A fost ceva greu de descris gestul Mâinii sale când mi-a pus-o pe creștet. Și nu eram vrednic defel. Și mi-a și spus, cumva în treacăt, câteva șoapte-cuvinte, sau cam așa ceva... A fost o Noapte a Învierii Domnului petrecută cu părintele Ghelasie și flăcările ținute de călugării din jur. Păcatele noastre erau de ne-stătut acolo. Apăruserăm ca niște ducă-se pe pustii, probabil. Cumva direct din USSR, țara ateismului superior dezvoltat. Înălțarea a fost cu atât mai înălțătoare venind, în ce mă privește, din decădere!
A doua zi de Paști, după ce am plecat-coborât în lume de lângă Părintele Ghelasie mi-a venit ca un trăsnet acea împerechere de cuvinte de care nu mă mai las și pe care o repet peste tot: PUTEREA CUVÂNTULUI!
Nicolae Popa
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu