Lumea are o Taină, pe care se bazează şi spre care tinde. Dacă Viaţa are Firea ei proprie, peste aceasta este o necontenită Căutare spre un Ceva dincolo de ea, în care îşi găseşte Odihna. Acest Dincolo Transcendental este Taina Vieţii, Chemarea peste Sine. Taina Lumii se desacralizează tot mai mult astăzi, când spiritualitatea artificială şi mecanică înlocuieşte pe cea Adevărată. Noi căutăm tocmai Sacrul Tainei vieţii. Ştiinţa nu a putut găsi enigma Vieţii – Ce este Acel Ceva care face materia moartă să fie Vie? Ambele au structura zisului spiritual, acele legi configurative, dar Viaţa este ceva în plus. Iată Sacrul!
Creştinismul aduce Lumii tocmai Taina Sacrului, ce este Viaţa cea Adevărată. În vechime, Chipul de Spirit era considerat Chipul de Divin; dar spiritele rele nu mai sunt divine, ci demonice. Aşa că SACRUL nu este Spiritul, ci altceva peste Spirit. Ce este acest SACRU dincolo de Spirit şi de corpul aşa zis profan? Dumnezeirea este Spiritul Absolut, dar mai are şi Altceva ca Sacrul Absolut, ca Divinul Divinului; Spiritul, ca Inteligenţă în sine, impersonală (aşa zisul principiu de spiritualitate, cum e evaluat de moderni), este insuficient – de aici desacralizarea de azi, a unui divin fără divin, ci doar inteligenţă pură. Unii fac şi un fel de mistică fără divin, considerându-se ei înşişi de esenţă divină.
Revelaţia Creştină vine cu „Divinul Divinului”, cu „Sacrul propriu-zis”. Viaţa este Originea – Fiinţa Spiritului. Sacrul-Viaţa este Supra-esenţa Spiritului. Şi Viaţa este Arhechip în Sine, o Anume Comunicare de Sine, Sacrul Suprapermanenţei de Sine, un Chip Anume de Comunicare. Comunicarea nu este simplă primire şi transmitere de informaţie, nu este acumularea celuilalt, ci Naşterea Celuilalt prin Propria şi totala Dăruire de Sine, o Ieşire peste Sine în Celălalt – aceasta este Taina Vieţii. Acest Anume Chip Sacru în Sine este numit Teologic Mistic Dumnezeu-Viul Absolut, care în Revelaţia creştină este Treimea Divină.
Chipul Sacru are un anume Arhechip în Sine, Chipul de Persoană Divină, ce Mistic se mai supranumeşte Iconicul Divin în Sine. Cei de astăzi se laudă cu o spiritualitate ştiinţifică, dar operează tot cu o logică mistică, lipsită de Logica SACRULUI Creştin. Noi evidenţiem şi o Vedere Spirituală prin Sacrul Chipului Iconic Creştin.
Lumea de azi vrea totul de-a gata, ca un pachet concentrat, cu un viu de conservă, fără să mai treacă prin Comunicarea de Taină a Vieţii Sacre. Pentru lumea de azi e mai comod să te hrăneşti din conserve decât din cele Vii, care cer o altă modalitate de relaţie. Lumea de azi nu mai comunică prin Dialog cu Celălalt. Spiritualul Viu Creştin, este Taina Dialogului Sacru, adică Rugăciunea, care şi mai mult, înseamnă mistic Vorbire în Chip Iconic. Sacrul este real şi faptic în Descoperirea şi Arătarea Sa ca Icoană – deci în sens Creştin, Chipul de Icoană este în primul rând Suprachip de Spiritual Viu, dincolo de Corp şi materie, care se arată apoi şi într-o zugrăvire Trupească. Mai mult, Sacrul înseamnă Ritual Iconic – cine distruge Iconicul şi Ritualul, goleşte Creştinismul tocmai de conţinutul Său Sacru. Ritualul este Supramişcare mai mare decât zisa Lege; Viaţa Supraspirituală Creştină este Ritual Iconic Sacru.
Doar Divinul este Icoană. Creaţia are un Sacru şi un Ritual al ei, ce se bazează pe Chipul Iconic Divin; După Revelaţia Creştină, Iconicul Divin al Creaţiei este Hristos – Logosul Întrupat, iar Sacrul Creaţiei este Sfinţenia Fecioriei Veşnice a Chipului Maicii Domnului şi Ritualul de Creaţie este Unirea Iconicului Hristic Divin cu Sacru – Biserica de Creaţie, ce se concretizează în Taina Liturgică a Euharistiei. Sacrul vieţii creştine nu este posibil decât prin Ritualul Liturgic Hristic. De aici şi Mistica vieţii creştine, prin Sacrul Chipului Maicii Domnului, Uşa Iconicului Divin Hristic. Nimeni nu poate intra la Hristos decât prin Uşa Sacrului Chipului Maicii Domnului, Chipul Bisericii. Mistica Vieţii Creştine este Ritualul Sacru al Iconicului Chipului Maicii Domnului (Sfântul Simeon Noul Teolog).
Iconoclaştii înţeleg greşit legătura dintre Reprezentarea Divinului şi Sacralitatea Sa, despărţindu-le până la contrazicere. Divinul este într-adevăr dincolo de orice reprezentare, dar se poate înfăţişa Sacralitatea Lui, care este tocmai Chipul Iconic.
Sacrul este mai mult decât Perfecţiunea – Sfinţenia Divină, este Divin în Comunicare; Icoana nu este de fapt Reprezentarea Chipului Divin, ci Sacralitatea Chipului care Se Comunică şi se Uneşte cu Lumea. Divinul Care Se Leagă până la Unire cu Lumea este Divinul Hristic, tocmai Divinul Iconic. Şi Prototipul Coborârii Divinului în Sacrul Iconic desăvârşit, este Chipul Iconic al Maicii Domnului – Chipul de Icoană prin excelenţă, care mărturiseşte neîncetat Întruparea Divinului. Originea posibilităţii Icoanei este Chipul Maicii Domnului, Cea care Întrupează Chipul Fiului Divin.
Un Hristos Înviat şi Înălţat cu Trupul la Cer este Hristosul Lumii Sale, Cel Nedespărţit de Trupul Lumii, adică Cel Iconic. Aceasta este Taina Icoanei Creştine.
(Ghelasie Gheorghe, Icoana Chipului Maicii Domnului, colecţia Isihasm, 1996, p. 4).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu