „iese din DUMNEZEU” până la înstrăinare. EL HRISTOS CEL DUMNEZEU-OM ÎMPLINEŞTE ceea ce Creaţia nu a „putut” împlini. Aici în LITURGHISIREA EUHARISTIEI se Face ÎMPLINIREA DESĂVÂRŞIRII, a „Coborârii LUI DUMNEZEU în CREAŢIE şi Totodată URCĂRII Creaţiei în DUMNEZEU”.

Ce să Fericim mai întâi în EUHARISTIA DUMNEZEIASCĂ,
Coborârea LUI DUMNEZEU sau URCAREA în EL?...
Cum Această TAINĂ să se „grăiască”?...
Şi CUVÂNTUL Trup-Creaţie S-a Făcut (Ioan 1, 14).
Acum Trupul se Face CUVÂNT.
O, Taină de DUMNEZEIASCĂ LITURGHIE,
Acum se ÎMPLINESC Cele ce „Vor să Fie”.

De aici Marea Taină a NECESITĂŢII LITURGHIEI, fără de care nu se ÎMPLINEŞTE DESAVÂRŞIREA. JERTFA şi ÎNVIEREA LUI HRISTOS este POTENŢA şi DESCHIDEREA DESĂVÂRŞIRII. LITURGHIA este PUNEREA în ACT de LUCRARE. De aceea nu poate fi „doar JERTFA şi ÎNVIEREA” de pe Golgota, trebuie să Fie şi „JERTFA şi ÎNVIEREA” de pe „ALTARUL” LITURGHIEI HRISTICE, al LITURGHIEI EUHARISTIEI. Fără EUHARISTIE-ÎMPĂRTĂŞIRE LITURGICĂ, JERTFA şi ÎNVIEREA LUI HRISTOS „rămâne” un Act „Închis în Sine”, fără ACTUALIZARE Concretă în Credincioşii Bisericii, doar ca „simbol de amintire”. Aici se „încurcă” protestanţii şi sectele neoprotestante, desfiinţând LITURGHIA şi ÎMPĂRTĂŞIREA, fapt care este cea mai „gravă eroare-neînţelegere” a Tainei Creştine. DOMNUL HRISTOS „Instituieşte” „CINA cea de Taină” ca CHIP LITURGIC (Luca 22, 19). Aşa LITURGHIA este ÎNSĂŞI PERMANENTIZAREA CHIPULUI HRISTIC ca ACTUALIZARE-LUCRARE. „TATĂL Meu LUCREAZĂ şi EU LUCREZ”. Doar ACTUL LITURGIC Face PERMANENTA LUCRARE a JERTFEI şi ÎNVIERII HRISTICE. Se spune în Viaţa Sfintei Maria Egipteanca despre „Necesitatea ÎMPĂRTĂŞIRII”, fără de care nu este „cu Adevărat UNIREA cu DUMNEZEU” (Vezi Viaţa Sfintei Maria Egipteanca şi Viaţa Sfintei Teodora de la Sinia). „Dacă nu Mâncaţi TRUPUL FIULUI Omului şi nu Beţi SÂNGELE Lui, n-aveţi Viaţă în voi înşivă” (Ioan 6, 53). Prin LITURGHISIREA EUHARISTIEI, DOMNUL HRISTOS URCĂ astfel Creaţia până în DUMNEZEIRE, Făcând din Trupul Bisericii-Credincioşilor ÎNSUŞI TRUPUL SĂU, URCÂND astfel Trupul-Fiinţialitatea noastră până „la CELE mai de Sus”, până la SFÂNTA TREIME, unde FIUL HRISTOS stă „De-a DREAPTA TATĂLUI”.
O, înfricoşător ACT LITURGIC! Acum „toţi în genunchi”, Cerul şi Pământul, TRĂIESC cea mai Cutremurătoare PREFACERE... SFÂNTUL DUH Coboară PUTEREA SA DUMNEZEIASCĂ în Strălucirea Harică, iar BINECUVÂNTAREA TATĂLUI DUMNEZEU PRIMEŞTE în DUMNEZEIRE Aceasta. Acum JERTFA IUBIRII MÂNTUITOARE a LUI HRISTOS îşi Atinge ÎMPLINIREA, adică DESĂVÂRŞIREA-MÂNTUIREA Creaţiei. Acum Creaţia „căzută” din DUMNEZEU datorită „păcatului din Rai” se „Reîntoarce”. Chipul Creaţiei „omorât de păcat” Recapătă Chipul cel Dăruit de DUMNEZEU la Creaţie, care a fost „batjocorit” apoi de „căderea în păcat”. Acum Creaţia nu mai este „contrară” CREATORULUI. Acum PERFECŢIUNEA nu mai este „sfâşiată” de „fantoma imperfecţiunii păcatului”. Acum nu mai este decât IUBIREA Absolută. Acum se INTRĂ în Adevărata VIAŢĂ, cea „Întreruptă” de „căderea din Rai”. O BUCURIE care „şterge” toate „memoriile păcatului”.

O, înfricoşată LITURGHISIRE,
O, cutremurătoare DĂRUIRE de IUBIRE,
O, DUMNEZEIASCĂ BUCURIE.

IUBIREA FIULUI TĂU, PĂRINTE DUMNEZEIESC,
Şi „puţina” noastră Iubire se ÎNTÂLNESC
Şi se ADUC ŢIE ca JERTFĂ şi PRINOS...
Fă-ne şi pe noi TRUPUL LUI HRISTOS
Prin care să URCĂM şi noi „până la TINE”,
O, PREA SFÂNTĂ TREIME!

PREA SFINTE DUHULE, DUMNEZEIASCĂ MAIESTATE,
Te Rugăm, Iartă-ne nouă toate,
FOCUL TĂU HARIC fără să ne Arzi ÎL Coboară,
PREFĂ-ne în TRUPUL LUI HRISTOS cum odinioară
AI Făcut la ÎNTRUPAREA în FECIOARĂ.

Atunci CUVÂNTUL Trup S-a Făcut,
Acum Trupul CUVÂNT să se Facă,
Atunci DUMNEZEU S-a Coborât pe Pământ,
Acum Pământul în DUMNEZEU se URCĂ.

O, DUMNEZEIASCĂ LITURGHISIRE,
Acum este ÎMPLINIRE DESĂVÂRŞIRE,
Mărire ŢIE, PREA SFÂNTĂ TREIME, Mărire, Mărire.

Cine poate descrie această TRĂIRE „peste Fire”... TOTUL este în Intensă PARTICIPARE. DUMNEZEIREA PARTICIPĂ la Creaţie şi Creaţia PARTICIPĂ la DUMNEZEIRE fără amestecare... Este ACTUALIZAREA DESĂVÂRŞIRII. Dacă ar fi doar o „coborâre” a LUI DUMNEZEU în Creaţie fără URCARE şi a Creaţiei în DUMNEZEU, nu ar fi fost cu Adevărat „toată ÎMPLINIREA”. De aici iată se „Naşte” CHIPUL DESĂVÂRŞIRII, „ICOANA”. Cine nu Trăieşte ACTUL LITURGIC al LITURGHISIRII EUHARISTIEI HRISTICE nu poate „pricepe” Taina ICOANEI. ICOANA se Naşte din Dublul ACT al Coborârii LUI DUMNEZEU în Creaţie şi totodată al URCĂRII Creaţiei în DUMNEZEU. De aceea ORIGINEA ICOANEI este EUHARISTIA HRISTICĂ. EL, HRISTOS CEL EUHARISTIC, CEL DUMNEZEU TOTODATĂ OM-Creaţie este ICOANA, CHIP de DUMNEZEU Coborât în Creaţie şi Chip de Creaţie URCAT în DUMNEZEU. ICOANA este CHIP de CUVÂNT-DUMNEZEU ÎNTRUPAT în Chip de Creaţie şi Chip de Creaţie ÎNTRUPAT în CHIP de DUMNEZEU CUVÂNT. Este Însuşi CHIPUL EUHARISTIEI în care CHIPUL de Creaţie se Face TRUPUL şi SÂNGELE LUI HRISTOS DUMNEZEU şi OM-Creaţie Totodată. ICOANA este Chip de Creaţie URCAT în DUMNEZEU, este Chip Îndumnezeit, nu DUMNEZEIT. Aici se „încurcă” mulţi, confundând ICOANA cu „idolul”. ICOANA nu este Chip de Creaţie „făcut Dumnezeu”, cum este „idolul”, ci este Chip de Creaţie Îndumnezeit, URCAT în DUMNEZEU. PÂINEA-Trupul Bisericii se Face TRUPUL şi SÂNGELE LUI HRISTOS Cel ÎNVIAT. Credincioşii Bisericii prin PÂINEA LITURGICĂ URCĂ în HRISTOS şi Trupul lor se Face TRUPUL LUI HRISTOS. O, taină negrăită şi BUCURIE Cerească.

