Cuvânt înainte la volumul „Taina Vindecării. Medicina Isihastă”, autor: Ierom. Ghelasie Gheorghe (în curs de apariție la editura Platytera)

În Medicina Isihastă Părintele Ghelasie Gheorghe propune un model de abordare integrală a vieții și sănătății umane, ce are în atenție o trezire a sensibilității duhovnicești față de taina existenței. Alcătuirea ființei create este înfățișată în dimensiunea ei iconică, ce are în centru chipul vieții dumnezeiești, pecetluit în sufletul și trupul omului. Înstrăinarea de taina dumnezeiască a vieții duce la o înstrăinare de sine a omului având drept consecință multiple tulburări sufletești ce se prelungesc în boli ale trupului.

Aderența și alipirea la viața dumnezeiască taină constituie șansa regenerării spirituale și a redobândirii sănătății ființei create. În sens creștin, taina nu îngrădește accesul la adevăr, ci dimpotrivă, deschide accesul la descoperirea și experierea adevărului și probarea lui în miezul unui eveniment de relație și comuniune.

Vindecarea în forma ei integrală nu poate fi realizată în afara refacerii condiției euharistice afectate de o deviere de la ținta și menirea făpturii legate de taina unirii cu Dumnezeu. Medicina isihastă prezintă viziunea privitoare la constituția omului și a creației în general în deschiderile ei practice, ce vizează conștiința liturgică, precum și aspecte ce țin de dinamica vieții psiho-fizice în contextul general al existenței.

Vindecarea omului pleacă de la restabilirea capacității sale de deschidere și relaționare în sine și dincolo de sine prin conștiință, memorie și limbaj, ca moduri integrale ale ființei create după chipul lui Dumnezeu. Apelul la ceea ce transcende planul energetic al ființei, al reflectărilor mișcărilor sufletești, vizează reintegrarea funcțiilor scindate între ele, angrenate într-o logică antagonistă a autonomizării părții și dominației sale asupra întregului. Sunt avute în vedere influențele reciproce între diversele planuri și importanța reorientării fiecăruia dintre ele spre participarea la taina Logosului întrupat și la limbajul sacru al vieții.

Isihasmul creștin urmărește o ieșire din logica bolnavă a căderii, marcată de conflictul finalităților, și o regăsire a intenționalității spre comuniune în toate actele și atitudinile vieții. Alimentația isihastă însăși concretizează acest deziderat, prin modelul iconic pe care-l asumă.

Distorsiunea profundă a vieții este remediată nu doar prin tratarea efectelor ei ce merg până în planul inconștient și biologic, ci prin reconectarea experienței umane sub toate aspectele ei la Trupul lui Hristos cel Înviat, icoana unirii creației cu Sfânta Treime, Izvorul de har tămăduitor și sfințitor.

Ierarhia planurilor ființei descoperă în creștinism ascensiunea spre cele divine nedespărțită de dimensiunea chenotică a asemănării dumnezeiești, exprimată prin aplecarea cu o grijă iubitoare spre făpturile și aspectele cele mai umile ale existenței, spre a le redărui părtășiei la slava dumnezeiască.

În acest sens, împletirea între viziunea de ansamblu și modalitățile practice de concretizare a sa apare fundamentală în creștinism, fapt reliefat cu o remarcabilă coerență și consistență în volumul de față. Dimensiunea terapeutică a liturghisirii darului lui Dumnezeu este aici nedespărțită de aspirația umană spre integritate și plenitudine, astfel încât mântuirea omului apare a fi simultan o izbăvire de boală și o întregire de sine sau desăvârșire în iubire. Conștiința orizontului eshatologic al creației dospite de taina învierii lui Hristos preschimbă perspectiva omului asupra lumii și raporturile sale cu făpturile, redăruindu-le consistența liturgică în lumina chipului Dumnezeiesc. Mai mult decât a fi dirijată de o simplă intuiție holistică, medicina isihastă face apel la resursele iconice ale ființei create, prin care omul poate accede la cele mai presus de fire, autentica sănătate coincizând în ultimă instanță cu împlinirea în iubire.

Căutările omului contemporan în domeniul prevenirii și tratării bolilor își găsesc în medicina isihastă un răspuns cuprinzător și deosebit de actual, cu un accent deosebit pe o abordare integrală a resorturilor bolilor și tulburărilor vieții, și pe o înțelegere – confirmată de unele dintre cele mai noi și surprinzătoare descoperiri din știința actuală – a conștiinței ca realitate fundamentală a lumii și a științei vieții ca știință fundamentală.

Florin Caragiu