Părintele Ghelasie: "Crezul bolnavului"

Într-un spital erau doi bolnavi, alături cu paturile. Se zbăteau între Viaţă şi moarte, dar amândoi păreau totuşi oarecum liniştiţi, deşi spaima „Ceasului Veşniciei” se umbrea pe feţele lor.
Unul făcea pe „filosoful”.
– Ce bine este să fii „liber” de toate, să nu fii „legat” de „nimic” pământesc şi chiar spiritual; să simţi că eşti cu adevărat „liber”... Nume, funcţie, familie, prieteni, cunoscuţi şi propria ta „personalitate”, de toate să fii „liber”... Moartea este „nimicul” a toate şi trebuie să intri în acest nimic, „cu nimic”... Nimicul este una cu libertatea... Nimicul este „religiosul necredincioşilor”... Cine nu se „goleşte” de toate şi de sine, acela se va auto-chinui...
Celălalt era un Credincios.
– Filosofule, eşti în „mare sărăcie”, sărăcuţul de tine... „VIAŢA” nu este un “nimic”, ci un „CEVA”. DUMNEZEU ne-a Creat din „nimic”, dar tocmai aici este Taina, că acest „CEVA” al VIEŢII, nu mai poate fi niciodată “nimic”... Acest „CEVA” este „suprafilosofia credinciosului”.
„Naşterea din nimic” este doar ACT DIVIN, ce nu mai poate fi distrus. „Nimicul”, în fond, „nu există”, ci este „punctul de plecare al Naşterii Vieţii a CEVA”. Nimicul ce trece în „CEVA”, de asemenea nu mai există.
„Moartea” este „păcatul”, care „inversează Veşnicia VIEŢII”, ca o „regresie a Naşterii” spre „nimicul de plecare”, care, nemaiexistând, se face iarăşi un „veşnic invers”... Moartea este legată direct de „Memoria Naşterii”; „şocul morţii” este acelaşi cu „şocul Naşterii”; retrăieşti această Memorie. A „Ieşi” în Veşnicie este „şocul Naşterii” şi a „ieşi invers tot în Veşnicie” este „şocul morţii”... Anticii vorbesc adesea de „rememorările reîncarnării”, ca o „mitizare” a „legăturii morţii cu Naşterea”. Nu te poţi „Naşte ca Fiinţă decât o dată” şi nu poţi muri, la fel, decât „o dată”... „REMEMORĂRILE” acestor „HOTARE Veşnice” sunt „infinitul VIEŢII Nemuritoare”. Tot ce „Există” are ca „Nemurire MEMORIA propriei Existenţe”, care poate fi în „două orientări”, cea „inversă fiind moartea”.
Aşa, filosofule, moartea nu este o „întoarcere în nimic”, ci tot „viaţă în sens invers”. „VIAŢA” este o „REPETARE Veşnică a Naşterii Existenţiale”. „Timpul” este” repetarea” şi Veşnicia este „NEMURIREA Naşterii”.
A „întoarce” Naşterea „înapoi” este „inversul morţii”. Mai mult, „inversul morţii” este „goliciunea vieţii”, zisa ta „libertate”... „VIAŢA” nu este o „înlănţuire în Veşnicie”, ci o „desfăşurare Liberă”. VIAŢA fără „DESFĂŞURARE” nu mai este liberă. A face „inversul vieţii” este tocmai „ieşirea din desfăşurare-libertate”. A te „goli” total de VIAŢĂ, este „nimicul morţii”. Adam după „păcat-inversul” se „vede gol şi se ascunde-fuge”... „memoria morţii” s-a declanşat în el.
Aşa, filosofule, eu, ca un Credincios, nu vreau să mor „gol”, cu „memoria inversă”, ci „ÎMBRĂCAT cu MEMORIA VIEŢII”. Unii fac paradă de „nimicul-goliciunea-libertatea” de toate, dar este o autoamăgire... Multora le este „frică de propriile lor Memorii” şi de aceea vor să le şteargă... dar aceste „memorii inverse, golite” se vor „trezi”... dar „prăpastia golului” se interpune între cele „două orientări”, ca „VEŞNICIA VIEŢII-LUMINII” şi ca „veşnicia întunericului-inversului”.
Să nu admiţi „memoria goliciunii-inversului” este prima „treaptă” a „morţii” Credinciosului. Sufletul se „desparte” de trupul Naturii, dar MEMORIILE nu se pot şterge niciodată. Noi avem mai multe categorii de Memorii: ale DIVINULUI ORIGINE; ale propriei Persoane Fiinţial-existenţiale; ale „structurii noastre” ca „Suflet şi manifestări” şi ale „Naturii Personalizate”, pe care o asumăm ca „moştenire” de la Părinţi. Noi facem, ca proprie Viaţă, o „SUPRAPERSONALIZARE” a acestora. De aici, „Memorialul de Personalitate”, ca însuşi Chipul Omului. Aici este Taina Credinciosului. Noi, ca „structuri”, avem „negativuri” Sufleteşti şi trupeşti, dar acestea se „Îmbracă” de „Memoriile de Personalitate”. Noi ne zbatem şi ne luptăm cu „memoriile structurale”, dar suntem „peste” acestea cu „Memoriile de Personalitate”. Credinciosul are mare atenţie pe „Memoriile de Personalitate”, care pot „acoperi, neutraliza şi vindeca” negativurile memoriilor de structuri Sufleteşti şi trupeşti.
„Memoriile de Personalitate” sunt: CONŞTIINŢA ORIGINII-Naşterii, ca însuşi DIVINUL nostru; IUBIREA necondiţionată; „UNICA Orientare” a Veşniciei.
Păcatul aduce şi nişte „memorii de de-personalizare”, ca „inversul originii, ca nimicul-golul, ruperea-fărâmiţarea-destructurarea”; ca negativul permanent; şi ca inversul veşniciei-moartea.
Filosofule, eu nu vreau să mor în „de-personalizare şi goliciunea Vieţii”... Mi-e frică de „şocul invesării Vieţii”, ce este moartea... Să „mori cu LUMINA Veşniciei VIEŢII” este străduinţa Credinciosului.
Noi nu mai vedem „SUPRASTRĂLUCIREA LUMINII VIEŢII”, dar la moarte o vom Vedea; este DIVINUL cu Lumea, în UNIREA Veşniciei.
Nu ai voie să mori „gol”... trebuie să iei cu tine „Pământul” la Cer, cum zice parabola... DUMNEZEU ne-a Creat să „ridicăm” Fiecare, în mod propriu, Chipul Pământului spre UNIREA cu Chipul Cerului şi prin aceasta să se realizeze „COBORÂREA ÎMPĂRĂŢIEI Lui DUMNEZEU”, care este „CER şi Pământ” în UNIRE şi „peste” acestea.
Eu nu mor „gol” de lume şi nici „legat de cele lumeşti”, ci vreau să mor „ÎMBRĂCAT cu PERSONALITATEA UNIRII Lumii cu DUMNEZEU”, tocmai Chipul Omului. De aceea, Sfinţii, chiar dacă au trecut „pe lumea cealaltă”, ei sunt Veşnic UNIŢI cu Lumea, pe care o „PERSONALIZEAZĂ permanent şi Lumea se Personalizează prin Sfinţii săi”.
Eu vreau să mor cu „Darul” Vieţii mele, „Comoara” pe care o duc şi eu în Veşnicie şi care este „Chipul Personalităţii” mele. Şi acest „Dar” se va „PREFACE” în „EUHARISTIA Liturgicului Veşniciei”, în care „stricăciunea şi suferinţa” lumii se „depăşesc” în „REINTRAREA în VEŞNICIA VIEŢII”. Credinciosul nu „şterge memoria suferinţei” prin „nimicul libertăţii de toate”, ci prin „SUPRAINTRAREA în SUPRAMEMORIA” Veşniciei Vieţii. MÂNTUIREA, zisa eliberare, este o „SUPRAMEMORIE”, nu o „ştergere de memorie” (ca nimicul).
Credinciosul se ridică deasupra suferinţei şi păcatului, nu prin memoriile acestora, ci prin SUPRAMEMORIA peste toate acestea; de aceea, „VIAŢA Veşnică” nu este „o nostalgie pătimaşă a legăturii cu lumea”, ci o „SUPRADEPĂŞIRE a Lumii”, dar nu în „inversare de nimic”, ci în „PERMANENŢĂ Veşnică”. „VEŞNICIA” Credinciosului nu este „legare”, ci „SUPRALIBERTATE” peste toate. În Veşnicie nu se anihilează „memoria suferinţei, dar se ÎMBRACĂ în SUPRAMEMORIA peste suferinţă, în care suferinţa „nu se mai întoarce înapoi”, ci se „opreşte pe loc”. Aici se încurcă misticile, că nu au în vedere această Taină a „opririi suferinţei de SUPRAMEMORIA Veşniciei”, „oprirea inversului”. Mare Taină este această „oprire a inversului”, ca „INTRAREA în VEŞNICIE”. Tot ce este în noi boală şi ţepuşele morţii sunt „memoriile inversului Vieţii”. Scăparea este „oprirea inversării”, ce înseamnă „Reintrarea în VIAŢĂ”.
Tu, filosofule, vrei să mori „liber, cu nimicul total”; eu, Credinciosul, vreau să mor cu „oprirea inversului în TOTALUL Veşniciei”. Dacă te Naşti gol ca „semn al Naşterii din nimic”, nu ai voie să „mori gol”, ca o „reîntoarcere”, că faci „regresia în nimic”, ce este întunericul morţii. Iadul este „trezirea în inversul veşniciei”, că VIAŢA nu poate muri niciodată.

Esenţa Omului este Chipul său de PERSOANĂ. Omul este transpunere creativă a CHIPULUI Lui DUMNEZEU şi într-un Chip de Creaţie şi această „PECETE DIVINĂ”, cum zice Scriptura, „SUFLAREA DIVINĂ” pe care o dă lui Adam, este „PERMANENŢA Veşniciei noastre”. Acest „MODEL DIVIN” nu poate „muri”, de aceea el ne Oglindeşte şi noi ne Rememorăm în el. Mare Taină este aceasta, că noi ne „Vedem Chipul în DUMNEZEU”, fără să se confunde sau să se amestece cu DUMNEZEU Însuşi. Şi în Chipul nostru, care este Persoana proprie, se Vede, de asemenea, DIVINUL. Omul, ca o configuraţie, este, astfel, SUPRACHIPUL PECETEI DIVINE, şi Persoana-Fiinţa proprie. Şi în cadrul Persoanei este „complexul structurilor” Sufleteşti şi energetice trupeşti. Persoana îmbracă şi totodată pătrunde această structură de fiinţialitate. Omul are o manifestare direct Personală, cu Integralitatea sa şi o manifestare de structuri-fenomene sufleteşti şi trupeşti. În mod normal, toate mişcările structurilor ies din Chipul de Persoană şi se traduc în respectivele fenomene. Structurile noastre Sufleteşti şi trupeşti ar trebui să fie după „Chipul şi asemănarea” Chipului nostru de Persoană. Fenomenele structurilor nu se fac „Persoană”, ci se întorc în Actele de Persoană, ce sunt de altă factură, direct Fiinţială. De aceea, „Realitatea noastră” este Persoana şi în Persoană, cu BAZA în PECETEA DIVINĂ, în care Chipul nostru de Persoană este „Asemănarea Creativă a DIVINULUI”. „Eu sunt Persoana mea” şi „din şi prin” aceasta mă manifest şi ca Suflet şi trup. Sufletul este Asemănarea directă a Chipului de Persoană şi trupul este „asemănarea” directă a Sufletului. Păcatul a „umbrit” PECETEA DIVINĂ, Persoana, de asemenea, şi astfel Sufletul a „orbit” şi el şi trupul este lăsat fără control. Noi ar trebui să avem o CONŞTIINŢĂ Integrală de Persoană, care să se reflecte în Conştiinţa Sufletului cu rezonanţe în memoriile trupului. Şi, mai mult, „orientarea” este de la Persoană la Suflet şi trup şi apoi de la Suflet şi trup la Persoană. Din Persoană „ies” toate şi în Persoană se întorc toate şi cu Integralitatea de Persoană ar trebui să ne ORIENTĂM spre DIVINUL ORIGINE. CONŞTIINŢA Persoanei activează prin Memorii, care sunt „Repetări de proprie CONŞTIINŢĂ”. CONŞTIINŢA este neschimbabilă în sine, dar Memoriile sunt oglindiri în CONŞTIINŢĂ ce necontenit ies şi se întorc, „lărgindu-se” în „infinitul CONŞTIINŢEI” Persoanei. Paradoxal, PERSOANA este un „SUPRAINFINIT al infiniturilor Memoriale”. Când se „opresc” doar pe structurile Sufleteşti sau trupeşti, Memoriile se „înstrăinează” de CONŞTIINŢA Persoanei directe şi aşa Omul se „autoînchide” şi apar „false personalizări-conştiinţe” Sufleteşti şi apoi energetice trupeşti, care tind să se „fixeze” tot mai mult, într-o „luptă” de absorbire şi înlocuire reciprocă.
Omul normal este „Omul direct Persoană” şi apoi al „structurilor sale”. Omul păcatului este „omul contrariilor fenemenelor Sufleteşti şi trupeşti”. Persoana trebuie să „INSPIRE MEMORIALUL DIVIN”, pe care să-l adâncească, apoi, structurile Sufleteşti şi trupeşti. Fără MEMORIALUL DIVIN, Persoana devine „mecanică” şi structurile, la fel, devin „mecanice”, de unde „ştiinţa”, care constată doar „mecanicismul psiho-fizico-chimic”.
Boala noi o simţim mai ales pe trup, că trupul este reflectarea directă a tuturor contrariilor structurale. Trupul este vulnerabil şi se consumă până la moarte. Sufletul rezistă, iar Persoana este Veşnică.
Medicina adevărată ar fi cea direct a Persoanei, care să-şi regăsească acea CONŞTIINŢĂ propriu-zisă, ca apoi Memoriile de Persoană să pătrundă şi în Suflet, pe care să-l trezească, şi de aici, apoi, în trup.
Moartea ne „trezeşte forţat” la CONŞTIINŢA de Persoană, care, de este „goală”, este rău... Persoana are Taina de a se „SUPRAPERSONALIZA” cu „Îmbrăcămintea” Memoriilor de Persoană directă. Toată Viaţa Omului se întipăreşte pe Chipul de Persoană şi aceasta este „Podoaba şi Rodul” său. Omul este „împlinit-crescut” după acest Chip de „SUPRAPERSONALIZARE”. Cu acest Chip ne prezentăm noi în FAŢA Lui DUMNEZEU.
Moartea este „oprirea” Memoriilor trupeşti în Memoriile Sufleteşti şi a acestora, apoi, în Memoriile Persoanei proprii. Persoana cu Memorii Sufleteşti şi trupeşti negative va avea chipul acestora...
Zbaterea mea acum, la ceasul morţii, este să-mi Conştientizez cât mai mult Chipul meu Integral de Persoană, să-l ÎMBRAC cu MEMORIALUL DIVIN, să-l Îmbrac cu un Memorial Bun şi Sufleteşte şi trupeşte, ca să nu „ies în Veşnicie” „gol şi hidos”...
Caut să INSPIR tot mai mult MEMORIALUL DIVINULUI, ca acesta să-mi Rememoreze şi Memorialul meu Personal. A mă „odihni” în Veşnicie este a-mi Vedea „Asemănarea în PECETEA DIVINĂ” şi aşa să STAU FAŢĂ în FAŢĂ cu DUMNEZEU. Dacă sunt „gol şi hidos”, nu mă pot OGLINDI în DUMNEZEU şi atunci trec în „inversul întunericului”...
DOAMNE, puţina mea Suprapersonalizare să-mi acopere cât de cât „goliciunea” mea, că-mi va fi ruşine să fiu „gol în Veşnicie”...

(din volumul "Cerealele, între SACRU şi Medicină", Col. Isihasm, 1999, pp. 65-70)