Păcatul „adusese moartea şi suferinţa”,
TU ne DĂRUIEŞTI Acum, IISUSE, ÎNVIEREA.

Acum Cerul şi Pământul „tresaltă” de BUCURIE nespusă: „Suntem ÎNVIAŢI, suntem ÎNVIAŢI, suntem ÎNVIAŢI”... Aşa Cântă Îngerii şi Cetele Sfinţilor şi Sufletele care TRĂIESC ACTUL EUHARISTIC.

10. AXIONUL, Imnul MAICII DOMNULUI, FIUL DUMNEZEIESC Proslăveşte Creaţia

AXIONUL, Laudă Celei VREDNICE, Celei ce s-a învrednicit să Fie MAMA FIULUI LUI DUMNEZEU ÎNTRUPAT în Creaţie, Celei ce este ÎMPĂRĂTEASA de Creaţie, Chipul Bisericii Preasfinţite a PREOŢIEI LUI HRISTOS. Noi SUS avem pe UNICUL TATĂ DUMNEZEU. Jos o avem pe „UNICA MAMĂ-MAICA DOMNULUI-Biserica de Creaţie. Prin HRISTOS DUMNEZEU suntem Creaţi şi prin MAICA DOMNULUI Biserica suntem „Născuţi”. Aici este toată Taina noastră de Creaţie. După cum nu se poate „pricepe” TEOLOGIA Creştină fără Taina ÎNTRUPĂRII LUI HRISTOS, la fel nu se poate înţelege Taina TRĂIRII noastre Creştine fără Taina Bisericii MAICII DOMNULUI. MAICA DOMNULUI este ARĂTAREA ICOANEI LUI HRISTOS. Fără MAICA DOMNULUI CHIPUL LUI HRISTOS nu Se mai Vede, „Cine M-a Văzut pe Mine a Văzut pe TATĂL” (Ioan 14, 9). Cine o Vede pe MAICA DOMNULUI Vede pe FIUL. De aceea cei care „dau la o parte pe MAICA DOMNULUI” exclud şi LITURGHIA LUI HRISTOS. S-a văzut că la LITURGHISIREA Proscomidiei PÂINEA LITURGICĂ este în CHIPUL FECIOAREI MAICII DOMNULUI, cea care „a Născut şi Naşte VEŞNIC” pe FIUL HRISTOS în Biserica de Creaţie. Şi Acum la Acest Moment LITURGIC, MAICA DOMNULUI este Cea oare „ADUNĂ ca o Cloşcă sub Aripile Sale” toată Creaţia, care se ÎNCHINĂ CREATORULUI DUMNEZEU. Prin FECIOARA „Începe” ACTUL MÂNTUIRII şi tot prin EA se ÎMPLINEŞTE ACTUL MÂNTUIRII. Este o „Reprezentare” Iconografică la unele Mănăstiri, în care MAICA DOMNULUI în Mărime Suprafirească Cuprinde cu MÂINILE şi Veşmintele Sale ca sub „UN ACOPERĂMÂNT” toată Creaţia. Acum Se ÎMPLINEŞTE Acest fapt. Sfânta MASĂ din ALTAR este Preînchipuirea MAICII DOMNULUI care ŢINE pe PIEPTUL SĂU ÎMPĂRĂTESC POTIRUL EUHARISTIC HRISTIC. MÂINILE SALE se ÎNTIND şi Cuprind „Toată Biserica şi pe Credincioşii ei”.

O, DUMNEZEIESCULE FIU şi MARE PREOT,
Ca MAMA Acestei Biserici, pe toţi Ţi-i aduc,
Nu te „scârbi” de nici unul,
Să nu se „piardă” vreunul,
Toţi sunt Fiii Mei şi Fraţii TĂI,
ÎN POTIRUL TĂU ÎNVIAZĂ-i.

Aici este Mistica pur Creştină, care nu se „confundă” cu nici o alta. Aici nu este „patul nupţial” al misticilor oculte şi filozofice, ci este CINA cea de TAINĂ a LITURGHIEI HRISTICE. Aici nu este „Împreunare” Creaţie şi DUMNEZEU până la amestec şi absorbire, ci este Taina „UNIRII ÎNTREGII Creaţii” în ÎNTÂLNIREA cu DUMNEZEU care este „totodată” FRATELE tuturor Făpturilor. Aici este „OSPĂŢUL-AGAPE”, unde MAMA-ÎMPĂRĂTEASA de Creaţie ADUNĂ pe Fiii de Creaţie la OSPĂŢUL FRATELUI şi totodată FIUL DUMNEZEIESC. În Creştinism Creaţia nu este „anulată”, ci este Ridicată până la DUMNEZEIRE. Misticile Filozofice consideră că „despuierea” totală de Creaţie face posibilă „URCAREA” în DUMNEZEIRE. În Creştinism este „altceva”, este paradoxal „OSPĂŢ-AGAPE” al Creaţiei cu DUMNEZEIREA. Acum este BUCURIA în ABSOLUT, care nu se poate compara cu niciun „Rai” al altor mistici. Aici Creaţia toată este sub „Aripile” MAMEI FIULUI DUMNEZEIESC, prin care Creaţia PARTICIPĂ la OSPĂŢUL DUMNEZEIESC.
O tradiţie Liturgică spune că în Acest Moment LITURGIC Îngerii şi toţi Sfinţii CÂNTĂ LAUDĂ MAICII DOMNULUI în SUPRACÂNTAREA ÎNSĂŞI a FIULUI HRISTOS care EL ÎNSUŞI CÂNTĂ LAUDĂ MAMEI SALE de Creaţie. O, cine poate spune ACEASTĂ CÂNTARE a FIULUI DUMNEZEIESC pe care o ADUCE MAMEI SALE?... „DUMNEZEU CÂNTĂ Creaţiei”... Aceasta este ÎMPLINIREA TOTALĂ. DUMNEZEU Însuşi se BUCURĂ în Creaţie deodată cu BUCURIA Creaţiei în DUMNEZEU. O, Taină a IUBIRII ABSOLUTE! Aici este „ARVUNA” BUCURIEI VEŞNICE.
Trăieşte şi tu cu intensitate Acest Moment LITURGIC. ÎNSUŞI FIUL LUI DUMNEZEU CÂNTĂ, deşi a SUFERIT JERTFA Răstignirii... BUCURIA IUBIRII „şterge” orice „chin” şi Renaşte BUCURIA VEŞNICĂ. Păcatul nu poate „omorî” BUCURIA VIEŢII VEŞNICE şi „memoriile” suferinţelor păcatului se topesc în BUCURIA IUBIRII VEŞNICE. Acum se „Gustă” o „picătură” din ACEASTĂ VEŞNICIE DUMNEZEIASCĂ.

11. TATĂL Nostru, DESAVÂRŞIREA DESĂVÂRŞIRILOR

Cu acest ACT LITURGIC al RUGĂCIUNII TATĂL Nostru se ÎMPLINEŞTE toată LITURGHIA. Acum ÎMPĂRĂŢIA LUI DUMNEZEU este DESCHISĂ total. În acest Moment Însuşi FIUL DUMNEZEIESC ZICE „Cea mai DUMNEZEIASCĂ RUGĂCIUNE”, TATĂL Nostru. FIUL LUI DUMNEZEU CEL totodată OM-Creaţie este şi CHIPUL DEPLINEI RUGĂCIUNI. O, înfricoşător Moment. Îngerii îşi Pleacă Frunţile la GLASUL DOMNULUI, cetele Sfinţilor cu înfricoşare dar şi cu BUCURIE nespusă, la fel se ÎNCHINĂ.

GLASUL CUVÂNTULUI DUMNEZEIESC,
Cine ÎL Aude o singură dată,
Îl va avea EUHARISTIE neîncetată.

El Însuşi, FIUL LUI DUMNEZEU şi totodată Fiu de Creaţie, ZICE TATĂL Nostru... ACUM se DESĂVÂRŞEŞTE Chipul de Creaţie în ÎNVIEREA TRUPULUI SĂU în care ÎNVIAZĂ Creaţia „căzută”. ACUM totul în Cer şi pe Pământ se UNESC în SUPRAUNIREA Absolută, în TATĂL DUMNEZEU, DEOFIINŢA ÎNSĂŞI a TREIMII DUMNEZEIEŞTI, DEOUNIREA DESĂVÂRŞITĂ a Creaţiei cu DUMNEZEU. Cu RUGĂCIUNEA TATĂL Nostru se Face DESĂVÂRŞIREA DESĂVÂRŞIRILOR. Pe CRUCE DOMNUL HRISTOS a ZIS: „Săvârşitu-s-a”. ACUM tot EL Cel ÎNVIAT şi EUHARISTIC ZICE: „DESĂVÂRŞITU-S-A”.
Mistica RUGĂCIUNII Domneşti TATĂL Nostru are în Sine toată Mistica pur Creştină. Dar fără Viziunea LITURGHIEI HRISTICE nu poate fi TRĂITĂ. În ACTELE LITURGHIEI HRISTICE se ÎMPLINEŞTE RUGĂCIUNEA TATĂL Nostru.
Creaţia Mărturiseşte pe TATĂL DUMNEZEU. Este primul Act: Se SFINŢEŞTE-LAUDĂ NUMELE SĂU, la Fel în Cer ca şi pe Pământ, prin HRISTOS Cel ce Face UNIREA prin TRUPUL SĂU ÎNVIAT şi EUHARISTIC. Al doilea Act. PÂINEA Vieţii cea spre Fiinţă Acum o Avem, în EUHARISTIA LUI HRISTOS. Al treilea Act.
Iertarea-Împăcarea. Al patrulea Act. Şi nu ne „lăsa” pe noi în „ispită”... Al cincilea Act.
O, PĂRINTE DUMNEZEU, nu mai vrem să „păcătuim”. Te Rugăm, nu ne mai „lăsa” în „cădere”. Noi am „fugit” de la TINE ca Fii risipitori şi TU ne-ai lăsat „liberi”. ACUM Te Rugăm, nu ne mai „lăsa în această libertate a iertării păcatului”... „Iluzia” unei „libertăţi contrare” nu este Adevărata libertate. Adevărata LIBERTATE este să fim LIBERI în Absolutul IUBIRII şi niciodată în „robia neiubirii”. Nu ne mai „lăsa” în „robia neiubirii”. O, PĂRINTE, să nu mai fie în veci o „cădere” a noastră. „Că a TA este ÎMPĂRĂŢIA, PUTEREA şi SLAVA”. Al şaselea Act.
Cele „şase Zile” ale Creaţiei se DESĂVÂRŞESC ACUM. ACUM Noi ne ODIHNIM în DUMNEZEU şi DUMNEZEU se ODIHNEŞTE în Noi Creaţia. A „şaptea Zi” este ZIUA Mistică a UNIRII în Absolut. Noi prin „căderea din Rai” am „batjocorit” ODIHNA celei de-a „Şaptea Zi”. A „Şaptea Zi” în loc de ODIHNĂ am „făcut-o iad şi omorâre”... Se zice că Adam şi Eva au „păcătuit” tocmai în „Ziua a şaptea”, batjocorind tocmai „ZIUA PREASFÂNTĂ”. VINE HRISTOS şi READUCE „CINSTEA ZILEI a şaptea”, cu „ZIUA ÎNVIERII”. Aşa se mai Creează şi „ZIUA a OPTA”, ZIUA ÎNVIERII ODIHNEI „pierdute”. ZIUA a „şaptea” este „pierdută pe vecie prin păcat”, dar avem prin HRISTOS „ZIUA a OPTA a ÎNVIERII, a MÂNTUIRII”. „ZIUA a OPTA a ÎNVIERII” este ZIUA LITURGHIEI LUI HRISTOS, CEL Răstignit de „păcatul batjocoririi Zilei a şaptea”. ZILELE Creaţiei sunt LITURGHIA IUBIRII DUMNEZEIEŞTI în Creaţie. Păcatul căderii din Rai este „oprirea LITURGHIEI IUBIRII”, care „aduce” moartea. În Rai era LITURGHIA ZILNICĂ a POMULUI VIEŢII din Rai. Scoaterea din Rai „opreşte” LITURGHIA. „READUCEREA LITURGHIEI” prin „NOUL POM al VIEŢII, HRISTOS”, se Recâştigă Raiul. Prin LITURGHIA LUI HRISTOS se „Recreează” Zilele Creaţiei. DESĂVÂRŞITU-S-A. MĂRIRE DUMNEZEIEŞTII Tale IUBIRI, PREASFÂNTĂ TREIME. MĂRIRE, MĂRIRE, MĂRIRE.

12. ÎMPĂRTĂŞIREA

ÎMPĂRTĂŞIREA cu EUHARISTIA HRISTICĂ este RODUL LITURGHIEI.
Preoţii în ALTAR se ÎMPĂRTĂŞESC. Spun Sfinţii Părinţi că în Acest Moment este „Coborârea VEŞNICIEI” pe Pământ. Cei de pe Pământ „Gustă” din VEŞNICIA VIITOARE. TRUPUL şi SÂNGELE LUI HRISTOS EUHARISTIC este ARVUNA VEŞNICIEI VIITOARE. Noi „deja” avem astfel „Sămânţa VEŞNICIEI” în TRUPUL ÎNVIAT EUHARISTIC, care este din „Trupul nostru Făcut EUHARISTIE” şi totodată este ÎNVIAT de ÎNVIEREA LUI HRISTOS pentru VEŞNICIE. Cine poate spune Taina ÎMPĂRTĂŞIRII EUHARISTIEI HRISTICE! Doar Sfinţii mai pot „grăi” frânturi... TRĂIREA Misticii ÎMPĂRTĂŞIRII este de asemenea „Încununarea” Trăirii Mistice.

O, Suflete al meu, cu HRISTOS te-ai ÎMPĂRTĂŞIT,
Laudă pe CEL ce este de NEGRĂIT.

13. MULŢUMIREA, CONŞTIINŢA Integralităţii

Prin LITURGHIA LUI HRISTOS ai Reînviat toate MEMORIILE CONŞTIINŢEI Fiinţiale. REÎNTÂLNIREA cu DUMNEZEU prin JERTFA HRISTICĂ ţi-a redat INTEGRALITATEA-PERSONALITATEA, UNITATEA de Sine. Acum te „simţi” Fiu de Creaţie al LUI DUMNEZEU, reintri în „Demnitatea” adevărată. „Păcatul” ţi se pare cu adevărat o „batjocorire” a Chipului Sfânt. De acum îţi dai seama ce „Înseamnă” LITURGHIA LUI HRISTOS. Adam şi Eva „Participau Zilnic” la LITURGHIA POMULUI VIEŢII din Rai. Şi tu ar trebui să „faci la fel”. Barem DUMINICA şi în Sărbători. Fără LITURGHIE „Sămânţa Vieţii” se „usucă” şi nu mai simţi în tine „PUTEREA VEŞNICIEI”.
Cultivă în tine astfel CONŞTIINŢA LITURGICĂ. Este ADEVĂRATA CONŞTIINŢĂ care-ţi stă ca „baza” Tuturor Stărilor de Conştiinţă.
Mulţumeşte astfel PREA SFINTEI TREIMI pentru Acest DUMNEZEIESC DAR al LITURGHIEI JERTFEI IERTĂRII şi ÎNVIERII.

DUMNEZEIASCĂ, PREA SFÂNTĂ TREIME,
Îţi MULŢUMESC că m-ai Creat.
Îţi MULŢUMESC, MÂNTUITORULE IISUSE,
Că ne-ai DĂRUIT Taina LITURGHIEI,
Prin care ne „curăţim” de păcat.

Îţi MULŢUMESC, PREA SFINTE DUHULE DUMNEZEU.

Îţi MULŢUMESC, DUMNEZEULE PĂRINTE,
Că mă „Primeşti” şi pe mine ca pe „un Fiu” al Tău.
DUMNEZEIASCĂ, PREASFÂNTĂ TREIME, îţi MULŢUMESC.
LITURGHIA IUBIRII Pururea să Fie.

O, LITURGHIE, INIMĂ fără oprire în VEŞNICIE.


(material prezentat la Cel de-al Doilea Colocviu Naţional dedicat părintelui Ghelasie de la Frăsinei, Aula Magna, Academia de Studii Economice, Bucureşti, 2010).